Neliniștea este o caracteristică a lumii în care trăim izvorând în principal din neputința de a ști ce anume se va întâmpla în viitor și din dorința de a evita o realitate nedorită ce ar putea să apară la orizont. Neliniștea este astfel o „măsură de certitudine”, ce ne ține într-o alertă continuă pentru a ne cultiva convingerea că am luat toate măsurile posibile pentru a evita un posibil eșec și pierderea a ceea ce am investit. De fapt, raportarea la viitor a creat mereu probleme oamenilor. Prezentul și trecutul au fost deseori folosite ca mijloce de garantare a viitorului pentru planurile și dorințele fiecăruia dintre noi. De aceea, până la un anumit punct neliniștea pare justificată. Ce să ne facem însă, când ea tinde să ne captiveze întreg orizontul minții, deformând percepția realității în mijlocul căreia trăim? Ce să facem când ea ne devine stăpânul minții? Cum să scăpăm de un astfel de jug înrobitor?
Să realizăm o scurtă descriere generică a sindromului de neliniște:
„Când mă gândesc la ce îmi va aduce ziua de mâine, simt cum mă cuprinde un sentiment de incertitudine și neliniște. Oare voi mai avea un serviciu? Oare o să-mi mai ajungă banii să mă descurc cu familia mea? Oare o să mai reziste banca la care am depuse economiile de-o viață? Oare am să câștig suficient și luna aceasta pentru a-mi achita datoriile la timp? Oare am să rezist fizic și psihic la stresul pe care-l am la locul de muncă? Oare am să reușesc să-mi duc pe picioare bolile pe care le-am? Sunt atât de multe întrebări la care nu pot da răspuns, dar ele năvălesc peste mine, îmi populează imaginația și nu îmi dau pace zi și noapte. Cum să scap de ele? Cum să găsesc certitudine pentru viitor? Cum să dobândesc pacea sufletească?”
Mărturisirea trăirilor interioare este obligatorie în vindecarea problemelor cu care ne confruntăm. Niciodată nu trebuie să ne mințim pe noi înșine și să ne ascundem adevărul. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, așa cum sunt ele. Orice încercare de a le prezenta altfel decât sunt ele în realitate, ne va îndepărta de găsirea soluției de a ieși din impas. De cele mai multe ori, nu este indicat să facem prezentări cu caracter personal față de ceilalți. Prin urmare, este utilă varianta scrierii lor într-un jurnal cu acces restricționat. În fond, fiecare om are dreptul la o viață personală, care să nu interfereze cu alții. De aceea, este bine să existe o zonă a spațiului privat în care să aveam acces numai noi.
Să trecem acum la căutarea unui remediu biblic, care la bază intervenția lui Dumnezeu pentru reechilibrarea balanței deficitare a vieții noastre. Acest gen de abordare diferă substanțial de sfaturile privind gândirea pozitivă, axate pe o schimbare a atitudinii prin raportare la o presupusă legătură a succesului de atitudine. Astfel, vom ajunge la o redefinire a atitudinii, dar nu pe baza unei schimbări de dispoziție, ci având drept temei învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu. Acum să începem să căutăm răspunsul în cuprinsul Bibliei. De unde să începem? Câțiva termeni cheie ce ne vor fi de folos sunt următorii: „incertitudine”, „grijă”, „îngrijorare”, „teamă”, „pierdere” etc. Căutând în Biblie după termenul „grijă” am găsit mai multe versete, dintre care am selectat următoarele:
„Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuși va purta grijă de mielul pentru arderea de tot. Și au mers amândoi împreună înainte.” — Geneza 22.8
„Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grijă. De aceea, se zice și azi: La muntele unde Domnul va purta de grijă.” — Geneza 22.14
Ambele versete fac referință la experiența lui Avraam în împrejurarea în care i s-a cerut să aducă drept sacrificiu pe fiul său Isaac. Să redăm acest context:
„Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: Tată! Ce este, fiule? i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuși va purta grijă de mielul pentru arderea de tot. Și au mers amândoi împreună înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
Apoi Avraam a întins mâna, și a luat cuțitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din cer, și a zis: Avraame! Avraame! Iată-mă! a răspuns el. Îngerul a zis: Să nu pui mâna pe băiat, și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. Avraam a ridicat ochii, și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecul, și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grijă. De aceea, se zice și azi: La muntele unde Domnul va purta de grijă.” — Geneza 22.1-8
Datorită dramatismului acestei situații, am redat întregul fragment, astfel încât să avem o viziune cât mai completă. În continuare vom căuta să urcăm pe muntele unde „Domnul va purta de grijă”, folosind metoda studiului biblic aplicat, având dorința de a găsi o soluție valabilă pentru viața noastră, dar înainte de aceasta vă voi povesti o experiență pe care am avut-o cu câțiva ani în urmă.
