Să mergem mai departe pentru a citi despre cea mai puternică dovadă pe care Iisus Hristos a oferit-o despre divinitatea și misiunea Sa: Fapte 3.18 „Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce anunțase mai înainte prin gura tuturor profeților Lui: că, adică, Iisus Hristosul Său va pătimi. Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Iisus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi profeți din antichitate.”  

 

Așadar, care este cea mai de seamă dovadă pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos despre Cine este El? De ce a venit El pe pământ?  

 

Cea mai de seamă dovadă despre Cine este Iisus din Nazaret este cea dovedită prin învierea Sa și înălțarea la cer. Acest lucru a fost adeverit înaintea multor oameni, astfel încât să nu existe vreo îndoială. Prin învierea lui Iisus Hristos s-a putut vedea că într-adevăr El a fost cine a declarat că este: Fiul lui Dumnezeu, întrupat ca om pentru a deveni Salvatorul nostru. Această dovadă strălucește asemenea unui soare în mijlocul zilei, și pentru a face o legătură cu prima secțiune a studiului, revelația acestei realități este de natură a ne conduce la adorare, iubire și devotament complet față de El.  

 

Ce se înțelege prin expresia „pocăiți-vă”, așa cum am citit din Faptele Apostolilor, capitolul 3? La ce se poate referi?  

 

Apostolul Petru a adresat aceste cuvinte celor care l-au respins pe Iisus din Nazaret ca Mesia, adică evreilor ce locuiau atunci la Ierusalim, dar mesajul spus cu acea ocazie se întinde peste veacuri. Reacția corectă la revelația divinității lui Iisus Hristos și am putea extinde la orice manifestare a divinității, se concretizează în conceptul de pocăință. În limba greacă termenul utilizat este de „metanoia”, sau schimbarea modului de a gândi, a motivațiilor ce te animă. În acel caz, evreii trebuiau să-și schimbe din temelii modul de a se raporta la Iisus din Nazaret și să Îl primească, pe baza dovezilor furnizate, ca Mesia.  

 

Cum se leagă pocăința de adorarea Creatorului? Decurg cumva una din cealaltă?  

 

Pocăința presupune să ne întoarcem de la adorarea față de lucrurile acestei lumi, la adorarea de Dumnezeu. Această schimbare interioară se conectează cu partea a doua a studiului nostru, adică prin primirea învățăturilor dătătoarea de viață ale lui Iisus Hristos. Dacă vom primi mărturia pe care o avem în Biblie despre Iisus Hristos, atunci acestea ne vor conduce la pocăință, adică la schimbare interioară, având la bază nașterea din nou.  

 

Putem să spunem că oamenii din timpul lui Iisus Hristos, nu L-au primit ca Mesia, ci doar ca pe un învățător și vindecător, fiindcă aceasta presupunea ca ei să se schimbe? Sau, pentru a folosi termenul utilizat de Petru, „să se pocăiască”?  

 

Deși termenul de „pocăință” are o conotație oarecum învechită în limba română, având și anumite nuanțe ușor peiorative în anumite cercuri, el nu este cu nimic mai puțin expresiv despre conținut. Elementul cheie este „căință”, adică părerea de rău pentru păcat, pentru un stil de viață afișat împotriva lui Dumnezeu. Cu certitudine, iudeii din timpul lui Iisus din Nazaret trebuiau să experimenteze această opinie de rău pentru faptul că nu L-au crezut pe Cel ce a venit cu scopul de a le oferi mântuirea.  

 

Suntem și noi în situația de a nu-L crede pe Iisus Hristos, în ciuda dovezilor copleșitoare pe care ni le oferă?  

 

În acest timp, când studiul Bibliei este o activitate care nu mai prezintă interes, nici măcar colateral, când toată viața este dedicată acumulării de bogății materiale, ceea ce este până la urmă o formă de idolatrie, când dorințele oamenilor sunt orientate către lucrurile ce se trec din această lume, personal cred că nu suntem departe de acei evrei despre care am discutat. Dacă nu studiem mărturia pe care o dau Biblia, nu avem cum să ne dezvoltăm moral și nici să ne pregătim pentru viața viitoare, despre care Iisus Hristos a vorbit.  

 

Ce am putea face pentru a primi dovezile pe care Iisus Hristos ni le-a lăsat pentru mântuirea noastră?  

 

Pentru a primi dovezile divinității și misiunii lui Iisus Hristos este esențial să studiem Biblie. Citind paginile sfinte noi venim în contact cu Cel care a inspirat întocmirea Bibliei și treptat mintea noastră va fi impresionată cu adevărurile eterne. Privind cu atenție detaliile vor începe să prindă contur și astfel, ele vor începe să ne influențeze, în sensul în care vom dobândi convingerea că aceste lucruri sunt adevărate. Odată ce ajungem la acest nivel, vom începe să fim impresionați de conținutul învățăturilor pe care ni le comunică Dumnezeu prin intermediul Bibliei.  

 

Și mai departe, ce se întâmplă când suntem impresionați de forța argumentelor lui Dumnezeu?  

 

Dacă vom fi impresionați de forța argumentelor lui Dumnezeu, atunci interiorul nostru va fi modelat și din inima noastră va începe să se reverse o apreciere profundă față de Creatorul nostru și o respingere deplină a păcatului. Progresiv, dorința noastră va fi de a-L urma pe Domnul nostru și de a fi cu El pentru totdeauna. Să nu ne fie teamă de o astfel de experiență, ci să ne deschidem cu toată inima și cu tot sufletul.  

 

Dacă vom dovedi o astfel de deschidere, atunci ce promisiune ne este dată de Dumnezeu prin Biblie?  

 

De îndată ce manifestăm deschidere față de revelația divină, vom experimenta schimbarea din „slavă în slavă” privind la Iisus Hristos. Renunțarea noastră va deveni deplină și întreaga viață va căpăta o cu totul altă semnificație. Slava lui Dumnezeu va ajunge astfel principala noastră preocupare și realitățile eterne vor avea un impact mai mare decât lucrurile acestei lumi.  

 

Mai este valabil acest lucru și în zilele noastre? Mai putem vorbi despre sfințenie, pocăință, nevinovăție și adorare?  

 

Forța acestor concepte nu a scăzut de-a lungul veacurilor, dar depinde doar de noi să le apreciem și să ni le însușim, trăind pentru Dumnezeu, chiar de acum. De ce să lăsăm să treacă timpul cercetării noastre, doar fiindcă am fost neglijenți în a acorda atenție Bibliei? Mântuirea este ușor de obținut; depinde exclusiv de noi, de ce alegem să urmăm.