Starea Pământului la Începuturi
Când ne raportăm la începuturile planetei Pământ și la modul în care a fost creată viața în această lume, este bine să ne gândim că totul era perfect sau cum este scris în Biblie: „toate erau bune”. Dacă vom parcurge primele două capitole din această minunată carte, vom distinge trei elemente definitorii pentru ceea ce exista pe pământ, astfel vom vedea că mediul înconjurător era minunat, la fiecare etapă Domnul spunând că lucrurile create erau perfecte, omul era sănătos ca natură fizică și relația dintre umanitate și Creator era deschisă în ce privește armonia intențiilor, dorințelor și acțiunilor. Prin urmare, planeta Pământ era perfectă, conformă cu planurile lui Dumnezeu, așa cum citim din versetele:
„La început, Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Pământul era pustiu și gol. Peste fața adâncului de ape era întuneric și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis:
— Să fie lumină! Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună. Și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi. [...]
Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea.” — Geneza 1.1-5
Ca o relatare a perfecțiunii relațiilor dintre om și mediul înconjurător, vedem cum Domnul a l-a lăsat să dea un nume potrivit animalelor pământului și acesta s-a achitat în mod exemplar de însărcinare, așa cum citim din versetele:
„Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului.” — Geneza 2. 19-20
Mai departe, ca o redare a perfecțiunii relațiilor dintre oameni, Dumnezeu a instituit căsătoria și familia ca modalitate de perpetuare a umanității. Astfel, citim versetele:
„Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și-a adus-o la om. Și omul a zis: Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, fiindcă a fost luată din om. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.” — Geneza 2. 21-24
Iar ca o comemorare a perfecțiunii relației dintre umanitate și Dumnezeu, Domnul a instituit Sabatul, care să înglobeze deopotrivă toate celelalte aspecte deja amintite ca fiind numite de chiar Dumnezeu ca fiind bune, adică perfecte și astfel, citim din versetele:
„Astfel, au fost sfârșite cerul și pământul, și toată oștirea lor. În a șaptea zi Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea, pe care o făcuse; și în a șaptea zi S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat a șaptea zi și a sfințit-o, fiindcă în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse.” — Geneza 2.1-3
În consecință, putem spune că perfecțiunea de la început se reflecta în mediul înconjurător, în starea fizică a omului și în condiția sa interioară, minte și trup, în relație cu natura, cu semenii și cu Creatorul Său. Rezultatul sigur nu putea fi altul decât fericirea și armonia, un lucru pe care umanitatea l-a căutat mereu de-a lungul veacurilor și încă îl mai caută.
Testul relației cu Dumnezeu a fost cel al interdicției de a mânca din pomul cunoștinței binelui și răul, în condițiile în care accesul la pomul vieții era neîngrădit.
Consecințele Căderii în Neascultare
Pe cât a fost de înaltă condiția omului la începuturi, pe atât de dezastruoasă a devenit după căderea în neascultare și astfel, tot ceea ce Dumnezeu a creat perfect la începuturi a fost compromis în noua condiție. Astfel, putem spune că păcatul a afectat grav relația omului cu Dumnezeu așa cum citim din Geneza 3.8 „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.” Această înstrăinare a fost consecința căderii morale a omului, ca urmare a cedării în fața tentației neascultării și drept urmare întreg comportamentul și caracterul omului a fost compromis. Frica a luat locul încrederii, așa cum vedem în versetele:
„Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, și i-a zis: Unde ești? El a răspuns: Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, fiindcă eram gol, și m-am ascuns.” — Geneza 3.9-10
Ca o consecință directă a decăderii morale, relațiile dintre oameni s-au deteriorat grav, așa cum citim din versetele:
„Și Domnul Dumnezeu a zis: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci? Omul a răspuns: Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” — Geneza 3.11-12
Realitatea pământului a fost schimbată, așa cum vedem din versetele:
„Omului i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: Să nu mănânci deloc din el, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea, și să mănânci iarba de pe câmp.” — Geneza 3. 17-18
Iar în final, deteriorarea naturii fizice a omului avea să fie consecința supremă prin moarte, așa cum citim în versetul 19.
„În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești, și în țărână te vei întoarce.”
Într-un cuvânt, putem spune că neascultarea a condus la decădere fizică și mentală și la distrugerea mediului înconjurător. Aceste lucruri sunt foarte clare, dacă privim la realitatea zilnică și la istoria umanității de-a lungul timpului.
Restaurarea Planetei Pământ
Lucrurile s-ar fi terminat aici, dacă nu ar fi intervenit îndurarea lui Dumnezeu și intrarea în acțiunii a planului de vindecare alcătuit din veșnicii, care avea să conducă la recuperarea planetei Pământ și la ștergerea tuturor consecințelor neascultării. În acest sens, Fiul lui Dumnezeu avea să intervină și să schimbe acest curs nefast, punând în acțiune puterea creatoare a lui Dumnezeu pentru refacerea a ceea ce a fost compromis prin neascultare.
