Cartea Profetului Ioel (Ioil) – Capitolul 3  

 

Căci iată că în zilele acelea și în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului,  

 

Există un timp al restabilirii lui Israel, cânt tot ce a fost pierdut din cauza nelegiuirii va fi redobândit prin harul lui Dumnezeu. Nu este vorba de valori materiale pe care Israel le-ar fi dobândit în vreun fel prin puterea sa, ci despre dorința divină de a restaura lucrurile ca la început. Același principiu se extinde la scara întregii omeniri, fiindcă Edenul va și el restabilit, fiind inclus planul restaurării lui Israel și al Ierusalimului.  

 

voi strânge pe toate neamurile și le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea.  

 

Prin această strângere a neamurilor, se reliefează un conflict cosmic între Dumnezeu și națiunile acestei lumi, din cauza oprimării poporului Său. Asupra acestora apasă vina de a fi distrus pe Israel și astfel, de a se fi ridicat împotriva Celui Prea Înalt. Dincolo de evenimentul istoric, toți cei care au asuprit pe poporul sfânt vor fi strânși în „Valea Judecății” sau „Valea lui Iosafat” pentru a fi distruși. Experiența din timpul lui Iosafat avea să se repete. Astfel, neamurile urmau să se unească și să vină împotriva lui Israel, dar chiar înainte de a se da lupta, Domnul avea să lupte pentru poporul Său și să distrugă pe dușmani într-o confruntare directă între El și aceștia din urmă.  

 

Au tras la sorț pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă și au vândut fata pe vin și l-au băut.  

 

Simbolul tragerii la sorți pentru un om, exprimă asuprirea lipsită de scrupul exercitată asupra poporului lui Dumnezeu. Astfel, dușmanii au făcut tot ce au dorit cu Israel, s-au bucurat de o putere deplină asupra celor ce aveau încredere în Dumnezeu, adunând asupra lor o vinovăție ce nu poate fi ștearsă. Domnul a consemnat însă până și cel mai mic act de nedreptățire a celor credincioși. Secvența vinderii ca robi a fiilor lui Israel, schimbul de robi și ulterior cumpărarea de vin, denotă starea de beție în care s-au aflat cei care au asuprit pe cei sfinți, fără să se gândească o clipă că Domnul vede și va interveni pentru cei nedreptățiți.  

 

Ce vreți voi cu Mine, Tirule și Sidonule și toate ținuturile Filistenilor? Vreți să-Mi răsplătiți vreo faptă, sau să faceți ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.  

 

Tirul, Sidonul și țara filistenilor sunt ținuturile celor care s-au îmbogățit de pe urma cotropirii țării sfinte și a vinderii celor ce aveau încredere în Dumnezeu. Dar Domnul promite că va întoarce asupra acestor dușmani rodul faptelor lor. Ceea ce au făcut se va întoarce asupra lor sau „după faptă și răsplată”. Toți cei ce au asuprit, chiar și cu cea mai mică faptă sau cuvânt, pe poporul lui Dumnezeu vor fi distruși. Păcătuind împotriva celor ce aveau încredere în Dumnezeu, ei au ajuns în cele din urmă să lupte împotriva Domnului, astfel că încumetarea lor urma să le fie fatală.  

 

Mi-ați luat argintul și aurul și cele mai bune odoare ale Mele și le-ați dus în templele voastre.  

 

Jefuirea lui Israel a fost de fapt îndreptată împotriva lui Dumnezeu. El se identifică pe deplin cu poporul Său, atât în vremurile bun, dar mai ales în timp de suferință. Ceea ce s-a comis împotriva lor, s-a făcut de fapt împotriva Sa. Asuprirea, nedreptatea, jefuirea celor credincioși atrage după sine mânia fără milă a li Dumnezeu, o judecată distrugătoare, care va distruge pe deplin ce toți cei răi.  

