Desigur, nu este simplu să-ți menții o viziune pozitivă asupra vieții, când adversități de tot felul vin asupra ta. De aceea, vom prelua exprimarea unor astfel de sentimente ce ne copleșesc de multe ori, întunecând bucuria de a trăi pe care trebuie să o manifestăm constant. Titlul acestei relatări se numește „Dezamăgire”:  

 

„Sunt convins că în permanență îi voi dezamăgi pe ceilalți ... întotdeauna voi fi pentru ei ca o persoană care a eșuat pe drumul vieții. Niciodată nu voi putea să fiu așa cum doresc cei din jurul meu. De fapt, și față de mine mă simt dezamăgit. Nimic din ce îmi doresc nu se realizează. Sunt cu totul o mare dezamăgire pentru această viață.”  

 

Acestea cuvinte par scrise de un adolescent, însă mărturisirea în cauză este făcută sub semnul anonimatului. De ce s-ar exprima cineva în felul acesta? Cum am putea înțelege mai bine mecanismul dezamăgirii? Poate exista o cauză de natură spirituală pentru astfel de sentimente?  

 

În primul rând, nu ne vom propune o explorare de natură psihologică a problematicii, destul de complexe, a sindromului dezamăgirii. Însă vom căuta să înțelegem în ce măsură învățătura oferită de Sfintele Scripturi ne va veni în ajutor pentru a depăși astfel, de probleme de natură interioară, care în mod clar au legătură și cu partea spirituală. Dacă vom privi cu atenție asupra acestor cuvinte, atunci vom distinge reluarea ideii de dezamăgire în raport cu ceilalți, cu sine și chiar cu conceptul de viață. Nu avem detalii pentru a înțelege cauzele unor astfel de afirmații, dar se poate observa că există o tensiune între ceea ce așteaptă ceilalți de la tine și ceea ce ești cu adevărat, între ceea ce dorești să devii și ceea ce reușești să fii în cele din urmă, iar în final, între un anumit ideal de a trăi și ceea ce se întâmplă în realitate. Când se fac astfel de confruntări între aspirații și realizări, este posibil ca oricare dintre noi să fie confruntat cu un sentiment mai mult sau mai puțin accentuat de dezamăgire. Experiența vieții pare a fi, în mare măsură, inferioară așteptărilor noastre.  

 

Să citim acum din Psalmul 30:11-12, după cum urmează: „Mi-ai prefăcut tristețea în bucurie. Mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu fericire, ca inima mea să-Ți cânte și să nu tacă. Doamne Dumnezeule, eu mereu Te voi lăuda!”  

 

De asemenea, din Psalmul 34:4-6 următoarele: „Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns. M-a izbăvit din toate temerile mele. Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și nu rămâi fără răspuns. Când strigă un nenorocit, Domnul aude, și-l scapă din toate necazurile lui.”  

 

Ce conexiuni biblice identificăm cu scopul de a remedia o astfel de situație, în care suntem confruntați cu sentimente puternice de dezamăgire? Cum ne poate ajuta studiul Sfintelor Scripturi?  

 

Studiind cu atenție aceste versete, vom înțelege că „privind către Dumnezeu” se va realiza o schimbare interioară profundă. Această temă apare destul de frecvent în cuprinsul cărții Psalmilor. De multe ori, psalmistul se apropie cu durere în suflet de Templul lui Dumnezeu, pentru ca ajungând în acel loc să descopere că de fapt toate lucrurile sunt sub stăpânirea Celui Prea Înalt. Din această cauză finalul nu poate fi decât unul slăvit pentru cel care își pune încrederea în Cel ce stăpânește în ceruri și pe pământ. Soluția oferită pentru situațiile de dezamăgire, când orizontul vieții se întunecă, este astfel în mod clar subliniată și anume, prin întoarcerea la Dumnezeu, prin comuniunea cu El, putem depăși orice fel de sentimente ce ar încerca să ne doboare.  