„Într-o anumită ocazie am putut să călătoresc în Geneva și să mă pot plimba pe străzile orașului lui Ioan Calvin, figură marcantă a protestantismului medieval. În ultima seară, după ce mi-am împachetat toate lucrurile și mă pregăteam să închei toate pregătirile pentru călătoria de-a doua zi, un sentiment de profundă neliniște a pus stăpânire pe mine. Din fire nu sunt foarte curajos, dar cu certitudine nu mă consider a fi nici laș în fața împrejurărilor vieții, însă călătoria cu avionul mi-a creat întotdeauna emoții, amplificate și de lista incidentelor petrecute, sau posibil a se întâmpla, într-o astfel de împrejurare. De îndată ce mă așez pe scaunul de pasager, în acel spațiu atât de strâmt încât abia te poți mișca, am senzația că orice lucru rău poate deveni posibil.
Nu stau să discut de unde provin astfel de gânduri, dar cert este că se profila o noapte de gânduri cenușii și o zi mohorâtă pentru mine. Pe când cugetam la astfel de lucruri și îmi aranjam bagajele, o monedă de 5 franci a căzut și m-am aplecat să o ridic. M-am uitat puțin la ea, fiindcă aceasta este cea mai mare monedă elvețiană ca dimensiuni, având un diametru de aproximativ 3 centimetri, și am admirat simplitatea fețelor. Pe o parte era un scut având stilizată o cruce și valoarea de 5 franci și pe cealaltă parte era figura unei persoane, îmbrăcată cu un fel de rasă medievală pe cap, o trimitere directă la trecutul protestant al acestei așezări. Dar nu mică mi-a fost surpriza să constat că pe marginea monedei erau gravate niște cuvinte în latină, având o rezonanță profundă: „Dominus providebit”, care tradus în limba română înseamnă „Domnul va purta de grijă”, preluând ideea din versetele biblice mai sus enunțate.
În acel moment s-a produs o iluminare puternică a minții mele și am înțeles că răspunsul la toate problemele mele era unul singur: „Dumnezeu va purta de grijă” sau „Dominus providebit”. Imediat, mi-au trecut prin fața ochilor episoadele de eroism trăite de mica cetate a Genevei, când a trebuit să stea singură în fața atâtor năvălitori, bazându-se exclusiv pe ideea că „Domnul va purta de grijă”. Și lucrurile așa au fost! Imediat, starea de neliniște a dispărut, am avut un somn liniștit, zborul cu avionul a fost minunat și de fiecare dată când gândurile negre încercau să revină, șopteam ușor în gând: „Domnul va purta de grijă. El care nu a lăsat sa moară singurul fiu legitim al lui Avraam și care a făcut să reziste cetatea Genevei, va purta de grijă și pentru mine, și voi ajunge în certitudine la destinație!”
