Vom continua studiul nostru aplicat asupra exercițiului de a privi pozitiv propria viață având drept fundament ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, vom prelua o relatare intitulată: „Sentimente de îngrijorare și teamă”. Conținutul ei succint este următorul:
„Îmi este teamă când mă gândesc la viitor. Sentimentele rele mă copleșesc până când am senzația că nu voi mai putea face față. Toate îngrijorările apar în culori vii înaintea mea și mă văd expus, vulnerabil, fără vreo șansă de a trece cu bine. Uneori încerc să mă îmbărbătez spunând că oricum „ce va fi va fi”, dar cu toate acestea nu reușesc să înving sentimentul prăbușirii într-un neant fără întoarcere. De ceea ce îmi este teamă, acel lucrul se întâmplă. Ce pot să fac pentru a evita această situație? Cum să mă mai pot bucura de viață?”
De ce apar astfel de sentimente și îngrijorări când ne raportăm la viitor? Care ar putea fi cauza declanșatoare și cum am putea să o identificăm cu precizie, pentru a putea găsi remediul potrivit?
Dacă omul nu ar fi căzut sub puterea neascultării de Dumnezeu, atunci sentimentele de îngrijorare și teamă nu ar fi existat pe pământ. În cazul anterior relatat se poate observa că persoana în cauză nu reușește să găsească resurse interioare suficiente pentru a învinge sentimentele de nesiguranță. Cred că prin astfel de situații trecem cu toții în diferitele etape ale vieții, însă de cele mai multe ori reușim să ignorăm necunoscutul ce se întinde înaintea noastră. Dar când apare o criză majoră, acest vârtej năucitor ne cuprinde și ajungem la marginea abisului disperării. O cauză declanșatoare se regăsește în lipsa unui reper sigur cu privire la viitor. Este ca și cum o navă ar dori să urmeze un curs de navigație, dar fără a avea un reper de încredere asupra traseului ce trebuie urmat, în timp ce în jur se profilează o mulțime de stânci, în care este ușor să te lovești. Aici este de fapt problema centrală, și anume, că avem nevoie de repere sigure plasate în timpul ce stă înaintea noastră. În lipsa lor, ne pierdem simțul de orientare și navigăm la întâmplare, riscând și încercând.
Dar cum putem explora viitorul? Cum putem avea un reper sigur înaintea noastră, față de care să ne raportăm? Este posibil așa ceva?
În acest moment pot spune, că acest lucru „la om este cu neputință”, însă „la Dumnezeu totul devine posibil”, inclusiv stăpânirea viitorului. Fără Dumnezeu nu putem avea niciun fel de siguranță cu privire la viitor. Oameni aflați în culmea gloriei și a puterii, s-au prăbușit într-o clipă și au încetat să mai existe. Civilizații înfloritoare, clădite pentru mii de ani, au sucombat într-un timp foarte scurt, în mod neașteptat. Fără Dumnezeu nu există siguranță deplină și nici viitor. Dar pe de altă parte, mesajul Scripturii se regăsește în faptul că există un viitor extraordinar pentru adevărații închinători, pentru cei care primesc Evanghelia Împărăției. Acesta este reperul sigur ce se află înaintea noastră, iar venirea acestei Împărății ne poate oferi o bază sigură pentru tot ceea ce încercăm să clădim în această viață. Așa cum am mai afirmat, viitorul aparține celor ce au credință în Dumnezeu. Dacă eliminăm acest lucru, atunci nu avem un viitor de durată, ci neantul stă înaintea noastră.
Cu scopul de a explora acest concept al reperelor sigure oferite de Dumnezeu, vom citi din Isaia 26:1-4:
„În ziua aceea, se va cânta următorul imn în țara lui Iuda: — Avem o cetate tare. Dumnezeu ne dă salvarea cu ziduri și întăritură de apărare. Deschideți porțile ca să intre poporul cel nevinovat și credincios. Celui cu inima tare, Tu-i dăruiești pacea, da, pacea, fiindcă are credință în Tine! Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor!”
