— Cum ai defini termenul de „deprimare” sau mai bine zis, cum l-ai descrie? 

— Descurajarea se manifestă prin neputința de a mai putea privi cu încredere spre viitor având drept consecință principală slăbirea capacității de a face față realităților prezentului. 

— Ce ar fi dacă ai oferi un exemplu de manifestare a sindromului depresiei, dând și câteva elemente specifice ușor de urmărit? 

— Un exemplu de manifestare a sindromului depresiei poate fi redat prin următoarele cuvinte pe care am să le exprim sub forma unui monolog interior: 

„Sunt tot mai neîncrezător în ce privește viitorul, moralul meu este la pământ și trăiesc o profundă insatisfacție despre propria mea viață. Deseori am sentimente de depresie și deprimare, unite cu o teamă pe care o resimt fizic, asemenea unei revolte surde împotriva unei realități pe care nu o pot schimba, dar care mă agresează la fiecare pas.” 

— Care ar putea fi cuvintele cheie ale descrierii pe care tocmai ai expus-o? Putem identifica principiile ce stau la baza unei astfel de atitudini? 

— Privind cu atenție asupra acestei descrieri și conectând ideile enunțate, pot spune că următoarele cuvinte sunt relevante, sintetizând tot mesajul: insatisfacție, neîncredere și revoltă, ele evoluând pe o scară progresivă după cum urmează: mai întâi se manifestă insatisfacția despre propria viață; drept consecință avem neîncrederea legată de viitor și la final vedem revolta împotriva unei realități ostile, ce nu poate fi schimbată. 

— Așadar, depresia reprezintă consecința logică a acestui lanț de cauze și efecte? Cu alte cuvinte, ea se află la capătul unei evoluții interioare ce pornește de la insatisfacția vieții pe care o trăiești? 

— Desigur, așa stau lucrurile. Avem de-a face cu un fel de domino conceptual sau cu un balans a cărui amplitudine crește pe măsură ce se avansează de la o trăire la alta. 

— În rezumat, putem spune că insatisfacția despre viața trăită, adică raportându-ne la trecut, conduce la nemulțumire sau revoltă, în raport cu prezentul, pentru ca în final să rezulte neîncredere și depresie în relație cu viitorul. Este bine? 

— Într-adevăr, putem spune că nu a mai rămas nici măcar un fragment de timp care să nu fi fost afectat de acest sindrom al depresiei. Vă dați seama că rezultatul este pur și simplu dezastruos, distrugând orice fel de bucurie în ce privește viața pe care o ai de trăit pe pământ. 

Să trecem acum la căutarea remediului biblic pentru problema pe care tocmai am enunțat-o. Ce gen de cuvânt cheie vrei să folosim pentru a căuta în textul Bibliei? 

— Cred că vom „ataca” în centrul problemei expuse, adică vom aborda atitudinea de nemulțumire, care mi se pare cea mai periculoasă dintre toate cele menționate. 

— Am lansat un proces de căutare în textul Bibliei folosind cuvântul „nemulțumire” și am identificat patru versete: 1Samuel 22.2, Luca 6.35, 2Timotei 3.2 și Iuda 1.16. Pe care ai dori să îl folosești? 

— Cel mai potrivit pentru situația de față este Luca 6.35, fiindcă ni se oferă un exemplu explicit despre modul în care trebuie să ne raportăm la starea de nemulțumire. 

— Să citim așadar, Luca 6.35-36, concentrându-ne în mod deosebit asupra ultimei părți: 

„Voi însă, iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare, și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi. Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.” 

Realizează, te rog, o expunere a conceptelor enunțate în acest verset, făcând o aplicare directă cu referință la atitudinea de nemulțumire. 

— Versetele enunțate se explică aproape de la sine, fiindcă ne este ilustrată îndurarea lui Dumnezeu, fiind incluse și persoanele din categoriile „nemulțumitori și răi”. Cred că avem în față un exemplu, ca să nu spun un model, de reacție pozitivă față de o realitate în mare parte negativă. 

— Prin urmare, putem aplica acest exemplu și la viețile noastre? Cum s-ar putea realiza o redare amplificată a conținutului acestor versete? 