 

De ce este atât de important să ne învingem temerile, dezamăgirile și sentimentele negative pe care le avem? De ce nu putem să fim cu adevărat creștini, cât timp ne lăsăm dominați de astfel de impresii?  

 

Închinarea la Dumnezeu presupune bucurie în orice vreme. Aduceți-vă aminte de apostolul Pavel, care fiind aruncat în închisoare, continua să Îl laude pe Dumnezeu și să se bucure fiindcă suferea batjocura lui Hristos. Dacă te afli în comuniune cu Dumnezeu, totul apare în adevărata sa lumină. Nu ne mai interesează nici ce cred alții despre noi, nici standardele necorespunzătoare ce neau fost puse înainte. Îl vedem pe Dumnezeu care ne iartă, ne înțelege, ne primește și ne ridică din țărână. Experimentăm revărsarea plină de putere a Duhului Sfânt în inima noastră. Această transformare interioară nu rămâne fără ecou în viața pe care o trăim. Chipul se luminează, fața se destinde. Înfățișarea devine radioasă și plină de bucurie. Ceva se întâmplă în interiorul nostru, fiindcă intrăm în posesia unei comori interioare fără egal. Mărgăritarul de mare preț al cunoașterii de Dumnezeu strălucește din interiorul inimii noastre. Astfel, suntem înviorați și întăriți să facem față oricărei experiențe prin care s-ar putea să fim chemați să trecem în această viață. Oferta divină este, prin urmare, atractivă și trebuie doar să o primim.  

 

Cum putem înțelege mesajul divin exprimat prin versetele amintite? Cum putem ajunge să ne bucurăm de experiența vieții pe care ne-o dăruiește Dumnezeu?  

 

Dacă vom citi cu atenție, vom observa că există o „prefacere interioară" oferită de Dumnezeu celui ce vine înaintea Sa. Această schimbare a dispoziției interioare se realizează prin intermediul închinării la Creatorul nostru ceresc. O redare amplificată a acestor versete ar fi următoarea:  

 

"Orice tristețe a sufletului și orice amărăciune pot fi vindecate dacă venim înaintea lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare ar fi suferința ce ne întristează fața, când venim în contact cu Dumnezeu vom descoperi vindecarea ce ne este oferită. Atunci, fericirea va lua locul întristării, iar inima noastră se va umple de bucurie și laude la adresa Domnului nostru ca o pregustare a destinului veșnic în Iisus Hristos. Dumnezeu ne răspunde dacă Îl căutăm, ne izbăvește de toate temerile pe care le-am putea avea. Lumina speranței ia locul întunericului ce ne cuprindea sufletul. Niciodată Domnul nostru nu ne va dezamăgi, ci El ne va scoate la un loc larg din orice necaz ce ar putea veni asupra noastră."  

 

În ce sens noțiunea de Templu ne ajută să depășim dificultățile cauzate de temerile ce vin cu putere asupra noastră? Ce ar însemna Templul pentru noi, astăzi?  

 

Templul era locul în care închinătorii se întâlneau cu Dumnezeu prin rugăciune, laudă și sacrificiile ce erau aduse ca exprimare a credinței în îndurarea divină. Sub o formă sau alta, religia era concentrată pe ceea ce se desfășura în Templu, iar învățătura pe care o primeau cei care luau parte, era de natură să îi transforme pentru a putea sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Această experiență spirituală avea un efect înălțător asupra întregii vieți. Am putea spune că un adevărat închinător ajungea să experimenteze o regenerare interioară, o adevărată „naștere din nou”. Pentru noi, astăzi, noțiunea de Templu nu se mai aplică neapărat unui loc, ci mai degrabă, experienței de transformare interioară ce se produce ori de câte ori ne îndreptăm cugetele către Dumnezeu. Templul este într-un anumit sens în interiorul nostru. Bineînțeles, mă refer la noțiunea de „Templu al Duhului Sfânt”. Pe de altă parte, Templul face referință și la realitățile extraordinare ce se desfășoară înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, aflat în ceruri.  