 

Pe lângă acest lucru, dușmanii au distrus Templul Domnului, ducând în țările lor simbolurile sfinte ca ofrande zeităților păgâne. Acest lucru se adaugă între capetele de acuzare pe care Domnul le formulează împotriva lor. Trebuie bineînțeles, că idolatria neamurilor se constituie ca un păcat al blasfemiei împotriva lui Dumnezeu, care atrage după sine venirea mâniei Sale.  

 

Ați vândut pe copiii lui Iuda și ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtați din țara lor.  

 

Cei credincioși au fost izgoniți din moștenirea Domnului și vânduți ca robi departe de țara lor. Vinovăția dușmanilor lui Dumnezeu este mare, fiindcă nu numai că au nedreptățit pe poporul sfânt, dar au căutat să și profite de pe urma lui, punând pe umerii lor jugul robiei. Astfel, ei au fost alungați din țara sfântă pentru se pune mâna pe avuțiile lor. Regăsim o temă care străbate timpurile, referitor la asuprirea extremă a celor credincioși de cei nelegiuiți. Totuși, Domnul a notat toate aceste abuzuri și acum le va aduce la judecată.  

 

Iată că îi scol în locul în care i-ați vândut și voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.  

 

Domnul va elibera pe poporul Său din robia dușmanului și va aduce în schimb distrugerea asupra celor răi. Greșeala de bază a celor nelegiuiți a fost că nu și-au dat seama că ori de câte ori au lovit pe un credincios, eu au adus atingere Domnului. Dumnezeu a fost batjocorit prin defăimarea poporului Său, ceea ce se constituie ca un păcat ce nu poate fi șters din rapoartele din cer. Similar cazului faraonului Egiptului din timpul lui Moise, ei s-au crezut stăpâni asupra celor sfinți, fără a vedea pe Marele Apărător. Astfel, ei au intrat în luptă directă cu Dumnezeu, sfidând eliberarea miraculoasă deschisă de Cel Atotputernic și au murit în mijlocul Mării Roșii.  

 

Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii și fiicele voastre și ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.  

 

Adversarii vor cădea în cele din urmă în robie, pentru a fi vânduți ca robi la marginile pământului. Acest principiu se regăsește în repetate rânduri de-a lungul istoriei, dar împlinirea finală va fi când Domnul va restabili pe deplin pe poporul Său și va distruge pentru întotdeauna pe cei nelegiuiți. Judecata divină nu face altceva decât să aplice asupra celor vinovați măsura faptelor lor. Este un act de dreptate deplină, fără recurs și în care nu există nedreptate, ci „după faptă și răsplată”.  

 

Spuneți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război!  

 

În mai multe imagini ce se succed dinamic, se enumeră etapele pregătitoare pentru începerea luptei finale dintre cei răzvrătiți și Dumnezeu. Există o derulare a evenimentelor ce imită într-o mare măsură pregătirea unei campanii militare. Cei nelegiuiți vin să se lupte cu Domnul oștirilor. Pentru aceasta ei se pregătesc să atace și să distrugă pe poporul lui Dumnezeu, lipsit de apărare și de posibilitatea de ripostă. Înaintea lor ei văd doar o victorie ușor de obținut, cei credincioși neavând capacitatea militară de a li se opune. Dar ei vor avea o surpriză, dacă Îl vor întâlni pe Domnul luptând împotriva lor, în apărarea poporului Său.  

 

Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: Sunt tare!  

 

Tot potențialul economic, toate mijloacele sunt folosite pentru a crea arme de război împotriva poporului lui Dumnezeu. Într-un efort final, cei răzvrătiți se pregătesc pentru bătălia decisivă a tuturor veacurilor împotriva autorității lui Dumnezeu. Acest principiu rău care a răscolit toată istoria acestui pământ, ajunge astfel la maturitate. Rodul său este clar: poporul lui Dumnezeu, cei credincioși, trebuie să fie distruși de pe pământ și amintirea lor ștearsă de sub cer. În acest mod, moștenirea pământului va fi sigură în mâna lor și nimeni nu va mai aduce aminte de autoritatea divină. Aceeași ură care l-a determinat pe Cain să îl omoare pe Abel va fi la lucru pentru a conduce la o revoltă generalizată împotriva celor sfinți.  