Ce conexiuni putem stabili între aceste versete și problema nesiguranței cu privire la viitor? Cum putem să dobândim o înțelegere care să ne ofere o imagine pozitivă asupra vieții pe care o trăim?
Dumnezeu ne-a creat cu scopul de a fi fericiți. Bucuria trebuie să se vadă pe fața fiecărui om. Dacă lucrurile nu stau astfel, este fiindcă în mod deliberat, iar alteori din obișnuință, alegem să ne despărțim de Dumnezeu în aspectele concrete ale vieții. Dacă vom citi cu atenție aceste versete, atunci vom remarca faptul că ele ne vorbesc despre venirea Împărăției cerurilor. Acesta este evenimentul culminant al istoriei și se află încă în viitor. Toate celelalte lucruri converg sau pleacă din el. Principiul de bază avut în vedere se referă la faptul că oamenii care și-au pus încrederea în Dumnezeu în aceste timpuri nesigure, vor avea un viitor plin de slavă. Când spun încredere în Dumnezeu, mă refer la acea convingere fermă privind intrarea în lumea cerească, fapt ce se concretizează prin tot ceea ce facem în această viață. Porțile viitorului se deschid larg pentru toți cei care se încred în Dumnezeu în acest fel. Numai atunci El devine pentru ei „stâncă” și reper sigur, așa cum pentru toată istoria El rămâne pentru vecie „Stânca veacurilor”.
Să încercăm acum să aplicăm ceea ce am studiat la problematica nesiguranței cu privire la viitor. Cum am putea să avem un înțeles concret, direct și imediat al versetelor citate?
Ca de obicei, voi reda amplificat conținutul acestor versete, extraordinare prin forța lor de impresionare asupra minții noastre:
„Dacă privim cu atenție către viitor, având drept reper ceea ce spune Biblia, atunci vom distinge intrarea celor sfinți în Împărăția cerurilor. Dar cum este posibil acest lucru? Simplu; prin manifestarea puterii lui Dumnezeu, care ne-a oferit protecție și providență în acest timp nesigur al confruntării dintre bine și rău. Prin puterea Sa, Dumnezeu a condus pe oameni la nevinovăție și încredere deplină în Creatorul lor. Prin lucrarea Sa asupra inimilor noastre, El ne-a oferit pacea Sa pentru acest timp și pentru veșnicie. De aceea, avem toată rațiunea să afirmăm că Dumnezeu este "Stânca veacurilor", deoarece El ne ocrotește și ne garantează o providență deplină pentru totdeauna.” Sunt sigur că pentru cine a ajuns să gândească în acești termeni, va fi imposibil să își mai facă griji pentru viitor.”
Cu toate acestea, s-ar putea întâmpla ca această exprimare să fie mult prea generală în raport cu nesiguranța pe care o simte cineva. Cum am putea înțelege mai personalizat aceste versete?
După o redare amplificată a conținutului, este bine să trecem la personalizarea a ceea ce am înțeles din Cuvântul lui Dumnezeu, aplicând la propria noastră situație. Astfel, vom încerca să ne plasăm în interiorul acestor descrieri pline de slavă, încât să se contrabalanseze influența distrugătoare a scepticismului și îngrijorării. O astfel de exprimare ar putea fi următoarea:
„Când privesc către viitor, având drept fundament Cuvântul Sfânt, atunci disting cu claritate venirea Împărăției lui Dumnezeu. Chiar dacă nesiguranța mă împresoară în clipa de față, totuși, venirea lui Hristos rămâne sigură. Acest eveniment nu poate fi dat la o parte de nimic. În consecință, am convingerea că Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra vieții mele. Providența și protecția Să rămân asupra mea în aceste vremuri de incertitudine, cât timp voi merge către marea întâlnire cu Creatorul meu. De aceea, aleg să nu mai dau atenție sentimentelor de îndoială, ci să mă sprijin ferm pe „Stânca veacurilor”, adică pe Hristos. El mă ocrotește în clipa de față și îmi va da tot ce am cu adevărat nevoie până când Îl voi întâlni față către față în slavă.”