O metodă foarte utilă de studiere a Bibliei, și de fapt a oricărui material scris, este de a repovesti, sau evoca, folosind propriile noastre cuvinte conținutul textului în cauză. O astfel de metodă este la îndemâna fiecăruia dintre noi, chiar și a celor neinițiați în studiul Bibliei, fiind o reluare a metodei comentariului literar pe care lam învățat în școala generală, la orele de limbă și literatură română. Am denumit această abordare ca fiind o „redare amplificată” a textului studiat:
„Isaac a fost nedumerit de faptul că tatăl său, Avraam, nu luase niciun fel de animal de sacrificiu pentru arderea de tot. Acest lucru era cu atât mai surprinzător cu cât Avraam nu uita vreodată nici cel mai mic detaliu când era vorba de închinarea la Dumnezeu. Răspunsul lui Avraam la întrebarea lui Isaac: „Unde este mielul pentru sacrificiu?” a fost însă încărcat de un mister de nepătruns redat prin cuvintele „Dumnezeu va purta de grijă pentru mielul ce trebuie adus ca ardere de tot”. Deși nu era clar la ce anume se referea Avraam și cum avea să se întâmple acest lucru, Isaac a continuat să urmeze pe tatăl său mai departe spre locul unde avea să fie adus sacrificiul.
Ajunși în locul respectiv, ei au ridicat un altar, dar ca sacrificiu, surprinzător, a fost așezat Isaac, fiul lui Avraam. Ne putem gândi că această decizie l-a uimit și înfricoșat pe Isaac, neavând cunoștință de hotărârea pe care o primise tatăl său din partea lui Dumnezeu. De asemenea, ne putem gândi la sentimentele pe care le-a avut Avraam în aducerea la împlinire a unui astfel de sacrificiu dureros. A fost într-adevăr un lucru ieșit din comun primirea acestei viziuni, mai ales că Isaac era fiul promisiunilor făcute de Dumnezeu despre un moștenitor pentru Avraam.
Însă în momentul în care Avraam a ridica mâna să sacrifice pe Isaac, Dumnezeu a intervenit și i-a spus să nu facă așa ceva, fiindcă totul nu fusese decât un test al ascultării depline de porunca divină. Imediat după aceea, Avraam a zărit un animal de sacrificiu pe care l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său, Isaac. De aceea, Avraam a numit acea înălțime „Dumnezeu va purta de grijă”, pentru a comemora împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, chiar și dacă se pare că nu mai există loc pentru speranță, sau chiar pentru viitor.”
Comentariul pe care tocmai l-am alcătuit este simplu și nu pune probleme deosebite de redactare, fiindcă informația necesară se regăsește aproape în totalitate în fragmentul studiat. În consecință, încurajez pe cititorii acestor rânduri să procedeze într-o manieră similară și le garantez că vor avea o mare binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Să trecem acum la redarea aplicată a ceea ce am studiat, trecând experiența relatată de la persoana a treia, adică de la istoria sacrificării lui Isaac, la persoana întâi, adică la noi:
„De multe ori, sunt nedumerit, chiar îngrijorat, asupra a ceea ce mă așteaptă pe drumul vieții. Deseori incertitudinea mă împresoară și nu pot să înțeleg toate detaliile importante din viitor, fapt ce creează o neliniște de care nu știu cum pot să găsesc scăpare. Mă simt asemenea lui Avraam, trimis să sacrifice tot ce avea mai scump, fără a avea speranță pentru viitor. Oare acesta să fie planul lui Dumnezeu pentru mine? Să cad la mijlocul drumului vieții sau să văd cum proprii mei copii, precum și cei apropiați, suferă fără a le putea veni în ajutor?
Ajuns în locul marilor decizii, constat că lipsește tocmai ceea ce trebuie să fie elementul central al vieții și anume, certitudinea asupra resurselor ce dau putere și sens existenței noastre pe pământ. Aproape că nu ne mai rămâne decât să sacrificăm tot ce avem mai scump, chiar și pe noi înșine, în disperarea ieșirii din situații limită, fără ieșire. Pe de altă parte, dacă în astfel de momente vom privi către Dumnezeu, în scurt timp vom auzi vocea Sa spunându-ne că soluția deja există și este chiar la îndemâna noastră, fiindcă El va purta de grijă pentru tot ceea ce ne lipsește. El se va îngriji ca mâine să găsim un loc de muncă.