 

Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur și strângeți-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!  

 

Domnul face o „invitație” neamurilor pentru a-și măsura puterile cu El. lupta va fi decisivă, finală; toată puterea omului se va opune puterii lui Dumnezeu. Pare a fi un gest lipsit de rațiune, dar să nu uităm că această stranie coaliție vede în față doar poporul neajutorat al lui Dumnezeu. Astfel, ei întrezăresc o pradă ușor de prins și nu se gândesc că se vor întâlni cu Marele Judecător.  

 

Să se scoale neamurile și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur.  

 

Înaintând pentru luptă, toată această mulțime de oameni vor avea însă o surpriză copleșitoare: pe câmpul de luptă, în locul unor persoane lipsite de apărare stă chiar Domnul, înaintea Căruia tremură cerul și pământul. Șocul va fi puternic, când vor înțelege că nu cu niște oameni neajutorați au de-a face, ci chiar cu Cel Atotputernic. Ar dori acum să fugă, să se ascundă sub stânci sau în peșterile pământului, dar este prea târziu. Ei sunt în conflict direct cu Dumnezeu. De la înălțimea cerului, Domnul oștirilor va dovedi vinovăția acestor dușmani și îi va distruge pe deplin.  

 

Puneți mâna pe seceră, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile sunt pline și tocitoarele dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!  

 

Lupta lui Dumnezeu se aseamănă cu desfășurarea lucrărilor agricole. Păcatul a rodit dând pe față nelegiuirea lipsită de orice fel de acoperământ. Ce poate fi o dovadă mai clară a răutății, decât să încerci să distrugi, având la dispoziție toate mijloacele de război, pe cei lipsiți de apărare, doar fiindcă se încred în Dumnezeu? Păcatul a ajuns la maturitate și „secerișul” lui este copt. A sosit timpul ca Domnul să acționeze și să pună capăt domniei răului pe pământ și să salveze pe cei sfinți aflați într-o primejdie de moarte.  

 

Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății.  

 

Ura împotriva poporului lui Dumnezeu și de fapt a lui Dumnezeu Însuși, îi determină să înainteze cu intenția de a distruge pe cei credincioși. Dar tocmai această acțiune a lor nu va face altceva decât să declanșeze „Ziua Domnului”, momentul intervenției Sale ca apărător al poporului Său. A sosit clipa decizie finale atât din partea dușmanului, dar și din partea lui Dumnezeu. La acel moment întreaga omenire va fi împărțită în două mari categorii: cei ce se închină lui Dumnezeu și cei ce se opun acestei închinări. Timpul sfârșitului a venit; grâul a fost separat de neghină.  

 

Soarele și luna se întunecă și stelele își pierd strălucirea.  

 

Natura își schimbă cursul reacționând la rostirea judecăților divine. Astrele își modifică înfățișarea și lumina devine întuneric. Ceea ce părea simplu de adus la împlinire: distrugerea sfinților „ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Iisus”, devine un lucru greu de realizat, chiar imposibil. Cel care este Lumina lui Israel așterne întunericul peste tabăra dușmană și o face să simtă condiția teribilă în care se află. Domnul nu permite însă ca aceste mulțimi de dușmani să se apropie de cei sfinți. intervenția Sa face o separare între cele două categorii, o distincție între dușmani și cei credincioși, într-un mod similar timpurilor când pe țărmul Mării Roșii El a împiedicat pe egipteni să vină peste tabăra lui Israel.  

