„Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” — Ioan 14:1-3
Ce asigurare ne-a oferit Iisus Hristos cu privire la ceea ce El va face în ceruri pentru noi?
Înălțarea lui Iisus Hristos după înviere are drept principal obiectiv pregătirea locurilor în Împărăția cerurilor pentru toți cei care vor primi salvarea Sa. Din acest punct de vedere, pregătirea locurilor din ceruri reprezintă cea mai de seamă activitate ce se desfășoară în clipa de față înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Cei credincioși sunt atât de importanți în ochii Celui Prea Înalt, încât întregul univers privește modul în care Iisus Hristos realizează cadrul pentru primirea acestora în slava veșnică.
Dacă există o activitate atât de intensă în ceruri pentru pregătirea locurilor cu scopul de a-i primi pe cei credincioși, ce ar putea fi un corespondent similar aici, pe pământ?
Corespondentul terestru al pregătirii din ceruri se află în instruirea pe care o primim aici, pe pământ, în vederea marii întâlniri cu Mântuitorul nostru. Într-adevăr, este posibil să nu observăm efervescența acestei pregătiri, așa cum ea se manifestă în ceruri, dar acest lucru nu se datorează faptului că nu există o lucrare de instruire a sfinților pentru primirea în Împărăția cerurilor. Chiar dacă privirea noastră nu vede, în fiecare inimă omenească se dă o mare luptă între puterile binelui și ale răului, având drept rezultat pregătirea, sau dimpotrivă, pierderea locului ceresc avut în vedere de Dumnezeu.
Se poate spune că Dumnezeu ne pregătește calea acționând deopotrivă în ceruri, înaintea scaunului Său de domnie, și pe pământ, în adâncul sufletului nostru și în tot ce se întâmplă în lumea noastră?
Pregătirea pe care o desfășoară Iisus Hristos îmbrățișează deopotrivă realitățile cerești și cele din această lume. Pe deoparte, El mijlocește pentru noi înaintea Tatălui ceresc primind o putere pe care să ne-o transmită prin îngerii sfinți, iar pe de altă parte, prin intermediul Duhului Sfânt, El acționează direct asupra inimii noastre în vederea preschimbării. În același timp, El conduce evenimentele acestei lumi către momentul marii întâlniri dintre noi și Creatorul nostru.
Dar ce legătură au toate aceste lucruri cu credința pe care trebuie să o dovedim pas cu pas de-a lungul vieții? Cum ne ajută cunoașterea acestor lucruri?
Dacă ar fi vorba doar de o informare cu privire la ceea ce se întâmplă în ceruri, sau ceea ce face Hristos, nu am putea spune că ne-ar privi prea mult. Este clar că orice informație, dacă nu are un impact asupra interiorului nostru, nu are mare valoare. Pe de altă parte, conștiința faptului că se desfășoară o pregătire pentru noi în ceruri, trebuie să ne determine să cooperăm cu Duhul Sfânt în vederea pregătirii pe care o facem și noi, la rândul nostru, pe pământ.
Se poate spune că unul dintre scopurile, pentru care Iisus Hristos ne-a spus că ne pregătește un loc, este și cel de a ne motiva să fim deschiși călăuzirii Duhului Sfânt?
Desigur, nu putem sta pasivi, fără să facem nimic, dacă știm că tot cerul este implicat activ în primirea noastră în Împărăția cerurilor. Este absurd să credem că trebuie să rămânem pasivi în timp ce Hristos și toți îngerii sfinți sunt implicați cu totul în lucrarea de pregătire pentru Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, oricine devine conștient de realitatea cuvintelor spuse de Mântuitorul nostru cu această ocazie, va conlucra în vederea atingerii obiectivului înălțării și intrării în lumea veșnică a lui Dumnezeu.
La modul practic, cum ne ajută aceste cuvinte să ne dezvoltăm credința pe care o avem în Dumnezeu?
Primul lucru la care se face referință este cel de a nu ni se „tulbura inima”. Desigur, dacă nu vom avea o imagine clară asupra naturii lucrării din ceruri, sentimentele noastre se vor tulbura, fiind afectate de ignoranță, care nu poate naște decât speculație și îndoială. De fapt, starea noastră naturală este de a fi indiferenți și inconștienți cu privire la implicațiile ce decurg din faptul că Iisus Hristos mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu, în ceruri. La modul practic, aceste cuvinte ne ajută să ne trezim din letargia ce caracterizează spiritul acestei lumi, pentru a începe să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeul nostru.
Putem spune că dorința de a ne pregăti, în vederea întâlnirii cu Dumnezeu, reprezintă un mijloc eficient de întărire a credinței pe care o avem?
Nu vom avea niciodată o credință activă și eficientă, dacă nu vom avea o dorință vie de a ne pregăti pentru a-L întâlni pe Dumnezeu și a fi înălțați la ceruri. O credință care nu distinge acest aspect, va ajunge să se plafoneze la nivelul unei așa-zise mântuiri în care Hristos face totul, iar noi ne vedem de treburile noastre. Adevărata credință se împletește cu fiecare aspect al vieții noastre, conturându-ne marele obiectiv al existenței noastre terestre: intrarea în Împărăția veșnică.
Și totuși, aceste cuvinte sunt deseori repetate în cadrul diferitelor servicii divine, și cu toate acestea, se pare că puțini sunt atinși de înțelesul lor adânc, ce ne motivează să ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Care ar fi cauza acestui lucru?
