„Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.” — 1 Petru 5:6-9  

 

Ce înseamnă să ne împotrivim tendințelor rele stând „tari în credință”? La ce se referă acest sfat dat de apostolul Petru?  

 

Dacă în general, ne-am obișnuit să privim credința ca fiind doar o reacție pozitivă la un mediu ostil și imperfect, de data aceasta vedem cum ea devine un mijloc activ de contracarare și respingere a tot ce este rău. Împotrivirea în fața influențelor negative îmbracă, de multe ori, forma unei lupte „corp la corp”, similară din multe puncte de vedere conflictelor pe care le-a avut de înfruntat Iisus Hristos de-a lungul vieții Sale pe pământ. Practic, noi trebuie nu doar să stăm pasivi având credință, ci deseori este necesar să contracarăm tendințele spre rău, având credință în Dumnezeu și în intervenția Sa eliberatoare.  

 

Se poate spune că apostolul Petru, precum și toți ceilalți ucenici ai Domnului, nu s-au rezumat la o credință pasivă, ci au acționat plini de încredere în promisiunile divine?  

 

Dacă apostolii ar fi stat doar să aștepte vremuri mai favorabile, având credința că ele vor veni, atunci creștinismul ar fi dispărut înainte să se fi știut de el. Dimpotrivă, prin primirea darurilor spirituale acordate de Duhul Sfânt, ei au înaintat înfruntând adversitățile și împotrivirea, fiind convinși că Dumnezeu le va da biruința. Ei au înțeles că se aflau angajați cu totul într-un război spiritual, în care inițiativa, curajul, speranța și încrederea sunt lucruri de cea mai înaltă valoare.  

 

Prin urmare, trebuie să înțelegem că un creștin se află angajat într-o luptă spirituală ce se dă atât în exteriorul, cât și în interiorul său?  

 

Creștinismul nu se rezumă doar la o metodă de dezvoltare personală, având la bază principii pozitive și o gândire axată pe intervenția lui Dumnezeu. Realitatea este că prin intermediul religiei creștine, Dumnezeu a deschis un front mondial împotriva împărăției Celui Rău: un atac exterior, în planul evenimentelor istorice, și unul interior, în inimile oamenilor. De aceea, niciodată nu a fost mai intens conflictul între bine și rău ca în vremurile ce au urmat răspândirii credinței în Iisus Hristos, ca Mântuitor al întregii lumi.  

 

Așadar, orice creștin va fi supus în mod special atacurilor Celui Rău, fapt ce se va desfășura în diferite chipuri?  

 

De îndată ce o persoană se decide să Îl urmeze pe Iisus Hristos, conflictul începe cu adevărat în viața sa. Și până atunci, influențele rele s-au manifestat asupra sa, dar din acel moment confruntările vor deveni tot mai dure. Deopotrivă puterea lui Dumnezeu se va manifesta mult mai clar pentru a susține pe cel ce se luptă cu agenți ai răului, cu circumstanțe defavorabile, neputințe de tot felul și împotriviri neașteptate. Un creștin este de fapt un luptător, iar el trebuie să mânuiască cu măiestrie armele spirituale, în genul credinței în Dumnezeu, rugăciunii sau studiului biblic.  

 

Acest lucru pare surprinzător! Cum se poate ca studiul Sfintelor Scripturi și rugăciunea să reprezinte metode de luptă împotriva Celui Rău?  

 

Când Iisus Hristos a fost ispitit în pustie, răspunsul Său a făcut o directă referință la ceea ce „stă scris”, adică la Biblie. De asemenea, fiind încercat în diferite ocazii, inclusiv în grădina Ghetsimani, El S-a rugat cu putere pentru a dobândi tărie cu scopul de a învinge pe Cel Rău. Prin urmare, cunoașterea Sfintelor Scripturi și utilizarea acesteia la vreme de nevoie, când suntem în dificultate, precum și practica rugăciunii stăruitoare, în cazul că avem o confruntare directă cu puterile răului, sunt mijloace care având la bază credința în Dumnezeu vor realiza alungarea vrăjmașului.  