— O astfel de redare amplificată ar putea fi în genul: 

„Trebuie să avem în față mereu modelul bunătății lui Dumnezeu, care asemenea unui Tată îndurător are milă chiar și față de cei care greșesc sau nu Îl iau în seamă. De aceea, nu este potrivit să răspundem cu aceeași monedă față de ceea ce ni se întâmplă și nici să acumulăm resentimente sau gânduri de răzbunare. Desigur, nici lui Dumnezeu nu Îi este simplu să fie bun față de cei ce sunt răi, dar El ne iubește pe toți și dorește să ne câștige prin manifestarea îndurării Sale.” 

— Pare fascinantă această iubire divină ce nu își găsește neapărat un ecou în inima celor ce fac obiectul acestei manifestări. Totuși, cum am putea reda aplicat la experiența noastră această învățătură? 

— O redare amplificată a acestei învățături ar putea fi în următoarea: 

„Voi avea mereu înaintea mea modelul bunătății lui Dumnezeu, care are milă chiar și de cei ce nu Îl recunosc. De aceea, nu voi mai răspunde de acum înainte cu aceeași măsură față de ceea ce mi se întâmplă și nici nu voi mai lăsa ca sentimentele de amărăciune și de nemulțumire să îmi inunde sufletul. Deși acest lucru va presupune o atentă veghere din partea mea, totuși, sunt dispus să fac acest efort cu scopul de a-i câștiga pe cât mai mulți de partea adevărului și a dreptății.” 

— Să fiu sincer, sună „evanghelistic” ceea ce ai redat mai devreme. Cum îți explici un astfel de lucru? 

— Dacă venim în atingere cu adevărul divin, este cu neputință să nu fim schimbați, dacă bineînțeles nu ne vom opune acestei puteri supranaturale ce dorește să ne modeleze și să ne ofere adevărata fericire. 

— Să trecem acum la următorul pas și anume, la elaborarea unei rugăciuni având la bază studiul biblic pe care l-am parcurs. 

— Cuvintele rugăciunii le voi lua, în mare măsură, din redarea amplificată de mai sus, încercând să fiu deopotrivă explicit și concis: 

„Tatăl meu ceresc și atotputernic, 

Doresc să am mereu înaintea mea exemplul Tău perfect, să văd îndurarea și iubirea Ta față de tot ce există pe pământ. De aceea, nu vreau să îmi mai las gândurile și mintea să mai urmeze pe calea supărării sau amărăciunii în fața nedreptăților vieții. O astfel de atitudine mă va distruge. De aceea, Îți cer să umpli sentimentele mele cu trăirea plenară a iubirii Tale, făcând să se topească orice urmă de resentimente sau de întuneric ce îmi umbrește bucuria vieții. Te rog să mă înveți cum să câștig pe cât mai mulți dintre semenii mei pentru cauza Ta și astfel, să aduc un rod bogat în preamărirea Numelui Tău. A Ta să fie slava în veci. Amin.” 

— Îmi place mult această rugăciune, fiindcă este legată de conținutul unui verset biblic ce vine ca un răspuns pentru o problemă concretă a vieții. 

— Aici este de fapt forța vindecării prin Cuvânt. Mă refer la momentul în care conectăm energia nesfârșită a revelației divine la problemele concrete ale vieții, suplinind neputința noastră în fața unei realități ce deseori ne depășește. 

— Se pare că ne apropiem de modelul de reacție pozitivă pe care l-ai propus ca soluție pentru sindromul depresiei. Așadar, soluția pentru a remedia un astfel de sindrom este reprezentată de faptul că trebui să devenim „copii ai lui Dumnezeu”, preluând modelul de reacție manifestat de Tatăl ceresc? 

— Desigur, așa stau lucrurile. Pornind de la această nouă identitate la care începem să ne raportăm, putem demara o amplă acțiune de reformă a întregii vieți. 

— Prin urmare, putem să întocmim acum un plan concret de acțiune, cu scopul remedierii sindromului depresiei, al vindecării de această maladie ce ne strică viața? 

