Cartea Profetului Naum – Capitolul 1  

 

Profeție despre Ninive. Cartea Profeției lui Naum, din Elcoș.  

 

Ninive era capitala imperiului asirian, unul dintre cele mai puternice state ale antichității. Acest imperiu a reprezentat un simbol al popoarelor care au asuprit și distrus pe poporul lui Dumnezeu. De aceea, dincolo de aplicația istorică pentru acele vremuri, profeția lui Naum ne exemplifică modul în care Domnul va judeca pe toți cei care au asuprit pe cei credincioși din toate timpurile. Cetatea Ninive stă astfel în opoziție cu Ierusalimul, cetatea Viului Dumnezeu, o competiție pentru supremație asupra întregului pământ. Cât timp va mai dura marea luptă dintre bine și rău, puteri în genul cetății Ninive vor încerca să distrugă pe cei sfinți, dar în final vor avea aceeași soartă: distrugere prin manifestarea puterii lui Dumnezeu.  

 

Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe dușmanii Lui.  

 

De trei ori se repetă expresia „Domnul se răzbună” pentru a contura certitudinea celor spuse. Avem imaginea lui Dumnezeu ca răzbunător al celor sfinți. Deși de-a lungul istorie, Ninive a învins de multe ori pe câmpul de luptă pe cei credincioși, totuși vine o timp când Domnul va învinge și distruge cetatea Ninive, pentru cauza poporului Său. Vinovăția de a fi asuprit pe cei credincioși nu poate fi ștearsă dinaintea lui Dumnezeu. De aceea, la momentul potrivit, toate faptele răutății se vor întoarce asupra celor ce le-au comis.  

 

Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sunt praful picioarelor Lui.  

 

Deși este bună și îndurător, Domnul nu poate să tolereze la nesfârșit comportamentul păcătos și rău. El își face apariția pe norii cerului pentru a-i judeca pe dușmani. În momentele de bucurie ale celor răi, Domnul va apărea pe neașteptate și nimeni nu va putea să se ascundă de El. Îndelunga Sa răbdare are un sfârșit, dincolo de care nu rămâne decât o mânie distrugătoare. Vinovăția celor ce s-au răzvrătit este mare; poporul sfânt a fost aspru încercat și asuprit, dar Domnul va restabili dreptatea pe pământ.  

 

El mustră marea și o usucă, face să sece toate râurile; Basanul și Carmelul tânjesc și floarea Libanului se vestejește.  

 

Nimic nu poate să I se opună lui Dumnezeu; nici chiar natura. Domnul deschide o cale de scăpare pentru poporul Său, dar deopotrivă nimicește pe potrivnici. Imaginea secetei care usucă pământul și chiar adâncul mării, redă în mod plastic pierderea puterii dușmanului, condamnat să asiste neputincios la propria sa judecată, la aplicarea măsurii pe care el a avut-o când asuprea pe cei sfinți. Domnul S-a identificat cu cei credincioși și a fost alături de ei în clipele lor de necaz și încercare, când cei răi triumfau plini de bucurie. Dar acum, a sosit clipa judecății celor ce au abuzat de semenii lor. Nici măcar pentru o clipă nu s-au gândit că înaintea lor nu stăteau niște oameni neajutorați, ci chiar prezența divină, locuind în cei ce aveau încredere în Domnul. Astfel, ei s-au aflat fără să își dă seama chiar în luptă directă cu Dumnezeu, fapt pentru care judecata divină va trebui să vină asupra lor.  

 

Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei.  

 

Deodată, marele dușman al poporului sfânt se vede stând față în față cu Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Slava Sa nu mai este acoperită ca la Sinai și El vine pe norii cerului. Cine poate să facă față Celui Atotputernic? Cine poate să stea fără teamă înaintea Sa? Doar cel nevinovat. Dușmanul se gândea că va distruge cu ușurință un popor slab și neajutorat, dar niciodată nu și-a imaginat că s-ar putea întâlni cu Marele Judecător al lui Israel.  

