Planul General Al Cărții Lui Țefania (Sofonie)  

 

Asemenea unei drame în trei acte, cartea profetului Țefania (Sofonie) ne poartă prin evenimentele ce vor marca judecata lui Dumnezeu asupra poporului ales și asupra lumii. Deși termenii în care ne este înfățișat viitorul par a fi dintre cei mai cenușii, totuși speranța salvării străbate cu putere, fiindcă la finalul acestei istorii cei sfinți vor moșteni lumea cu tot ce cuprinde ea. Așadar, vom studia istoria eliberării celor sfinți din mijlocul unei lumi care nu îi merită, ba chiar mai mult, îi persecută căutând să-i nimicească de pe pământ, datorită credinței lor în Dumnezeu. Aceste adevăruri, prezentate în cartea profetului Țefania (Sofonie), vor fi cu certitudine un sprijin pentru cei care vor fi martori revenirii salvatoare a Domnului. Dar acum, să vedem planul general al cărții, astfel:  

 

(1) În primul capitol ni se vorbește despre judecata ce va veni asupra poporului ales din cauza nelegiuirii.  

 

(2) În al doilea capitol, judecata este extinsă la toate națiunile pământului din cauza vinovăției de a fi persecutat pe cei sfinți, în condițiile în care judecata divină a lovit poporul ales.  

 

(3) Iar în al treilea capitol vom vorbi despre cernerea lumii și restaurarea celor sfinți ca moștenitori ai acestui pământ. un final frumos, glorios și plin de speranță.  

 

Capitolul 1. Judecată asupra poporului ales  

 

Să mergem puțin mai în detaliu acum. Poporul ales de Dumnezeu pentru a duce conștiința Sa până la marginile pământului nu a fost la înălțimea chemării sale. De aceea, judecata avea să vină peste el, ca rezultat al propriei lor alegeri. Judecata, prin chiar natura ei, este destinată celor ce se răzvrătesc împotriva autorității divine. Pare însă un lucru surprinzător ca ea să lovească pe poporul lui Dumnezeu. Acest lucru era cauzat însă de abandonarea închinării la Dumnezeu și adoptarea idolatriei.  

 

Pare ieșit din comun ca niște oameni care au conștiința adevăratei închinări să facă o astfel de alegere nefericită. Dar realitatea ne spune că orice cunoașterea se pierde în timp când nu are loc o reîmprospătare continuă a experienței. De îndată ce nu mai practicăm ceea ce credem, este doar o chestiune de timp, destul de scurt, pentru a uita ceea ce am ținut ca adevăr. În orice timp, acest principiu rămâne valabil. Fără exercitarea capacității de alegere în direcția cea bună, tendințele către rău vor pune stăpânire pe noi, chiar înainte de a ne da seama și deodată harul se va transforma în judecată. Trist, într-adevăr.  

 

Poporul ales nu era conștient de ceea ce se întâmpla cu el, de această schimbare de circumstanțe și de ajunsese la un pas de dezastru. Mesajul profetului se constituie de fapt ca un ultim strigăt de avertizare cu doar câteva clipe înainte de final. Ecoul cuvintelor sale însă merge peste veacuri până la momentul când Domnul va veni să judece această lume, inclusiv pe cei ce au o prezentare de credință asemănătoare evreilor din acele timpuri. Oare nu suntem și noi la fel ca acest popor ales?  

 

Capitolul 2. Judecată asupra națiunilor  

 

Judecata ce urma să vină asupra poporului ales avea să se extindă și asupra celorlalte națiuni. Profitând de căderea lui Israel, ele se bucurau deja și profitau la maximum de situația nou creată. Dar o judecată distrugătoare era pregătită pentru toți acești oameni. Nu este bine să te bucuri de necazul altuia, am putea pe bună dreptatea să spunem. Judecata divină asupra neamurilor este distrugătoare și fără milă, o răzbunare pentru vina de a fi asuprit pe cei sfinți. Aici avem de-a face cu o logică precisă: poporul ales este pedepsit din cauza nelegiuirii, dar celelalte popoare sunt pedepsite datorită persecutării celor ce se închină lui Dumnezeu.  

 

Relația dintre Dumnezeu și poporul Său nu face referință și la o a treia parte. Este un legământ încheiat între două părți. Dar neamurile, văzând judecățile divine venind asupra poporului ales, au înțeles că acum este momentul de a da „o mână de ajutor” pentru a-l distruge. Ele nu și-au dat seama că în judecarea poporului Său, Domnul face de fapt o cernere, o separare și purificare a celor sfinți. De aceea, judecata divină ce este trimisă asupra neamurilor are un caracter cu totul distructiv, ce va conduce în cele din urmă la reabilitarea celor sfinți.  

 

Capitolul 3. Cernerea lumii și restaurarea celor sfinți  

 

Planul final este grandios. Dincolo de pedepsirea poporului ales și a lumii, există perspectiva restaurării celor sfinți de pe întreg pământul. Domnia lui Dumnezeu va realiza o pace mondială așa cum omul nu a mai cunoscut de la căderea lui Adam. Judecățile divine nu fac altceva decât să pregătească instaurarea Împărăției universale. Restabilirea celor sfinți readuce binecuvântarea pe pământ. Aceasta este o Evanghelia veșnică, a păcii și armoniei, prin domnia lui Dumnezeu pe pământ. Chiar dacă judecățile aduc suferință și întristare, fiind greu de acceptat, ele nu sunt altceva decât o parte, este drept amară, a planului de salvare a omului și de restabilire a autorității divine pe pământ. Astfel, domnia păcatului este distrusă și mijloacele de a face răul sunt distruse. În locul acestora, sfințenia, pacea, manifestarea îndurării și bunătății lui Dumnezeu își vor face simțită prezența spre slava Celui Veșnic și bucuria celor credincioși.