 

Nu în ultimul rând, Iisus Hristos spunea că anumiți demoni pot fi alungați doar cu „rugăciune și post”. La ce se referă acest lucru?  

 

Exercițiul rugăciunii necesită o condiție spirituală și fizică de excepție, fapt ce implică redefinirea în totalitate a stilului nostru de viață. Nu vom putea practica niciodată o rugăciune stăruitoare, eficientă în lupta cu răul, dacă nu suntem într-o condiție favorabilă prin abținerea de la tot ce este nociv și prin echilibru în orice lucru bun. Lăsarea în voia unui apetit alimentar excesiv, de multe ori, reprezintă cauza pentru care nu avem putere să ne rugăm cu adevărat și să insistăm până când Dumnezeu își va manifesta prezența Sa, alungând întunericul aruncat asupra noastră de forțele răului.  

 

Prin urmare, un creștin se află într-o continuă pregătire pentru a învinge confruntările ce nu vor întârzia să îi apară de-a lungul vieții?  

 

Pe deoparte, există mari confruntări, ce ne așteaptă în momentele critice ale vieților noastre, pentru care trebuie să ne pregătim din timp. Pe de altă parte, există confruntări zilnice, de mai mică intensitate, care au drept scop să ne pregătească să trecem cu bine când vor veni marile controverse. Așadar, niciodată un creștin nu stă într-o stare de amorțire, ci el se pregătește luptând și învingând problemele zilnice pe care le are de înfruntat. El nu poate să scape de acest lucru, dar satisfacția biruinței prin Iisus Hristos este extraordinară.  

 

Dar ce se întâmplă dacă luptând totuși, nu ajungem să fim biruitori? Sau alteori când suntem pur și simplu înfrânți în cursul controverselor de acest fel, ce putem face?  

 

În Biblie stă scris despre cel nevinovat: „de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire” — Proverbe 24:16. Se poate întâmpla, mai ales la început sau din cauza lipsei de antrenament și de veghere, să fim înfrânți în multe conflicte cu influențele rele. De exemplu, obiceiuri vătămătoare vor fi greu de depășit sau răspunsul nostru în momentul când suntem provocați va fi departe de modelul divin. Cu toate acestea, nu trebuie să ne dăm bătuți. Apostolul Ioan spunea că dacă totuși, cădem în păcat, avem la Tatăl „un mijlocitor, pe Iisus Hristos”. Cu atât mai mult este adevărat acest lucru pentru un creștin care se luptă cu influențele rele!  

 

Și totuși, mulți creștini au la fiecare pas experiența unei aparente înfrângeri în fața influențelor negative, mai ales când au parte de o batjocorire continuă a credinței lor, fără ca ei să poată întreprinde ceva concret pentru a le contracara. Ce pot face aceste persoane?  

 

Biruința influențelor negative nu înseamnă neapărat eliminarea surselor ce le produc. Cineva s-ar putea afla o viață întreagă în compania unor persoane care îi batjocoresc credința, acestea fiind uneori rude, în genul părinților, copiilor, soțului sau soției, iar alteori unor vecini de care nu se poate scăpa. În astfel de situații, înțelepciunea, tactul și mai ales răbdarea sunt de o neprețuită valoare, fiindcă în cele din urmă biruința este de natură spirituală.  

 

În ce sens biruința pe care ne-o oferă Iisus Hristos este, în primul rând, de natură spirituală?  

 

Biruința oferită de Iisus Hristos se referă la învingerea răului printr-un comportament și un sistem de reacție diferit, răspunzând răului cu bine, sau alteori prin tăcere, dar niciodată prin utilizarea unor metode similare celor folosite de forțele întunericului. Astfel, dacă privim la viața lui Iisus Hristos, vom vedea că nenumărate au fost ocaziile în care a fost provocat să răspundă cu violență sau cu aceeași monedă, dar de fiecare dată El s-a supus pe deplin lui Dumnezeu și a rămas de partea adevărului.  

