Dragă cititorule, dacă am reușit să-ți atrag atenția cu această scurtă introducere, atunci te invit să fii partenerul meu de discuție în înțelegerea aplicată la experiența cotidiană a învățăturilor Sfintelor Scripturi. Dar pentru început am o întrebare pentru tine: „Cum poți să exprimi cel mai bine problemele și dilemele cu care te confrunți?” Sigur, există multe căi de a spune ce simți și de a încerca să te faci înțeles, dar cred că fundamental este ca indiferent de metodă, să descrii cât mai clar problema cu care te confrunți. 

Când eram elev, deseori profesorul de matematică ne zicea: „O problemă bine enunțată este pe jumătate rezolvată”, iar uneori la lecțiile de geometrie, de care cred că își aduce aminte orice fost elev, ne spunea: „Nu poți gândi corect pe o figură desenată incorect”. De aceea, deseori trebuia să redesenăm figura geometrică în cauză până când arăta suficient de clar pentru a se putea gândi corect pe marginea ei. 

Așadar, iată-ne împreună, tu și cu mine, la o lecție de geometrie a vieții, în fața unor probleme care înainte de a fi rezolvate, trebuie să fie bine exprimate. Poate acum ar fi momentul să iei un caiet, ca la școală, sau să te așezi în fața calculatorului deschizând un nou fișier, și să începi să descrii în propriile tale cuvinte problema cu care te confrunți. Nu este nevoie să te cenzurezi, fiindcă oricum caietul îl vei pune într-un loc sigur, iar fișierul deschis îl vei parola. Important este să fii sincer cu tine însuți și să descrii cât mai clar posibil ceea ce simți legat de problemele ce te frământă în clipa de față. Nu uita ce spunea profesorul de matematică și anume, să redai cu claritate și precizie tot ceea ce îți creează tensiune, neliniște sau teamă. 

Desigur, lucrurile pe care le-ai scris ar putea să semene cu ceea ce am așternut și eu pe hârtie în caietul pe care l-am intitulat: „Problemele cu care mă confrunt”, sau mai simplu: „Caietul problemelor”, pe care sperăm că în viitor îl vom numi din nou cu titlul: „Caietul problemelor și soluțiilor”. Acest instrument de lucru valoros își va dovedi utilitatea ulterior pe măsură ce vom deprinde arta de a străpunge dincolo de aspectele superficiale ale emoțiilor și de a discerne adevărata natură a problemelor ce erup cu putere în mintea noastră. Dar toate la timpul lor! 

Ar fi interesant acum să citim împreună ce ai scris, dar până vom ajunge la aceasta, hai să vedem ce am completat eu în „Caietul cu probleme”. În fond, vom schița enunțurile pentru o viitoare temă pentru acasă, nu este așa? 

„În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputința de a mai putea accepta pe cei din jurul meu fie că este vorba de ceilalți membri ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înțelege, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacționând cu violență față de ceilalți, chiar dacă nu am nicio rațiune precisă în acest sens. Îmi doresc să mă retrag în singurătate, cel puțin pentru timp, undeva departe, să ajung într-un loc în care să-mi descopăr sensul meu pe pământ și ce vreau cu adevărat de la viață”. 

Am descris succint în paragraful anterior o situație tipică de înstrăinare redată simptomatic, adică prin manifestarea diferitelor emoții. Sunt sigur că oricare dintre noi a trecut prin astfel de situații, însă deocamdată nu am dorit să examinez cauzele acestei exprimări. Prin focalizarea strict asupra simptomelor ce se manifestă la nivelul minții dobândim o percepție mai clară a gândurilor ce se creează în interiorul nostru. Adesea, noi trecem pe lângă stările tensionate ale minții și încercăm să le ignorăm, dar acestea nu dispar, ci trec în subconștient, de unde continuă să ne bântuie din dorința de a ieși la suprafață. De aceea, este bine să conștientizăm toate trăirile ce ne tulbură cu scopul de a le înțelege natura lor și cauzele ce le produc. Dar despre aceasta vom vorbi în capitolele următoare. 

Acum este momentul să enunț un principiu ori de câte ori veți dori să scrieți în „Caietul problemelor”, și anume: „Nu trebuie să vă opriți asupra posibilelor cauze, cel puțin nu la acest moment, ci doar să constatați și să scrieți, ca și cum ar fi o altă persoană cea despre care vorbiți”. Rețineți acest lucru fiindcă este foarte important! 