 

Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul și se prăbușesc stâncile înaintea Lui.  

 

Nimeni nu poate sta împotriva lui Dumnezeu, dar acum a venit clipa ca judecățile Sale să lovească pe cei ce asupreau pe cei sfinți. Va fi un timp al mâniei, când toți cei nelegiuiți își vor primi partea, ceea ce ei au ales. Asirienii au atacat, spulberat și distrus pe Israel. Fără milă l-au asuprit și înrobit și Domnul a fost martor la toate aceste lucruri. Totul a fost notat în cărțile din cer și acum, în clipa judecății, toate acestea sunt date pe față.  

 

Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și cunoaște pe cei ce se încred în El.  

 

Lovind pe cei răi de pe fața pământului, domnul însă nu uită pe cei aleși. El a pregătit căi de salvare din mijlocul unei lumi care primește judecata Sa. Cei ce se încred în El sunt cruțați de aceste lovituri distrugătoare. Mila Sa îi acoperă pe cei credincioși, care acum sunt martori la lucrări extraordinare ale providenței divine în favoarea lor.  

 

Dar cu niște valuri ce se varsă peste mal, va distruge cetatea Ninive și va urmări pe dușmanii Lui până în întuneric.  

 

Spre deosebire de cei sfinți, dușmanii au parte acum de o judecată după faptele lor. Ei au urmărit și au lovit fără milă pe cei credincioși. De aceea, ei acum fug plini de groază, urmăriți de loviturile distrugătoare ale Domnului. Ei s-au revărsat asemenea revărsării apelor peste mal asupra cetăților poporului sfânt, spulberându-le din cale. Dar acum oștirea Domnului vine peste ei și nu este cale de scăpare. Ca un „zid de ape” judecata divină nu lasă nimic în urmă. Oriunde s-ar ascunde, judecata îi ajunge pe cei ce au lovit pe poporul sfânt al Domnului. Timpul sfârșitului a sosit și nimic nu îl mai poate opri.  

 

Ce planuri faceți voi împotriva Domnului? El le zădărnicește! Nenorocirea nu va veni de două ori.  

 

Planurile de distrugere a poporului sfânt sunt de fapt planuri împotriva Domnului. Cei ce se luptă împotriva celor credincioși ajung în scurt timp în conflict direct cu Dumnezeu. Dar Domnul va împiedica derularea până la capăt a acestor planuri nelegiuite și nu va permite ca încercarea să se repete dincolo de scopul avut inițial de Dumnezeu. Israel a trebuit să sufere mânia divină din cauza păcatelor comise, dar acum dușmanul dorea să-l nimicească, ceea ce Domnul nu avea să permită. Prima nenorocire a fost prin îngăduința ca dușmanul să asuprească pe poporul sfânt. Dar acesta, sub impactul situației defavorabile în care ajunsese, s-a întors la Domnul. Scopul atacului din partea asupritorului era însă ca în cele din urmă să îi distrugă: aceasta era cea de-a doua nenorocire, pe care Domnul a promis că nu se va produce. Ceea ce a făcut diferența a fost întoarcerea poporului la Dumnezeu.  

 

Căci vor fi ca niște mănunchiuri de spini încâlciți și tocmai când vor fi beți de vinul lor, vor fi mistuiți de foc, ca o miriște de tot uscată.  

 

Israel s-a întors la Domnul și acest atac al dușmanului nu mai avea legătură cu pedeapsa inițială. Încurajat de succesele anterioare, dușmanul s-a îmbătat cu gândul unei victorii ușor de obținut. Dar lucrurile nu aveau să mai meargă ca la început, fiindcă intervenția divină avea să schimbe finalul acestei istorii. Cel puternic avea să fie distrus pe deplin, asemenea unei miriști uscate mistuită de flăcări.  

 

Din tine, Ninive, a ieșit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase.  