Cuvintele Scripturii sunt pline de viață, oferind suport și călăuzire pentru oricine dorește să cunoască intenția lui Dumnezeu și să se pregătească pentru Împărăția veșnică. Pe de altă parte, dacă religia se rezumă doar la forme de închinare, sau doar la informarea cu privire la anumite adevăruri, dacă ea nu se continuă dincolo de întrunirile creștine în viața fiecăruia dintre noi, atunci ea se constituie doar ca o formă de auto-amăgire. Cauza unei astfel de situații se regăsește în faptul că oamenii s-au obișnuit să fie doar niște cititori pasivi și doar niște spectatori la o piesă de teatru sau la furnizarea de informații relativ interesante.
Dar ce se poate face pentru a depăși statutul de cititor pasiv, de spectator a ceea ce face Iisus Hristos pentru noi?
Răspunsul stă în activarea credinței în Dumnezeu și în dezvoltarea ei folosind cuvintele Sfintelor Scripturi. Revenind la versetele anterioare, conștiința pregătirii ce se face în ceruri va conduce la o dorință profundă de a ne pregăti la rândul nostru, de a conlucra cu Iisus Hristos și îngerii ce sfinți. O astfel de dorință ne va conduce la o lucrare temeinică de reformă a vieții, a tuturor obiceiurilor noastre, pentru a veni în armonie cu ceea ce realizează Hristos în momentul de față. Locurile din ceruri nu pot fi ocupate decât de cei care s-au pregătit pentru marea întâlnire, marea nuntă, a „Mielului și a celor răscumpărați”, așa cum este scris în Evanghelii și în Apocalips.
În ce va consta pregătirea pe care trebuie să o realizăm în decursul vieții, pentru a putea intra în Împărăția cerurilor?
Pregătirea va îmbrăca diferite forme în funcție de specificul vieții fiecăruia dintre noi. Mergând pe linia dezvoltării credinței în Dumnezeu, pot spune că pregătirea va face referință la întărirea capacității noastre de a ne încrede în Dumnezeu în mijlocul circumstanțelor concrete ale vieții. Confruntați cu probleme și dificultăți, credința noastră în loc să scadă, se va întări, fiindcă știm că în ceruri tot interesul ființelor cerești se concentrează pe situația noastră și pe călăuzirea în vederea pregătirii intrării în lumea veșnică. Având o astfel de cunoștință, vom căuta căi și mijloace de a depăși tot ceea ce ne stă în cale, pentru a putea „alerga”, cum spunea apostolul Pavel, în cursa cea bună a mântuirii, și pentru a învinge la fiecare pas.
Putem spune că pregătirea pentru lumea cerească ne va conduce la o viziune pozitivă asupra vieții, optimistă în sensul bun al cuvântului?
Un creștin care se pregătește pentru ceruri nu poate să fie negativist, aruncând umbre de întuneric în jurul său, afectând prin răceala sentimentelor sale pe cei din jur, devenind o piatră de poticnire pentru cei mai slabi în credință sau aflați la începutul drumului lor creștin. Dimpotrivă, va fi o persoană plină de putere, încredere și optimism, fiindcă viața lui Hristos se manifestă în el, fiindcă primește energii spirituale de natură divină, fiindcă învinge la fiecare pas, sau dacă totuși, cade, se ridică și se luptă până când învinge în cele din urmă. Așadar, un creștin autentic reprezintă o putere deosebită spre bine și pentru călăuzirea celorlalți în pregătirea lor în vederea înălțării la ceruri.
Totuși, există atât de mulți creștini ce au o față întunecată, tristă, în timp ce alții sunt indiferenți, fără a fi impresionați de mesajul lui Hristos. Care ar fi cauza unor astfel de atitudini?
Credința noastră în Dumnezeu are nevoie de hrănire din cuvintele Scripturii, sau altfel spus, ea se activează când asupra noastră se revarsă lumina din Cuvânt. Tot astfel, dacă neglijăm această expunere la Cuvântul vieții, viața noastră religioasă va mărturisi cu privire la calitatea deficitară a credinței pe care o pretindem că o avem. În mod normal, când citim cuvinte în genul celor amintite mai devreme, trebuie ca interiorul nostru să vibreze la auzirea și primirea puterii divine ce se manifestă o dată cu parcurgerea acestor texte sfinte. Pe de altă parte, dacă la auzirea lor nu suntem în niciun fel mișcați, fie din cauza obișnuinței, fie din cauză că nu suntem antrenați să privim în adâncimea sensului descoperit, atunci se produce o progresivă întunecare a interiorului nostru.
Putem spune că printr-o astfel de întunecare, provocată de ignorarea sensului cuvintelor sfinte, se ajunge în cele din urmă la micșorarea, sau chiar la dispariția, credinței noastre în Dumnezeu?
Dacă nu urmăm drumul care duce către Împărăția cerurilor, atunci automat vom urma calea care ne va purta spre adâncimile căderii din care nu mai există întoarcere. Un creștin întunecat reprezintă un argument puternic în favoarea îndoielii și necredinței, de zece ori mai eficient decât un ateu care își dă silința să distrugă încrederea în Dumnezeu. De aceea, trebuie să aprindem candela bucuriei, speranței, optimismului și a altora în genul acesta, având drept mir înviorător Cuvântul lui Dumnezeu, fapt ce ne va conduce la pregătirea activă în vederea înălțării în lumea veșnică.
Cum se poate aprinde această candelă a speranței, ce ne va întări credința?
Acest lucru se poate realiza numai prin aducerea în armonie cu intenția divină a fiecărui gând, cuvânt și faptă, până la sfințirea deplină a vieții noastre în tot ce avem cunoștință la un moment dat. De fapt, vorbim nu despre un ideal, ci despre un lucru posibil, fiindcă Hristos nu numai că a murit pentru noi, dar ne și pregătește un loc în ceruri, pentru a fi alături de El pentru totdeauna. A fi sfânt în ceruri, presupune pentru început să fii sfânt aici pe pământ, iar prin Hristos, imposibilul devine posibil.