Unul dintre primele beneficii ale unei astfel de abordări rezultă din detașarea ce se creează față de problemele descrise. Este ca și cum te-ai privi din exteriorul condiției în care te afli și ai viziona propria ta viață asemenea unui film. De fapt, când ne descriem sentimentele, mai ales în scris, tindem să devenim mai obiectivi în aprecierea situației cu care avem de-a face. Excesivul subiectivism, sau „eu”, în înțelegerea problemelor cu care ne confruntăm, generează o concentrare pe sine ce conduce la amplificarea percepției realităților ce ne deranjează, generând senzația de fundătură și de neputință de a ieși din mijlocul circumstanțelor defavorabile. De aceea, avem nevoie să ne detașăm și să descriem situația asemenea unui artist care privește un peisaj și îl redă cât mai fidel într-un tablou, care bineînțeles, va prelua acele elemente ce i se vor fi părut a fi relevante din perspectiva contemplării sale. 

Să nu uitați faptul că sunteți un artist care contemplă propria sa viață, iar înainte de a emite judecăți de valoare și de a da verdicte, este esențial să o priviți, așa cum este ea, cu bunele și relele ei. Însă pentru a interpreta corect un lucru este important să redai cât mai bine ceea ce vezi, ceea ce simți și ceea ce gândești. Fără desenarea cât mai fidelă a problemelor vieții, nu veți putea examina corect obstacolele ce vă stau în cale. 

Să încercăm acum o altă redare a unei posibile situații cu care ne putem confrunta. Voi încerca să fiu cât mai realist, preluând anumite elemente ce le-am întâlnit în propria viață, dar încercând, din rațiuni „didactice”, să fiu cât mai general cu putință: 

„În ultimele zile am constatat că o mulțime de gânduri negre mă asaltează din toate părțile. Îmi este pur și simplu teamă de a mai privi în jurul meu, dar mai ales în viitor. Nesiguranța mă împresoară la fiecare pas, iar veștile rele se succed cu repeziciune pierzându-le șirul și năucindu-mă în trecerea lor. Nu mai am speranță, nici încredere. Mă simt asemenea unui animal urmărit de un prădător nevăzut, dar prezent la fiecare pas în spatele meu. Simt că îmi pierd controlul vieții și mă îngrozesc la gândul zilei de mâine.” 

În acest paragraf nu am fost concret în legătură cu stările descrise, care pot proveni din cauze multiple, dar am schițat mai multe elemente ce redau o situație de afundare în incertitudine și teamă, în principal cauzată de ceea ce numim a fi „gânduri negre”. Într-un „Caiet cu probleme” este bine să facem descrieri cât mai concrete cu putință, să fim sinceri cu noi înșine, menținând totuși, nivelul de principiu. Tocmai când terminasem aceste lucruri de scris, m-am întâlnit din nou cu prietenul meu, despre care am mai avut ocazia să amintesc, și i-am arătat manuscrisul. El l-a parcurs cu repeziciune și mi-a zis următoarele: 

— Văd că ai făcut progrese serioase în înțelegerea studiului biblic aplicat, îmi spuse reflectând la cele scrise. Cred că ești pe calea cea bună, dar aș dori să nu dai impresia că te ocupi doar de cazurile legate de depresie sau de neputință în fața problemelor vieții. Gândește-te că mulți oameni nu au astfel de trăiri, sau cel puțin nu sunt conștienți de ele. 

— Bine, dar un om ce nu este conștient de propria sa neputință, nu are nevoie de un „Caiet de probleme”, am răspuns nedumerit cu privire la ce anume dorea să îmi spună. O astfel de persoană este deasupra problemelor vieții, nu-i așa? 

Reflectând la aceste cuvinte, prietenul meu îmi răspunse la rândul său: 

— A nu avea probleme și a nu fi conștient de ele sunt două lucruri diferite ca ziua de noapte. Nu există oameni fără probleme pe planeta Pământ! Cei care par că nu au probleme, fie bravează, fie sunt sub influența a ceva ce-i determină să piardă simțul realității. 

— Dar cum să redau situația unui om care nu este conștient de existența problemelor în viața sa? am întrebat mai departe. 

— Simplu! Prin expunerea directă a ceea ce îl preocupă, problemele vor ieși singure la suprafață, chiar dacă ele stăteau în întuneric. Cum am mai zis: „Nu există om fără probleme pe planeta Pământ”! 

— Crezi că voi reuși să redau o astfel de situație? am întrebat nedumerit. 

— Sigur vei reuși! Încearcă și vei vedea că merge! îmi spuse în cele din urmă prietenul meu. 