 

Ninive este un simbol al tuturor celor ce au luptat vreodată contra poporului sfânt și împotriva lui Dumnezeu. Această cetate nelegiuită ilustrează foarte bine modelul unei lumi răzvrătite împotriva autorității lui Dumnezeu și care persecută pe cei care Îl caută pe Domnul. relele imaginate contra celor sfinți, Domnul avea să le întoarcă asupra autorilor lor.  

 

Așa vorbește Domnul: Oricât de mulți și puternici vor fi, toți vor fi secerați și vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista,  

 

Oricât de mare ar fi puterea dușmanului, Domnul o va spulbera. Cine se poate măsura cu Cel Atotputernic? Chiar dacă acest adversar a avut la început succes asupra celor sfinți, istoria nu avea să se mai repete. În conflictul final, cei sfinți vor salvați. Ei nu vor mai fi lăsați la bunul plac al dușmanului. Totul va fi diferit, fiindcă Domnul va interveni în favoarea poporului Său. Pe câmpul de bătălie, între cei răi și cei sfinți, va apărea în mod neașteptat Domnul cu oștile cerești.  

 

ci îi voi sfărâma jugul acum de pe tine, și-ți voi rupe legăturile.  

 

Distrugerea Asiriei aduce eliberare Ierusalimului de sub jugul unui asupritor nemilos. În sfârșit cel ce asuprea națiunile pământului a ajuns să fie distrus de Cel ce stăpânește în cer și pe pământ. Domnul eliberează astfel pe poporul Său, intervine și nu-l lasă la bunul plac al celor ce îl urăsc. Dar de ce tocmai acum Domnul intervine? De ce s-a ajuns la această asuprire? Întotdeauna istoria poporului sfânt a fost legată de condiția lor interioară, dar de fiecare dată când s-au întors la Dumnezeu „jugul” a fost sfărâmat. Folosirea prezentului profetic „acum” indică o urgență, dar și o certitudine. Domnul a hotărât eliberarea poporului Său. Cine s-ar putea opune acestei decizii? Și chiar dacă ar exista un împotrivitor, ce șanse ar avea? Nici una, fiindcă Domnul a stabilit astfel și nu se va răzgândi.  

 

Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Assur: Nu vei mai avea urmași care să-ți poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău imaginile cioplite sau turnate; îți voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea ușor.  

 

În cumpăna dreptății divine Asiria a fost cântărită și a fost găsită prea „ușoară” la capitolul „principii morale, dreptate și închinare”. Un verdict probat prin faptele de cruzime, lăcomie, idolatrie, asuprire și nedreptățire a semenilor. Toate poruncile divine au fost încălcate și Domnul urma să pedepsească Asiria, să o distrugă definitiv. Nu trebuie însă, să restricționăm profeția doar la asirieni. Dacă am înlocui numele „Ninive” cu „Babilon”, mesajul ar continua să mai fie valabil. De fapt, prin Ninive înțelegem toți cei care sub o formă sau alta s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu prin asuprirea poporului Său, despre toți cei care s-au răzvrătit împotriva Celui Prea Înalt.  

 

Iată pe munți picioarele solului care vestește pacea! Prăznuiește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este distrus cu desăvârșire.  

 

Avem acum în față imaginea solului ce aduce vestea cea bună a victoriei, a distrugeri dușmanului. Dar cine a învins pe asupritor? Ce fel de veste bună este adusă Ierusalimului? Răspunsul este că Domnul a luptat pentru poporul Său și a învins. Adversarul nu va mai pune vreodată piciorul în Israel. Aici regăsim tipologia Evangheliei prin învingerea dușmanului care ținea captivă omenirea. Ninive înseamnă așadar orice fel de asupritor. Chiar și împotrivirea lui Lucifer se încadrează cu ușurință în acest format. Eliberarea lui Dumnezeu este deplină. Cei asupriți pot acum să se închine liber Domnului. Ei nu mai sunt împiedicați de cei idolatri. Nimic și nimeni nu va mai impune o falsă închinare pe pământ. Iar cei sfinți vor fi salvați.