El va purta de grijă pentru a avea resursele materiale necesare vieții zilnice pe pământ. Domnul va purta de grijă ca economiile de o viață să nu se piardă, după tot ce am făcut omenește posibil în a le investi înțelept. El va purta de grijă să pot să îmi plătesc la timp datoriile, după ce am dovedit chibzuință și economie în ce am câștigat. El va purta de grijă pentru sănătate, după ce am m-am îngrijit să cultiv cele mai bune obiceiuri și deprinderi. Și la orice șoaptă a întunericului voi răspunde de fiecare dată prin cuvintele „Domnul va purta de grijă și pentru aceasta” și orice urmă de neliniște sunt sigur că va dispărea.”
Să trecem acum la alcătuirea unei rugăciuni care să reflecte aplicarea pe care tocmai am făcut-o:
„Părintele meu ceresc, ori de câte ori voi fi nedumerit sau îngrijorat despre drumul pe care trebuie să merg, voi privi la Tine și mă voi încrede în faptul că Tu vei purta de grijă asupra a tot ce va fi în viitor. Neputința mea în a cunoaște detaliile zilei de mâine va fi înlocuită astfel de cunoașterea capacității Tale de a stăpâni pe deplin trecutul, prezentul și viitorul vieții mele.
Citind experiența lui Avraam, am înțeles că Tu, Părintele meu ceresc, Te îngrijești de tot ce avem nevoie pentru a face față problemelor vieții și pentru a împlini dorința Ta. Planul Tău pentru viața mea este minunat, chiar dacă nu-i cunosc detaliile viitoare, de aceea, sunt sigur că nu vei lăsa să cad fără putere la mijlocul drumului existenței mele pe pământ. Tu ai în îngrijirea Ta deopotrivă pe cei dragi ai mei, pe membrii familiei mele și pe cei apropiați, așa că nu am motive reale de îngrijorare, fiindcă Tu vei suplini ceea ce noi nu putem împlini, după ce am depus cele mai bune eforturi în dovada zilei de mâine.
Tu ne dai o certitudine deplină privind resursele ce ne vor fi puse la îndemână la momentul potrivit, pentru a putea supraviețui și merge mai departe. Orice situație are o ieșire pe care Tu ai prevăzut-o pentru noi. Ajută-ne să vedem soluția oferită de Tine, în loc să ne concentrăm pe detaliile nerezolvabile ale problemelor cu care ne confruntăm. Ne ridicăm privirea către Tine și vrem să auzim vocea Ta călăuzitoare, spunându-ne pe ce drum să mergem, calea pe care să o urmăm. Tu ne porți de grijă mereu și avem certitudinea că Tu deja Te-ai îngrijit să ne oferi un loc de muncă, deopotrivă cu resursele materiale necesare pentru a face față vieții de zi cu zi.
Tu ai grijă ca economiile noastre de o viață să nu se piardă, după ce Tu ne-ai dat înțelepciune cum să le investim înțelept. Tu ne susții mereu și ne oferi posibilitatea de a ne administra cu pricepere veniturile și a ne plăti la timp datoriile pe care le avem. De asemenea, Tu ne dăruiești sănătate pentru împlinirea sarcinilor pe care le avem de făcut și vindecare pentru toate afecțiunile și bolile pe care le avem. De aceea, de acum înainte voi privi cu speranță către viitor și la orice influență ce îmi cauzează neliniște voi răspunde prin cuvintele: „Domnul va purta de grijă și de aceste lucruri ce mă îngrijorează”. Îți mulțumesc pentru toate acestea, cu toată recunoștința și din toată inima mea. A Ta să fie slava acum și în veci.