 

Cum se poate personaliza studiul pe care l-am realizat? Cum putem avea un înțeles pentru fiecare dintre noi, adecvat personalității noastre și modului nostru de a fi?  

 

De fiecare dată când ajungem să examinăm un anumit subiect biblic, este bine să ajungem la etapa personalizării a ceea ce am studiat. Astfel, pe baza a ceea ce am înțeles din versetele anterioare, exprimarea personalizată ar putea fi următoarea:  

 

„Indiferent cât aș fi de întristat, oricât de mare ar fi amărăciunea pe care o simt în suflet, dacă vin înaintea lui Dumnezeu voi putea să experimentez vindecarea deplină. Când privesc la Creatorul nostru ceresc, atunci bucuria vine asupra sufletului meu, ca o pregustare a destinului veșnic în Iisus Hristos. Atunci, lauda va lua locul tânguirii, iar siguranța faptului că Dumnezeu îmi răspunde, că îmi aude glasul, va da la o parte orice fel de temere care îmi stăpânește sufletul. Lumina bucuriei va lua locul întunericului ce mă împresoară, iar Domnul va deschide un loc larg înaintea mea. Niciun necaz nu va mai fi în stare să îmi răpească această experiență interioară, fiindcă Dumnezeu va fi cu mine mereu.”  

 

Luând în considerare toate aceste lucruri, cum am putea reformula exprimarea negativă de la început, cu scopul de a reflecta transformarea interioară pe care am experimentat-o prin închinarea la Dumnezeu?  

 

Exprimarea pozitivă a redării sentimentelor, care inițial conduceau la dezamăgire, ar putea fi următoarea:  

 

„Am convingerea că niciodată nu voi fi respins de Dumnezeu, dacă vin cu încredere înaintea Sa. Chiar dacă persoanele care sunt în jurul meu vor gândi defavorabil despre mine, eu totuși, voi continua să merg înainte cu speranță și bucurie pe drumul vieții. Nu mă mai interesează decât să cunosc tot mai mult pe Dumnezeu și să mă conformez modelului pe care El mi-l descoperă prin intermediul Sfintelor Scripturi. Acum sunt convins că orice dorință curată se va realiza, iar viața pe care o trăiesc nu va mai fi niciodată o dezamăgire pentru mine, în lumina descoperirii divine pe care o am mereu înaintea mea."  

 

Este ușor sau greu să facem această trecere de la întuneric la lumină, de la dezamăgire la încredere? Este posibil sau nu să experimentăm o astfel de transformare interioară?  

 

„Ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este posibil.”  

 

Personal, cred că nu este nici imposibil, nici greu să trecem de la întuneric la lumină. Partea negativă este întotdeauna dificilă, dureroasă și generatoare de insatisfacție interioară. Însă partea pozitivă aduce bucurie, pace și realitatea transformării după modelul divin. Prin urmare, cred că până la urmă este vorba doar de anumite deprinderi ce trebuie să le cultivăm, astfel încât viața noastră să fie transformată. Cum poate fi atât de simplu? Răspunsul rezidă din faptul că Iisus Hristos a murit pentru noi, a înviat și S-a înălțat la ceruri, de unde ne călăuzește către viitoarea realitate cerească. Dacă intrăm în „Templul lui Dumnezeu”, când ne plecăm cu credință înaintea Tatălui ceresc, vom experimenta eliberarea de orice fel de temere care ar încerca să ne împresoare. Bucuria vieții va lua locul întristării, iar fericirea ce vine din ceruri ne va aduce pace și tărie pentru a merge pe calea desăvârșirii în Iisus Hristos, Domnul nostru.  

 

Dar este suficient să exprimăm pozitiv realitățile dificile pe care le întâlnim, având drept bază afirmațiile Sfintelor Scripturi,? Nu este necesar să trecem și la acțiune, pentru a da la o parte cauzele ce produc astfel de sentimente?  

