Cartea Profetului Țefania (Sofonie) – Capitolul 1  

 

Vai de cetatea îndărătnică și spurcată, vai de cetatea plină de asuprire!  

 

La acea dată poporul ales nu era în cea mai bună condiție morală. Încăpățânarea în idolatrie și nelegiuire era principala caracteristică a celor ce chemau Numele Domnului. Dar această necredință față de Dumnezeu se răsfrângea și asupra relațiilor dintre semeni. Asuprirea și nedreptatea erau la ordinea zilei și ceea ce conducea la cel mai grav lucru dintre toate câte ar putea fi: persecuția sfinților, a celor credincioși, o asuprire ce venea din interiorul poporului ales. De aceea, profetul exclamă: „Vai de această cetate rea și de acest popor nelegiuit”.  

 

Ea n-ascultă de nici un glas, nu ține seama de mustrare, nu are încredere în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.  

 

În continuare este redată secvența nelegiuirii poporului ales și în mod deosebit a Ierusalimului: „nu ascultă, nu ține seama, nu are încredere, nu se apropie de Domnul”. La început oamenii renunță să mai asculte glasul lui Dumnezeu. După aceea Îl pierd din vedere. Ceea ce urmează este necredința și în final depărtarea de Dumnezeu încheie acest traseu al distrugerii.  

 

Cum era posibil ca poporul ales să se comporte ca neamurile? Răspunsul este relativ simplu: nu au menținut vie conștiința Domnului și nu au dat atenție glasului și Cuvântului Său.  

 

Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt niște lei care răcnesc; judecătorii ei sunt niște lupi de seară care nu mai lasă nici un os până dimineața.  

 

Spiritul prădalnic, de jefuitori, pusese stăpânire pe conducătorii poporului ales. Comportamentul asemănător cu cel al animalelor sălbatice trimite la o realitate dură, aspră, marcată de nedreptate la fiecare pas. La fel ca asirienii, acești oameni se dedau la jaf și violență pentru a-i însuși ceea ce nu era al lor, alimentând astfel o economie blestemată a răului, la fel ca la alte națiuni.  

 

Această jefuire din interior, lovea direct în cei sfinți și în cei umili. Se crea astfel un Babilon în interiorul poporului ales, o idolatrie ascunsă în veșmintele Ierusalimului și în numele religiei lui Dumnezeu, ajungându-se la o adevărată taină a fărădelegii.  

 

Profeții ei sunt ușuratici și înșelători; preoții ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.  

 

Profeții înșelători și preoții nelegiuiți completau acest tablou sumbru, în care până și cei care ar fi trebuit să învețe pe popor dreptatea se dedau la jaf și asuprire. Babilonul, Antihristul, intraseră deja în mijlocul poporului ales și ei nici măcar nu își mai dădeau seama de ceea ce se întâmpla. Acționând ca niște păgâni, acești oameni, ce vorbeau în Numele Domnului, au ajuns să fie cei dintâi persecutori ai fraților lor credincioși, inclusiv ai profeților adevărați în genul lui Țefania (Sofonie).  

 

Domnul este nevinovat în mijlocul ei. El nu face nicio nelegiuire; în fiecare dimineață El Își scoate la lumină judecățile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nelegiuit nu știe de rușine!  

 

Cu toate acestea Domnul continua să fie în mijlocul poporului Său pentru a-i susține pe cei credincioși prin acel timp de încercare. El singur a rămas ca martor al nevinovăției și sfințeniei. Dar nimeni nu mai recunoștea acest lucru. Orbiți în alergarea lor nelegiuită, oamenii din poporul ales nu mai vedeau judecățile pe care Domnul le pregătise împotriva lor. Doar cei sfinți mai erau conștienți de acest lucru. Doar ei mai putea auzi glasul Său rostit din Templul Său cel sfânt. Asuprirea celor drepți, persecuția și chiar uciderea celor sfinți stăteau vii înaintea Sa, ca o mărturie de aducere aminte, care cerea o judecată fără milă.  

 

Am distrus neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit ulițele și nu mai trece nimeni pe ele! Cetățile lor sunt pustiite, nu mai au nici un om în ele și nimeni nu mai locuiește în ele!  

 

Poporul ales a avut ca exemplu distrugerea care a venit asupra diferitelor națiuni, distrugerea unor imperii puternice. Tot ceea ce constituia mândria lor: puterea militară, mărimea cetăților sau mulțimea bogățiilor, a ajuns să fie făcut una cu pământul din cauza nelegiuirii. Domnul consideră răspunzător pe orice om înaintea Legii Sale, dar puțini văd acest lucru și ajung să se rușineze de răul pe care îl practică. Având aceste pilde înaintea sa, poporul ales ar fi trebuit să se teamă de Domnul și să Îi fie credincios. Dar nu a fost așa, ci ei au urmat aceleași căi ale neascultării, ca și celelalte națiuni.  