Acceptând această provocare, am luat manuscrisul și am redat ceea ce aș fi numit: „Problemele unui om fără probleme”, un titlu care de la început stârnea controverse nu numai în mintea mea, dar și a celui care ar fi citit astfel de rânduri: 

„Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea, în ultima vreme am fost tot mai preocupat să investesc cât mai profitabil banii pe care îi dețin. Acest lucru este normal, dată fiind criza financiară care se află în plină desfășurare în aceste zile. Totul îmi merge din plin: ceea ce îmi propun, de îndată se realizează. De aceea, mă consider un om de succes. Totuși, de ceva vreme am observat că relațiile cu familia au suferit schimbări. Bineînțeles, nu foarte notabile, dar semnificative și suficiente pentru a-mi atrage atenția. Nu am idee de ce, dar soția pare a fi mai retrasă. Parcă i-ar fi teamă să îmi vorbească. Copiii nu mă mai bagă în seamă. Parcă m-ar evita. Ceva se întâmplă cu ei, dar nu îmi dau seama. Sau poate se întâmplă ceva cu mine? 

Este drept că în ultimul timp vin tot mai târziu de la muncă. Dar ce să fac? Succesul presupune efort și iar efort. Este iarăși adevărat că de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut în nenumărate discuții și întruniri de afaceri. Dar nu am vrut să pierd ocazii irepetabile. Cu toate acestea, îmi este clar că se întâmplă ceva în familia mea. Să fie oare o problemă la ei? Sau poate este ceva cu mine?” 

O citire onestă a acestei descrieri arată imediat că există nu una, ci o mulțime de probleme serioase în viața unei astfel de persoane. Practic, eroul nostru muncește „zi-lumină” și nu mai are timp de nimic altceva și nici măcar de familie. Deși se justifică la fiecare pas asupra propriei conduite, totuși, el este silit să constate efectele, ce îl conduc să își pună tot mai multe întrebări. Interesant, confesiunea sa coboară trepte tonale tot mai grave pe măsură ce își deapănă povestea. Cumva, își dă seama că a greșit, dar refuză încă să recunoască acest lucru. 

Înainte de a încheia acest capitol, voi relua câteva idei de principiu. Astfel, pentru a putea a avea o justă privire asupra situațiilor cu care ne confruntăm este util să avem un „Caiet cu probleme” în care să notăm direct, sincer și fără prejudecăți lucrurile ce ne preocupă încercând să descriem cât mai fidel circumstanțele în care ne găsim, dar fără a intra, cel puțin pe moment, în detalii și presupuneri cu privire la cauze. Această etapă va urma ulterior. 

Mai departe, este bine să descriem lucrurile privindu-le din exterior, detașându-ne de propria noastră situație și încercând să nu emitem judecăți de valoare, nici față de noi, nici față de ceilalți și nici față de situațiile apărute. Justificarea de sine este un obstacol serios, la fel ca prejudecata, în înțelegerea corectă a problemelor cu care ne confruntăm, conducându-ne convingerea că suntem victimele neînțelegerii celor din jur. La fel de ineficientă o reprezintă atitudinea de judecător în raport cu ceilalți pronunțând sentințe în dreapta și stânga asupra a ceea ce nu ne convine. Evitați aceste capcane ale îndreptățirii de sine! Fiind obiectivi în raport cu noi înșine, vom ajunge să fim obiectivi în percepția corectă a situațiilor tensionate, fapt ce ne va ajuta să deducem cauzele în etapa de analiză ce va urma. 

Ca avanpremieră a capitolelor următoare, studiul biblic aplicat presupune evaluarea corectă a problemelor cu care ne confruntăm. Ulterior se trece la etapa de analiză și determinare nu neapărat a cauzelor, care de multe ori ne rămân ascunse, ci a principiilor care generează probleme în viața noastră. Mai departe, vom găsi remediul potrivit, oferit de cuvintele Sfintelor Scripturi. 

Plan de vindecare și acțiune 

Luați-vă timp pentru a scrie într-un caiet, sau într-un fișier de calculator, problemele cu care va confruntați, făcând o listă a lor și descriindu-le într-o manieră cât mai obiectivă. 

Nu vă cenzurați, nu încercați să vă justificați și nu vă scuzați, ci mai degrabă, prezentați problema ca și cum ar fi vorba despre altcineva. 

Notați elementele de principiu și nu intrați în detalii ce nu sunt necesare. De asemenea, nu încercați să interpretați în această etapă sau să dați verdicte. Pur și simplu contemplați situația și redați-o în cuvinte proprii. 

Aveți grijă ca aceste descrieri să fie personale și să nu aibă nimeni un acces neautorizat. Puneți caietul într-un loc sigur sau puneți o parolă de acces la fișierul scris de dumneavoastră. 

Realizați un obicei din a scrie în „Caietul cu Probleme” și urmați metodele ce vor fi descrise în capitolele următoare.