Amin.”
Să trecem acum la elaborarea planului de acțiune:
„De fiecare dată când îngrijorarea va încerca să mă mai cuprindă, îmi voi aminti de experiența lui Avraam și gândindu-mă la îndurarea lui Dumnezeu, voi spune că „Domnul va purta de grijă și pentru problema aceasta”. Dacă după ce am depus cele mai bune eforturi, voi constata că au rămas nenumărate detalii de clarificat în viitor, în loc să mă îngrijorez, îmi voi ridica privirea spre cer, îmi voi pune încrederea în Dumnezeu și voi lăsa ca grijile să se topească prin credința în îndrumarea Sa.
În orice ocazie, îmi voi aminti că Dumnezeu are deplină stăpânire asupra trecutului, prezentului și viitorului. De asemenea, Domnul S-a îngrijit deja de resursele de care am nevoie pentru a putea trăi pe pământ. Astfel, mă voi gândi că nimic nu este la întâmplare și negreșit, Dumnezeu are un plan pentru mine, fără a fi ignorat vreun detaliu. Când am să mai simt neliniște privind certitudinea locului de muncă, dovada resurselor materiale, certitudinea economiilor de o viață sau altele de felul acesta, am să îmi amintesc de faptul că Domnul va purta de grijă și pentru acestea și astfel voi lăsa să se stingă orice gând ce mă tulbură și îmi face viața amară.
În orice ocazie în care am să mai am temeri despre starea de sănătate, voi lua măsurile ce se impun, însă voi da la o parte orice îngrijorare bazându-mă pe vindecarea deplină pe care Dumnezeu mi-a promis-o prin Cuvântul Său. Voi face o regulă și o deprindere în a privi cu încredere spre viitor, știind că de fiecare dată când voi fi în dificultate „Domnul va purta de grijă”. „
Să reformulăm acum într-o manieră pozitivă redarea problemei de la început:
„Când mă gândesc la ziua de mâine, am un sentiment de speranță și de încredere că Dumnezeu va purta de grijă pentru toate problemele cu care mă voi confrunta. El se va îngriji să am un loc de muncă, să mă pot descurca cu banii, astfel încât familia mea să nu ducă lipsă de nimic din ce este esențial pentru viața de zi cu zi. Am convingerea că Dumnezeu nu va lăsa să dispară economiile mele de o viață, după ce am învățat să le inanunț înțelept și mă va ajuta să-mi plătesc la timp datoriile pe care le am. Nu am de ce să-mi fie teamă că nu voi rezista stresului de la serviciu sau că voi fi afectat de boli ce mă vor distruge, fiindcă de fiecare dată Dumnezeu îmi va purta de grijă, oferindu-mi ieșire din orice impas. Deși sunt multe probleme la care nu am soluție, totuși, la fiecare dintre acestea Dumnezeu are deja un răspuns pozitiv pe care mi-l va revela la timpul potrivit. Prin urmare, nu îmi rămâne decât să aștept cu speranță și încredere intervenția Sa la momentul hotărât.”
Nu mai rămâne decât să citim periodic aceste lucruri pe care le-am scris și să consemnăm mai departe diferitele observații, adăugiri sau corecții la acestea:
„21.01.2009. Am experimentat cu succes planul de vindecare de neliniște și pot spune că am găsit de fiecare dată puterea interioară de care aveam nevoie pentru a merge înainte.
27.01.2009. Chiar dacă am întâmpinat dificultăți neprevăzute, totuși, nu am mai reacționat ca în alte ocazii începând să mă îngrijorez peste măsură, ci am ales să am o deplină încredere în faptul că „Dumnezeu va purta de grijă.”
În concluzie, în urma aplicării acestei metode vom vedea cum între noi și realitatea înconjurătoare se va interpune puterea susținătoare a lui Dumnezeu. Mai este loc pentru neliniște având o astfel de viziune? Desigur, nu.