 

Ziceam: Dacă ai voi măcar să te temi de Mine și să ții seama de mustrare! Nu ți-ar fi distrusă locuința și n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am amenințat. Dar ei s-au grăbit să-și strice toate faptele.  

 

A ține seama de mustrare este cel mai înțelept lucru pe care putem să-l facem. Domnul este plin de îndurare și ne avertizează despre toate greșelile noastre. Dar reacția poporului ales a fost de a respinge avertizările divine și chiar mai rău, pe măsură ce mustrările le erau adresate, ei se considerau drepți și comiteau nelegiuiri tot mai mari. Astfel, într-un mod surprinzător, procesul decăderii se accelera, asemenea unei stânci ce se rostogolește tot mai repede la vale.  

 

De aceea așteptați numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng neamurile, să adun imperiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Mele.  

 

Din cauza nelegiuirii poporului ales, toate națiunile pământului aveau să vină asupra Ierusalimului pentru a împlini judecata distrugătoare a Domnului asupra tuturor celor necredincioși. Astfel, poporul ales va fi cernut; doar cei sfinți vor supraviețui. După aceea neamurile vor și ele trecute prin focul Judecății. În urma confruntărilor finale: la început neamuri contra poporului ales și ulterior Dumnezeu împotriva neamurilor, toți cei răi vor fi distruși. nicio persoană nelegiuită nu va trece de această încercare, atât din poporul ales, cât și dintre neamuri.  

 

Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toți să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.  

 

Cu aceste confruntări finale se ajunge la sfârșitul domniei răului pe pământ. Închinătorii adevărați din toate părțile lumii vor fi strânși sub o singură autoritate, sub sceptrul domniei Celui Prea Înalt. Privind dincolo de negura timpului prezent și de tumultul evenimentelor finale, se vede deja în mod tot mai lămurit venirea Împărăției cerului, când toți cei sfinți vor locui înaintea Celui Veșnic.  

 

Dincolo de râurile Etiopiei, Îmi vor aduce daruri de mâncare închinătorii mei, obștea Mea cea risipită.  

 

Nici un om nelegiuit nu va mai fi în mijlocul poporului ales, ci doar cei sfinți vor locui pe pământ. Numai închinarea la Dumnezeu va mai fi în această lume. Către acest timp minunat ne sunt îndreptate gândurile, când Domnul va fi singura autoritate care va stăpâni peste oameni. Ordinea edenică va fi restabilită: un pământ sfânt locuit de oameni nevinovați. Această chemare, de a locui în lumea pregătită de Dumnezeu, este Evanghelia cea veșnică pe care trebuie să o audă orice om înainte de a veni finalul istoriei. Atunci cei sfinți din toate timpurile vor lăuda împreună pe Dumnezeu pentru dreptatea Sa.  

 

În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roșești de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufași și nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt!  

 

Cei trufași, cei plini de îngâmfare, care au fost ca un ferment al distrugerii pentru poporul ales, vor dispărea. Pe muntele lui Dumnezeu, în Sion, va domni pacea și cei sfinți se vor închina nestingherit. Doar cei „săraci în Duh” și „smeriți cu inima” vor mai rămâne după trecerea judecăților divine. Astfel, dreptatea lui Dumnezeu se va împlini și cei sfinți își vor primi moștenirea, adică guvernarea acestei lumi, refăcută prin puterea Creatorului ei.  

 

Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit și mic, care se va încrede în Numele Domnului.  

 

În cele din urmă va rămâne pe pământ doar un popor care se va încrede în Domnul, format din toți cei ce s-au închinat lui Dumnezeu „în Duh și adevăr”. Acest popor va fi „smerit și mic”, fiindcă mândria, înălțarea de sine și lăcomia nu vor mai exista pe pământ. Ei au știut să fie umili în timpul de încercare și au fost disprețuiți, socotiți de nimic de cei ce înălțau pe ei înșiși, în timp ce Îl sfidau pe Creator. Cu umilință ei au urmat pe Domnul lor pe aceeași cale a ascultării și renunțării de sine, despre care citim în evanghelii.  

 

Rămășițele lui Israel nu vor mai săvârși nelegiuire, nu vor mai spune minciuni și nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înșelătoare. Ci vor paște și se vor odihni și nimeni nu-i va tulbura.  

 

Poporul sfânt „se va odihni și nimic nu îl va mai tulbura”, fiindcă toți cei răi au pierit. Nelegiuirea, minciuna și orice fel de înșelăciune nu vor mai exista pe pământ. Cernerea Domnului a produs o „rămășiță credincioasă”, astfel ea și-a atins scopul. Toate relele ce s-au văzut pe pământ și în mijlocul poporului ales, de-a lungul timpului de încercare, vor dispărea, fiindcă doar cei sfinți vor intra în Imperiul cerului și vor locui pe noul pământ.  

 

Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!  