Sunt sigur că o astfel de exprimare va avea un efect înviorător asupra celui care va face acest lucru.
De ce este necesar să formulăm în cuvinte proprii ceea ce citim și înțelegem din Sfintele Scripturi? De ce nu este suficientă simpla citire a cuvintelor Bibliei?
Un copil care se mărginește doar să înțeleagă ceea ce spun adulții, dar nu încearcă să vorbească folosind propria sa limbă, va rămâne pentru totdeauna fără capacitatea de a vorbi. Dar în realitate, copilul încearcă să vorbească, să comunice, chiar de la început, prin strigăte, prin semne, sau alte lucruri de felul acesta, până când reușește prin imitație și exercițiu să articuleze primele cuvinte. Nu putem să rămânem în starea de muțenie, din punct de vedere spiritual, fiindcă acest lucru ne va costa foarte mult. Nu putem să trăim cu acest handicap, de a nu putea articula cuvinte spre slava lui Dumnezeu în mod spontan. Nu este logic să rămânem analfabeți în ce privește limbajul vorbit în Canaanul ceresc. De aceea, îndemn pe toți cei care citesc aceste cuvinte, să treacă la exersarea exprimării pozitive, având drept bază cuvintele Sfintelor Scripturi. Astfel, vom ajunge să creștem în cunoașterea și lauda lui Dumnezeu, până la statutul de om mare, fapt care va fi benefic atât pentru noi, cât și pentru cei cu care intrăm în contact.
Să încercăm acum să reformulăm exprimarea negativă de la început, folosind ceea ce am descoperit prin intermediul studierii Sfintelor Scripturi. Cum ar putea să fie mărturisită bucuria de a trăi?
Am reluat exprimarea negativă de la început și am încercat o reformulare care ar putea fi următoarea:
„Nu mai îmi este teamă când mă gândesc la viitor. O mulțime de sentimente rele mă asaltează, dar aleg în mod constant să nu le mai dau atenție. Am ajuns să privesc cu încredere viitorul plin de slavă pe care Dumnezeu mi l-a pregătit, iar acest lucru îmi aduce o bucurie nespusă. Toate îngrijorările care vin asupra mea, încercând să mă determine să mă simt expus, vulnerabil și fără vreo șansă de a trece cu bine, nu sunt altceva decât amăgiri și minciuni ce nu își au fundamentul în Sfintele Scripturi. Nu mai este cazul să mai abandonez lupta vieții spunând că oricum „ce va fi va fi”, fiindcă am acum o siguranță deplină asupra binelui ce mă așteaptă atât în această viață, cât și în cea viitoare. Sentimentul prăbușirii într-un neant fără întoarcere nu mai are ce căuta în viața mea și nu îmi mai este teamă de viitor. Am din nou bucuria de a trăi atât în prezent, cât deopotrivă și pentru viitor.”
Dar oare este suficientă doar exprimarea cuvintelor adevărului veșnic? Nu este necesar să întreprindem anumite schimbări în viața noastră?
Dacă vom rămâne doar la nivelul cuvintelor, nimic concret nu se va schimba în viața noastră. Răul nu se sperie de cuvintele ce rămân doar la nivelul rostirii. Pentru a putea învinge partea negativă, trebuie ca aceste exprimări să fie traduse în acțiune, sau exprimând metaforic „cuvântul să devină, sau să ia, un trup”. De îndată ce am înțeles că există o garantare a prezentului și viitorului pentru cei care se încred în Dumnezeu, în realitatea „venirii cu putere a Împărăției veșnice”, urmează să ne punem în rânduială viața, pentru a fi conformă cu afirmațiile Scripturii. Dorim siguranță pentru viitor? Am înțeles că ea este garantată doar celor ce se pregătesc pentru „marele salt” în viața viitoare? Atunci, haideți să începem o lucrare de reformă a vieții și a priorităților pe care le avem. Pentru început va trebui să abandonăm atitudinile negative pe care le-am cultivat de-a lungul vieții. Mai departe, va fi necesar să lăsăm deoparte acele deprinderi și obiceiuri care ne „hrăneau” exprimarea negativă. Nu voi da detalii, dar ne putem gândi la vizionarea de prezentări cu un conținut demoralizator. Sau limitarea expunerii la acele relații ce ne trag spre partea negativă. În plus, va trebui să identificăm orice alt lucru ce ne atrage spre rău și ne distrage de la pregătirea pentru Împărăția viitoare.