Să urmărim acum principalele direcții de acțiune ale planului de refacere și astfel, distingem o primă etapă ce avea drept scop refacerea relației cu Dumnezeu, sau vindecarea deplină, fapt pentru care Fiul lui Dumnezeu avea să vină, să ia natura noastră în starea ei degradată, să sufere, să moară și să Își dea viața ca modalitate de răscumpărare a umanității vinovate înaintea dreptății divine. În acest sens, putem cita cuvintele nemuritoare din versetul:
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” — Ioan 3. 16
Consecința directă a perfecțiunii acestei intervenții a Fiului lui Dumnezeu la prima Sa venire este iertarea de păcat și mijlocul de vindecare deplină este realizat prin nașterea din nou, sau regenerarea omului, așa cum vedem din versetul:
„Drept răspuns, Iisus Hristos i-a zis: Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Imperiul lui Dumnezeu.” — Ioan 3.3
Putem spune că scopul principal al primei veniri a lui Iisus Hristos este vindecarea deplină realizată prin intermediul iertării lui Dumnezeu și al nașterii din nou prin Duhul Sfânt, ca o consecință a sacrificiului Său de la Golgota. Rezultatul nu poate fi decât o refacere perfectă prin acordarea vieții lui Iisus Hristos, sau acordarea nevinovăției prin credință, și prin împărtășirea vieții Sale perfecte, prin sfințirea lucrată de Duhul Sfânt.
Al doilea aspect al refacerii este reprezentat de vindecarea naturii umane în ce privește partea ei fizică, lucru care se va realiza progresiv până la a doua venire a lui Iisus Hristos culminând, după caz, prin înviere, transformare și glorificare în Imperiul veșnic, așa cum vedem din versetele:
„Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Iisus Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel, vom fi întotdeauna cu Domnul.” — 1 Tesaloniceni 4. 15-17
La acel moment, toți sfinții vor fi luați de pe pământ, vindecarea lor fizică fiind perfectă, fără a mai avea vreo urmă de degradare sau să mai fie sub incidența puterii morții.
Al treilea aspect al vindecării se referă la refacerea mediului înconjurător al planetei Pământ, pentru ca astfel umanitatea să poată locui într-un mediu perfect. În acest sens, Fiul lui Dumnezeu va veni cu sfinții, pentru a reface planeta și a șterge orice urmă a degradării și distrugerii. Deopotrivă, îngerii răi și oamenii care au respins planul de vindecare al lui Dumnezeu vor fi distruși cu orice alt lucru rău. Astfel, citim din versetele:
„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; fiindcă cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii!
El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, fiindcă lucrurile dintâi au trecut. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Și a adăugat: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.” — Apocalips 21. 1-5
Astfel, mediul planetei va fi vindecat de consecințele căderii în păcat, pentru a reflecta pe deplin slava Creatorului. În concluzie, putem spune că prima venire a lui Iisus Hristos a adus o vindecare deplină, a doua Sa venire va aduce o vindecare fizică deplină și a treia Sa venire va aduce vindecarea mediului planetei Pământ. Testul relației cu Dumnezeu este cel de a crede în Iisus Hristos și în tot ceea ce El a realizat pentru noi. Pomul vieții își găsește expresia în Persoana și lucrarea Sa.
Starea Pământului în Noua Eră
Să privim acum imaginea de final a planetei Pământ, așa cum citim din versetele:
„Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieței cetății, și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod, și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, fiindcă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor domni în vecii vecilor.” — Apocalips 22.1-5
În consecință, vindecarea va fi deplină; armonia și perfecțiunea de la început vor fi restaurate într-un plan superior. Astfel, orice urmă a răului va dispărea de pe pământ și Edenul va fi restaurat pe pământ ca un Nou Ierusalim în care Domnul va locui cu cei răscumpărați. Cei care au parte de vindecarea deplină deplină, ca urmare a primei veniri a lui Iisus Hristos, vor avea acces la vindecarea fizică deplină ce se va realiza la a doua Sa venire. Cei care vor avea parte de vindecarea fizică deplină, la a doua venire a lui Iisus Hristos, vor avea acces la vindecarea mediului planetei Pământ. Cei care vor avea acces în mediul refăcut al planetei Pământ, se vor bucura veșnic de prezența lui Dumnezeu în Noul Ierusalim. Ce ar putea fi mai prețios decât o astfel de vindecare oferită de Dumnezeu? Nu merită pentru aceasta să înlături orice lucru ce te-ar împiedica să ai parte de vindecarea deplină prin harul Său?
Încheierea Călătoriei Terestre
Să privim acum imaginea de final a planetei Pământ, așa cum citim versetele:
„Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieței cetății, și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod, și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, fiindcă Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor domni în vecii vecilor.” — Apocalips 22.1-5
În consecință, vindecarea va fi deplină; armonia și perfecțiunea de la început vor fi restaurate într-un plan superior. Astfel, orice urmă a răului va dispărea de pe pământ și Edenul va fi restaurat pe pământ ca un Nou Ierusalim în care Domnul va locui cu cei răscumpărați. Cei care au parte de vindecarea deplină deplină, ca urmare a primei veniri a lui Iisus Hristos, vor avea acces la vindecarea fizică deplină ce se va realiza la a doua Sa venire. Cei care vor avea parte de vindecarea fizică deplină, la a doua venire a lui Iisus Hristos, vor avea acces la vindecarea mediului planetei Pământ, la a treia Sa venire. Cei care vor avea acces în mediul refăcut al planetei Pământ, la a treia venire a lui Iisus Hristos, se vor bucura veșnic de prezența lui Dumnezeu în Noul Ierusalim. Ce ar putea fi mai prețios decât o astfel de vindecare oferită de Dumnezeu? Nu merită pentru aceasta să înlături orice lucru ce te-ar împiedica să ai parte de vindecarea deplină prin planul Său?