 

Cum să nu te bucuri în fața acestei Evanghelii a Împărăției viitoare? Dincolo de negura prezentului și de întunericul ce domină în prezent lumea, se poate vedea viitorul plin de slavă al celor salvați, al celor ce L-au urmat pe Domnul în timpul vieții lor. Chiar de acum puteam însă avea această fericire în suflet. Ancorați în realitățile viitoare, vom uita de suferințele prezentului, de nelegiuirea ce ne înconjoară și ne vom pregăti pentru ceea ce va veni pe pământ. Acesta este răspunsul înțelept la revelația profetică a viitorului pe care orice om care citește Cuvântul lui Dumnezeu și-l va însuși.  

 

Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe dușmanul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire!  

 

Domnul va fi Împăratul acestei noi lumi . El va da la o parte și va distruge pe dușmanii celor sfinți. Sub guvernarea Sa, totul va prospera; o abundență nemaiîntâlnită a binecuvântării va aduce odihnă și bucurie celor sfinți. Doar El are dreptul la coroana stăpânirii acestei lumi, numai El este capabil și înzestrat să stăpânească pe pământ în adevăr și dreptate. Doar Domnul are acea capacitate de a vedea lucrurile în toată profunzimea lor și de a dovedi înțelepciune și pricepere pentru îndrumarea destinelor oamenilor. Doar El, infinit în bunătate, iubire și îndurare, poate fi Împăratul celor sfinți, Domn al nevinovăției.  

 

În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ți slăbească mâinile!  

 

Nici un motiv de teamă nu va mai exista în lumea refăcută de Dumnezeu. Armonia va fi deplină și cei sfinți se vor bucura la nesfârșit. Chiar și în clipa de față putem găsi tărie și speranță în promisiunea restaurării acestei lumi în frumusețea ei de la început. Pacea și fericirea vor fi mereu cu cei credincioși pe un pământ în care va locui nevinovăția. Zgomotele războiului și ale conflictelor de orice fel vor dispărea, lăsând loc păcii eterne a lui Dumnezeu. Pizma, răutatea și păcatul nu mai au cum să mai zăbovească în acea lume renăscută și nici măcar în amintirea celor credincioși nu vor mai rămâne. Totul va fi nou și plin de slavă cum nu a mai fost vreodată.  

 

Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.  

 

În mijlocul pământului reînnoit va fi scaunul de domnie al lui Dumnezeu. El va fi conducătorul acestei lumi, sursă a puterii pentru orice creatură de sub soare. Bucuria Sa va fi fără de margini, fiindcă va vedea rodul suferințelor îndurate în timpul de negură și de încercare, când păcatul murdărea fața lumii și batjocura era la ordinea zilei. Însă acum se poate vedea că efortul a meritat. Nici măcar amintirea nelegiuirii nu va mai exista pe pământ. Distrugerea răului a fost perfectă; judecățile divine și-au făcut lucrarea pe deplin.  

 

Voi strânge pe cei întristați, care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieșiți din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.  

 

Toți cei sfinți vor fi strânși pe acest nou pământ; oameni din toate popoarele, din toate timpurile, din toate colțurile pământului, toți cei ce și-au pus speranța în Dumnezeu se întâlnesc acum cu Domnul lor și unii cu alții. Locuitorii aceste lumi vor constitui o mare mulțime lăudând pe Dumnezeu, toți fiind închinători credincioși, care și-au dovedit credința în timpul de negură și de încercare ce a fost pe pământ.  

 

Iată, în timpul acela, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei șchiopi și voi strânge pe cei ce au fost izgoniți și îi voi face o pricină de laudă și de slavă în toate țările unde sunt de ocară acum.  

 

Domnul a distrus pe asupritorii celor sfinți, a distrus pe cei ce aveau încredere în puterile lor pentru a face rău. Batjocurile au încetat și slava a început să domnească pe pământ. Cei umili și smeriți cu inima, cei slabi în fața asupritorilor, neputincioși să se apere înaintea unui dușman ce se arunca asupra lor asemenea unei fiare sălbatice dezlănțuite, sunt acum înconjurați cu bucurie, putere și mărire, în timp ce dușmanii lor sunt distruși.  

 

În timpul acela, vă voi aduce înapoi și vă voi strânge, căci vă voi face o pricină de slavă și de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război sub ochii voștri, zice Domnul.  

 

Lungul război dintre om și Dumnezeu s-a sfârșit. Domnul a învins cu cei sfinți și dușmanul a pierdut autoritatea sa asupra pământului și puterea de a face rău. Toți cei sfinți, aruncați în toate părțile lumii în timpul de necaz, când neamurile năvăliseră împotriva moștenirii Domnului, sunt acum aduși înapoi în Sion prin puterea Celui Prea Înalt. Numai Domnul va fi înălțat în acea zi, cu toți cei sfinți ai Săi și slava și mărirea vor dura în veci de veci.  

 

Fie ca acel timp să vină cât mai curând, când cei sfinți vor străluci asemenea soarelui în Imperiul lui Dumnezeu, când pacea, bucuria și armonia vor fi pe pământ. Către acel timp privim cu dor așteptând ca Domnul nostru să vină din Sion pentru a ne lua cu El și a locui cu El în eternitate. Amin.