 

Întotdeauna va exista o lucrare pe care trebuie să o realizăm de unii singuri. Prin urmare, nu este suficient doar să curățăm exprimarea vorbirii și a gândurilor noastre, fiindcă, de multe ori, impresiile negative sunt cauzate de anumite deprinderi necorespunzătoare pe care le avem. Așadar, trebuie să ne revizuim viața pentru a putea observa în ce măsură anumite obiceiuri pe care le-am cultivat, ne-au condus către dezamăgire și impresii negative. De exemplu, este posibil ca stilul nostru de viață să fie necorespunzător. Dacă întreaga zi este plină cu tot felul de activități, ce ne împiedică să avem momente de închinare, atunci negreșit vom ajunge să fim epuizați fizic și spiritual. De aici este doar un simplu pas către latura negativă, ce ne va stăpâni prin intermediul unor impresii distructive și autodistructive. Cred că trebuie să ne reformăm serios activitățile zilnice pentru a putea să ne închinăm lui Dumnezeu, astfel încât să trăim experiența regenerării interioare.  

 

Dacă ne vom planifica ziua corespunzător, dacă vom studia Biblia și ne vom închina lui Dumnezeu seara și dimineața, va fi suficient pentru a face față provocărilor cărora trebuie să le facem față?  

 

Providența divină are aspecte pasive, la care nu avem niciun fel de contribuție, și aspecte active, ce implică o cooperare strânsă în orientarea dorințelor noastre. De aceea, nu este suficient doar să studiem și să ne rugăm, ci va fi necesar ca în mijlocul experienței zilnice să manifestăm principiile divine. Printr-o veghere atentă asupra realităților pe care le întâlnim și asupra stărilor interioare prin care trecem, este posibil să trecem cu succes indiferent de situație. Prin experimentare și exercițiu în timp, perseverând, vom ajunge să depășim cauzele ce produc dezamăgire și impresii negative. Astfel, vom ajunge să trecem de partea binelui, iar bucuria vieții se va manifesta chiar și în mijlocul celor mai teribile evenimente. Prin stăpânire de sine, ce se dobândește ca efect al exercitării credinței, vom ajunge să dominăm și să eliminăm din viața noastră sentimentele rele, ce altfel ne vor otrăvi viața, răpindu-ne bucuria de a trăi.  

 

Dacă lucrurile sunt așa de clare, de ce totuși, există atât de multă ignoranță asupra vindecării ce ne este oferită prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu?  

 

Din nefericire, există o înțelegere deficitară a Sfintelor Scripturi. Prea adesea, studiul biblic este asociat unei experiențe ascetice, rupte de realitatea zilnică. Nu este nimic mai fals. Biblia a fost oferită pentru nevoile noastre de zi cu zi. Ea ne-a fost furnizată ca un ajutor practic pentru problemele pe care le întâlnim în această lume a binelui și răului. De aceea, prin intermediul unui studiu biblic aplicat vom ajunge să experimentăm vindecarea și transformarea interioară. Acest lucru va avea un impact direct asupra vieții pe care o trăim. Vom ajunge să fim tot mai puternici în lupta cu realitățile negative și vom înfrânge orice formă de păcat ce ar veni asupra noastră. În plus, bucuria va lua locul întristării, încrederea va da la o parte frica, iar speranța va învinge dezamăgirea.  

 

Este chiar atât de simplu? Biblia ne spune că da, fiindcă Iisus Hristos este viu și mijlocește pentru noi. Biruința spirituală este o experiență simplă și accesibilă pentru fiecare dintre noi, deoarece Hristos a făcut accesibil acest lucru pentru orice om. Să nu subestimăm niciodată puterea darului făcut de Tatăl ceresc în Iisus Hristos. Salvarea nu reprezintă un proces complicat, deoarece partea dureroasă a fost deja realizată prin lucrarea lui Hristos. De ce să pierdem această ocazie? De ce să nu experimentăm chiar de acum bucuria de a trăi pentru Dumnezeu și acest lucru să se continue la nesfârșit?