Dar nu putem ajunge la o dorință egoistă de a ne pregăti pentru a doua venire a lui Hristos, ignorându-ne semenii? Nu devenim un fel de asceți, izolați într-un „turn de fildeș”?
Când înțelegem gravitatea situației în care ne găsim, vom încerca deopotrivă să îi conducem și pe semenii noștri la ascultarea de Dumnezeu. Eu cred că o persoană care se pregătește pentru venirea lui Hristos, va fi activă în a-și conduce semenii către salvare. Este ca și cum un „orb” a ajuns să vadă, iar de îndată ce s-a produs acest lucru, el va căuta să îi conducă și pe ceilalți „orbi” la experiența vindecării depline. Să nu ne fie așadar, teamă de o autentică gândire creștină. Ea va fi o binecuvântare deopotrivă pentru sine, dar și pentru ceilalți într-o egală măsură. Dacă „gustăm” din puterea manifestată prin intermediul Sfintelor Scripturi, vom ajunge să dobândim acea capacitate de a ne călăuzi semenii către marele ideal ceresc.
Dar ce se va întâmpla dacă am conștientizat ce avem de făcut, ne-am propus să trecem la acțiune, însă nu am trecut la punerea în aplicare?
Fără veghere și fără perseverență, nimic nu se va schimba în viața noastră. Latura negativă nu poate fi învinsă decât printr-o acțiune perseverentă de limitare a influențelor înjositoare asupra vieții noastre, până la deplina eliminare a impactului pe care acestea le produc asupra interiorului nostru. Dacă doar am conștientizat. Dacă doar am întocmit niște măsuri de remediere. Pe de altă parte, dacă nu am și trecut la partea practică, înseamnă că ne amăgim. Într-o astfel de situație ne vom asemăna celor despre care Iisus Hristos zicea: „De ce îmi spuneți „Doamne, Doamne” și nu faceți ceea ce v-am poruncit?”. Fără aplicarea principiilor bune pe care le-am identificat, răul va rămâne lipit de experiența noastră. De aceea, este necesar să veghem și să perseverăm pentru a aplica învățătura pe care am primit-o prin studiul Sfintelor Scripturi.
La modul concret, pentru situația pe care am studiat-o, ce aspecte importante trebuie avute în vedere când trecem la acțiune?
Cred că pericolul cel mai mare constă în a ne lăsa copleșiți de influențele demoralizatoare, care sigur vor veni asupra noastră. Mai ales la început, când puterea noastră de a ne împotrivi este relativ redusă, este posibil să trecem prin momente de tensiune și de nesiguranță. Am putea fi confruntați să ne îndoim asupra cuvintelor Bibliei. Să credem că ele nu ni se aplică. Mai mult, promisiunile Scripturii s-ar putea să ne apară fără sens, sau lipsite de conținut. Cu toate acestea, dacă vom insista în a crede ceea ce spune Biblia, dacă nu vom ceda presiunilor răului, dacă ne vom prinde cu toată forța de exprimarea pozitivă inspirată de Scriptură, atunci vom învinge. Partea negativă nu cedează fără luptă.
Dar odată câștigată o biruință, vom găsi tot mai multe resurse pentru a crește și învinge mereu. Prin urmare, încurajarea mea pentru oricine se află într-o astfel de situație este să persevereze, să nu se lase intimidat și să creadă până la capăt ceea ce ne comunică într-un mod pozitiv Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi. Biruința este posibilă. Depinde doar de noi să nu ne lăsăm descurajați. Eliberarea de sub puterea Celui Rău este o realitate pe care ne-a deschis-o, prin chiar exemplul Său, Domnul nostru Iisus Hristos.