 

Dar nu cumva acest lucru creează imaginea faptului că un creștin va deveni mai devreme sau mai târziu victima influențelor negative, fiindcă el trebuie să evite în permanență utilizarea armelor adversarilor săi?  

 

Este cu totul fals să credem că un creștin va deveni victima influențelor negative, fiindcă el are la dispoziție mijloace mult mai puternice. Dacă se spun lucruri rele despre el, cel mai puternic argument stă tocmai în expunerea faptelor în adevărata lor lumină, dovedind lipsa de temei în ceea ce este el acuzat. Sau dacă are de-a face cu provocări în genul certurilor sau schimbului de cuvinte răutăcioase, un creștin va putea prin răbdare, înțelepciune și un răspuns blând să stopeze un astfel de comportament sau alteori va demonstra înaintea tuturor că dovedește o reacție ce presupune un caracter și o forță interioară de excepție, fapt ce se va impune de la sine înaintea celorlalți.  

 

Prin urmare, se poate spune că un creștin este o persoană puternică și capabilă să facă față cu succes controverselor cu forțele răului?  

 

Un creștin autentic va fi o persoană deosebit de puternică, având o tărie interioară și o capacitate de a face față cu succes oricărei situații prin care ar fi chemat să treacă, fiindcă în el lucrează o putere supranaturală ce vine de la Iisus Hristos. Prin intermediul relației vii cu Dumnezeu pe care o are, despre care mărturisește deopotrivă propria conștiință și propriile fapte, un creștin va fi capabil nu numai să reziste în fața răului, dar și să fie o sursă de influență pozitivă în mijlocul realităților în care este chemat să trăiască.  

 

Se poate spune că un creștin va fi nu numai o fortăreață de rezistență împotriva răului, dar și un combatant activ în avansarea Împărăției lui Dumnezeu în această lume?  

 

Desigur, un creștin autentic va fi o puternică reprezentare a Maestrului divin, astfel că prin exercitarea unei credințe puternice va reuși să smulgă și să influențeze pozitiv multe persoane, care se află prinse în capcanele Celui Rău. Un creștin este de fapt un combatant, un luptător în marea armată a lui Dumnezeu care se luptă și învinge la fiecare pas pe agenții Celui Rău. Bineînțeles, controversa este preponderent spirituală, dar rezultate concrete se pot vedea, dacă vom ști să privim prin ochii credinței.  

 

Așadar, vindecarea deplină, oferită prin credința în Iisus Hristos, are drept scop, pe lângă salvarea personală, și înzestrarea cu armele de luptă împotriva puterilor răului?  

 

Un creștin nu este o persoană, ce se bucură egoist de o vindecare deplină, care are drept rod final vindecarea fizică și primirea în Împărăției cerurilor. Acesta este doar un aspect al mântuirii. Deopotrivă, un creștin, ce trăiește experiența vindecării spirituale interioare, devine un luptător de succes cu forțele răului, fiind un agent activ în extinderea Împărăției lui Dumnezeu chiar în mijlocul acestei lumi. De aceea, el nu se va limita doar să primească pasiv har și susținere de la Dumnezeu, ci deopotrivă, se va angaja activ, acolo unde se găsește, pentru a face ca Împărăția cerurilor să înainteze. Aici de fapt întâlnim adevăratul scop al bisericii, ce reunește pe toți creștinii autentici, care nu numai cred, dar și luptă învingând prin Iisus Hristos în conflictul ce se desfășoară între bine și rău pe pământ. Prin urmare, un creștin va fi o persoană a cărei credință se va dezvolta cu fiecare etapă a experienței prin care trece în această viață.