 

Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerul și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său și ocrotirea copiilor lui Israel,  

 

Intervenția divină este eliberatoare, aducând pace poporului sfânt. El Își mută scaunul de domnie în Sion, în mijlocul celor sfinți. Domnul acționează ca Împărat al celor ce s-au încrezut în El. natura se cutremură la glasul Său, înaintea prezenței Sale plină de slavă. În sfârșit, Domnul vine pentru a elibera definitiv pe cei credincioși de asuprirea celor răi. Momentul Sinai se repetă, dar la scară planetară, fiindcă Domnul se descoperă înaintea întregului pământ.  

 

și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuiește în Sion, muntele Meu cel sfânt. Ierusalimul însă va fi sfânt și nu vor mai trece străinii prin el.  

 

Lucrurile devine deja clare: Domnul a preluat Imperiul lui Israel, a celor credincioși din toate timpurile. Domnia Sa a început și nimic necurat nu va mai fi în poporul Său. O nouă eră se deschide pentru cei sfinți și nelegiuirea dispare cu totul. Abia în acele momente se va vedea planul divin în adevărata sa măreție: un popor cu totul sfânt pentru Domnul, locuind pe întregul pământ.  

 

În timpul acela, va picura must din munți și va curge lapte din dealuri, toate pârâurile lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieși, de asemenea, din Casa Domnului și va uda valea Sitim.  

 

Avem în față imaginea unei abundențe edenice. Se insistă asupra belșugului de apă brăzdând pământul țării sfinte în opoziție cu seceta și sărăcia ce veniseră asupra țării din cauza nelegiuirii celor ce o locuiau. Râul care curge din Casa Domnului mergând către Marea Moartă ne indică o schimbare a geografiei pământului, fiind o mărturie a schimbărilor dramatice ce au avut loc la intrarea în timpul mesianic. Deopotrivă este un simbol al autorității și puterii ce se va revărsa din prezența lui Dumnezeu asupra întregii lumi, inclusiv asupra locurilor secetoase și sărace ale planetei. O eră a abundenței binecuvântărilor divine peste Israel se deschide privirii celor sfinți.  

 

Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în țara lor.  

 

Toți cei care au fost împotriva poporului sfânt vor fi distruși. Blestemul divin va veni asupra lor ca pedeapsă pentru asuprirea celor credincioși, pentru timpul de încercare pe care l-au adus asupra celor ce își puneau toată speranța în Dumnezeul lui Israel. Pustiul cuprinde pe toți dușmanii, un rezultat al nelegiuirii. Timpul mesianic înseamnă sfârșitul domniei răului pe pământ.  

 

Dar Iuda va fi veșnic locuit și Ierusalimul din neam în neam.  

 

Numai poporul lui Dumnezeu va rămâne pe pământ și binecuvântările edenice vor fi revărsate asupra sa. Cei credincioși își vor primi atunci răsplata pentru credința și răbdarea dovedite în timpurile de aspră încercare din partea celor răi. Domnul va reveni în mijlocul poporului Său și va aduce eliberare de orice dușman. Destinul celor sfinți este complet diferit de soarta celor ce s-au răzvrătit împotriva autorității divine prin persecuția celor credincioși.  

 

Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.  

 

Imperiul lumii va trece în mâinile lui Dumnezeu și El va garanta pacea și prosperitatea poporului Său. El va judeca și distruge pe dușmani. El va face dreptate pentru toate nedreptățile îndurate de cei sfinți. Iar pacea Sa va rămâne veșnic pe pământ. Soluția va fi deplină și finală. Răul nu va mai reveni în această lume. Aceasta este adevărata soluție pentru poporul sfânt și pentru planeta Pământ, răspunsul deplin la toate problemele cauzate de păcat. Iar Domnul va locui cu cei sfinți pe pământ, domnind ca Împărat al lor. Fie să avem și noi parte de această binecuvântare, precum și oricine alege să Îl urmeze pe Domnul în acest timp al sfârșitului domniei răului pe planeta Pământ.