— Da, putem să elaborăm un plan de acțiune care să conducă la eliminarea completă din viață a acestui sindrom, având la bază vindecarea deplină deplină oferită de Dumnezeu. Un astfel de plan ar putea fi întocmit după cum urmează: 

„De acum înainte îmi propun ca zilnic să dedic timp pentru a cugeta la bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu față de această lume rea și nerecunoscătoare. De aceea, mă voi gândi la modul în care iubirea lui Dumnezeu s-a manifestat față de mine în evenimentele concrete ale vieții. Mai departe îmi propun să nu mai dau atenție sugestiilor negative și voi încerca să văd partea bună a lucrurilor în tot ce mi se întâmplă. Conectând imaginea iubirii lui Dumnezeu cu realitatea în mijlocul căreia trăiesc, vreau să dobândesc puterea de a fi fericit și de a transmite acest sentiment tuturor celor cu care mă întâlnesc pe cărarea vieții, oferind o pildă asupra acestui dar ceresc. Cu toată stăruința voi veghea ca depresia să nu îmi mai afecteze viața și mereu mă voi raporta la iubirea lui Dumnezeu, ori de câte ori acest sindrom va încerca să pună din nou stăpânire pe mine.” 

— Îmi place cum ai formulat acest plan de acțiune în jurul contemplării iubirii lui Dumnezeu. Mai departe, am rugămintea să reformulezi acum viziunea cenușie de la începutul pentru a obține o abordare pozitivă, care să descopere slava Celui Prea Înalt, și care să înlocuiască atitudinea defetistă de la început. 

— În regulă. Voi prelua viziunea deprimantă de la început și o voi rescrie având la bază tot ce am învățat din studiul Cuvântului divin: 

„Sunt încrezător în ce privește viitorul, fiindcă Dumnezeu este mereu alături de mine. Pe zi ce trece sunt tot mai plin de speranță, deoarece trăiesc o împlinire continuă în propria mea viață a Cuvântului sfânt, prin faptul că orice urmă de depresie este dată la o parte prin lumina ce vine din Biblie, prin intermediul promisiunilor divine. Sentimente pozitive de curaj și încredere vin acum cu putere în sufletul meu, fiind capabil în clipa de față să trec învingător prin mijlocul realităților acestei lumi, pe care chiar dacă nu le pot întotdeauna schimba, totuși, am capacitatea de a le suporta într-un mod calm și liniștit, o atitudine ce se reflectă din iubirea lui Dumnezeu față de această lume.” 

— Îmi place această schimbare a sentimentelor, chiar dacă realitatea exterioară a rămas practic aceeași! 

— Așa este! Totul se rezumă în cele din urmă la modul în care percepem realitatea și la maniera în care reacționăm la ceea ce se întâmplă cu noi sau în jurul nostru. Aici este de fapt cheia vindecării prin Cuvântul lui Dumnezeu. Realitatea s-ar putea să rămână aceeași, dar modul în care ne raportăm la ea face diferența dintre a fi fericit sau nu. 

— Să trecem acum la jurnalizarea experienței de reformă a vieții și de îndepărtare definitivă a sindromului depresiei. 

— Așa cum am mai spus, jurnalizarea presupune urmărirea planurilor de acțiune și consemnarea eventualelor dificultăți întâlnite: 

„20.02.2008. Am înțeles că este bine să dedic în jur de 20 de minute de studiu în fiecare după-amiază, în loc să mai vizionez programele de televizor. Am constatat că o sursă majoră pentru sindromul depresiei era produsă de conținutul negativ al programelor de televiziune pe care le vizionam în mod curent. 

05.03.2008. Sunt multe situațiile în care sunt provocat să reacționez în mod negativ, așa cum procedam în mod obișnuit. Am observat că în astfel de momente este cel mai bine să nu mai reacționez mai departe, ci să îmi blochez reacțiile, până când îmi recâștig controlul de sine.” 

— Cred că într-un fel jurnalizarea poate fi utilă la îmbunătățirea planului de acțiune. Ce opinie ai? 

— Prin intermediul consemnării sub formă de jurnal al experienței aplicării unui plan de acțiune, se poate ajunge la îmbunătățirea continuă a performanțelor de reformă a vieții și la realizarea de noi planuri de acțiune. 

— Corect! Am parcurs astfel traseul definirii unui plan de vindecare a depresiei și avem speranța că am oferit un model ce poate fi urmat de toți cei interesați!