„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Când Se va arăta El, știm bine că vom fi ca El pentru că Îl vom vedea așa cum este.” — 1 Ioan 3:1-2
Ce ni se spune în aceste versete despre ceea ce vom deveni, plecând de la realitatea afirmației că suntem copii ai lui Dumnezeu, prin faptul că avem credință în Iisus Hristos?
Transformarea cea mai de seamă ne așteaptă în viitor, când vom fi înălțați la ceruri, ca urmare a credinței pe care am avut-o în Iisus Hristos de-a lungul întregii vieți. Examinând acest subiect, apostolul Ioan nu a putut preciza în ce anume va consta glorificarea celor credincioși, însă a afirmat că în mod sigur, când va veni Iisus Hristos a doua oară, vom fi făcuți asemenea Lui, pentru a-L putea vedea așa cum este El, fără niciun fel de proiecții sau simboluri ajutătoare. Din acest punct de vedere, sunt sigur că ne așteaptă lucruri extraordinare în viitor. Dacă am putea înțelege acest adevăr, atunci dorința noastră de a ajunge în ceruri ar fi deplină.
Chiar dacă nu ne este clară condiția noastră viitoare, de ce ea reprezintă un lucru de dorit? Cum putem să avem siguranța faptului că vom intra într-o stare superioară existenței actuale?
De regulă, scepticii au criticat mereu promisiunile lui Iisus Hristos cu privire la înălțarea la ceruri a celor credincioși. Încercând să genereze îndoială asupra unor realități pe care nu le cunosc, multe persoane au emis o mulțime de ipoteze cu privire la subiectul glorificării, care în final conduc la necredință sau la așteptări ce nu au niciun fel de suport real. Siguranța noastră asupra intrării într-un plan superior al existenței, mai bine zis, într-o lume cu totul diferită, infinit mai bună decât cea în care trăim, rezultă din asigurările date de Iisus Hristos asupra acestui subiect. Însă pentru a nu căuta prea mult în Biblie, aș sublinia că învierea și înălțarea Sa la ceruri, constituie supremul argument asupra faptului că toți cei credincioși vor merge pe aceeași cale.
Dacă așa stau lucrurile, de ce totuși, în ziua de astăzi acest subiect este foarte rar amintit, iar multe persoane, chiar dacă mărturisesc o credință creștină, nu îi acordă prea multă atenție?
Într-adevăr, este dificil să avem o viziune foarte clară asupra realităților viitoare, în sensul că nu putem vedea acele lucruri, asemenea unor imagini tipărite într-o carte sau difuzate prin canalele de televiziune. Dar pe de altă parte, avem Biblia și în consecință, o anumită imagine ne este oferită, cu scopul de a ajunge să credem cu privire la realitatea lucrurilor promise. Pe lângă dovada supremă a învierii și înălțării lui Iisus Hristos, pot să amintesc faptul că întreaga Scriptură nu reprezintă altceva decât istoria drumului nostru către Împărăția cerurilor. Chiar și subiectul cuceririi Canaanului de evrei, nu reprezintă altceva decât o trimitere la intrarea celor credincioși în Împărăția cerurilor și la moștenirea actualului pământ, după ce toți cei care au respins oferta de har și de îndurare vor fi nimiciți, împreună cu îngerii cei răi.
Cum este influențată imaginea de sine, știind că vom fi înălțați într-o condiție superioară, asemănătoare cu cea în care a intrat Iisus Hristos după înviere?
Imaginea de sine este influențată de experiența noastră trecută, care poate să ne ajute sau nu în ce privește problemele prin care trecem. De asemenea, evenimentele la care luăm parte, realizează o modificare activă a ceea ce suntem, inclusiv a modului în care ne privim pe noi înșine. Însă nu în ultimul rând, imaginea a ceea ce vom deveni, sau a ceea ce dorim să fim, are o influență covârșitoare asupra a ceea ce credem despre noi și asupra comportamentului nostru. De exemplu, dacă am convingerea că în viitor, într-un timp relativ scurt, voi avea de câștigat o mulțime de lucruri materiale, sau o anumită poziție socială, deși poate în prezent merg pe o cale ce necesită sacrificii, atunci în loc să-mi plâng de milă, mă voi mobiliza și mă voi încuraja, având în vedere ceea ce va fi. Acest lucru este similar experienței celor care emigrează în țările dezvoltate ale lumii, unde vor trebui să treacă prin situații dificile înainte de a fi integrați pe deplin în noua societate, când vor ajunge să beneficieze pe deplin de privilegiile ce decurg din statutul de a fi cetățean al unui stat puternic al lumii.
De ce suntem dispuși să îndurăm greutățile, dacă știm că undeva, în viitor, vom avea cu siguranță un câștig?
Mai întâi, realitatea în mijlocul căreia trăim este în general ostilă, provocându-ne o mulțime de probleme și de suferințe, fapt pentru care avem nevoie de o motivație superioară, care să ne aducă și un plus de sens în legătură cu evenimentele prin care trecem. Beneficiile materiale sunt primele vizate în primul rând fiindcă suntem limitați în ce privește posedarea lor, în ciuda nevoii pe care deseori o avem. De exemplu, sunt mulți tineri ce își doresc în mod legitim o casă, unde să-și poată întemeia un nou cămin. Însă condițiile impuse de societate sunt aspre și de multe ori nedrepte, încât trebuie să trecem prin multe dificultăți financiare pentru a ajunge să dobândim drepturi care, în mare măsură, ni se cuvin. Cu toate acestea, dacă știm că ținta pe care ne-am propus-o este rezonabilă și tangibilă, vom trece peste problemele pe care le întâmpinăm, știind că în cele din urmă vom ajunge acolo unde ne-am propus.
Ce s-ar întâmpla dacă nu am avea înaintea noastră o țintă clară, ce poate fi atinsă? Cum am fi afectați în lipsa unui scop în viață?
Când ești copil, țintele îți sunt, de regulă, puse de părinți sau de cadrele didactice. După cum bine știm, un copil abia așteaptă să meargă la școală, după aceea la liceu și în final la facultate. Bineînțeles, după aceea toți își doresc un serviciu bun și un venit cât mai mare posibil, însoțite de o casă, poate chiar și o mașină, precum și altele de felul acesta. Toate aceste scopuri în viață ne-au fost oferite de mediul în care trăim, însă de regulă, nu reușim să depășim aspectul material al lucrurilor. Desigur, dacă nu am avea aceste ținte, atunci am lâncezi, sau chiar am aștepta să fim mânați de cineva de la spate, într-o direcție sau alta. De aceea, există o forță extraordinară în principiul de a ne stabili ținte pe care să le atingem.
Însă cum putem să ne punem ținte spirituale și cum afectează acest lucru ceea ce suntem și imaginea noastră cu privire la sine, precum și la realitatea înconjurătoare?
De îndată ce începem să ne punem ținte de natură spirituală, lucrurile încep să prezinte noi dimensiuni, unele dintre ele chiar nebănuite. Pe deoparte, ajungem să ne raportăm la o entitate invizibilă, dar care este permanent prezentă împreună cu noi, adică la Dumnezeu. Acest lucru pare rodul imaginației sau autosugestiei, însă impactul asupra minții noastre este enorm, fiindcă deodată realizăm că sensul vieții noastre nu se poate reduce doar la supraviețuirea, în condiții cât mai confortabile pe pământ, ci el este legat de un destin ce se va împlini într-o cu totul altă lume. Ne-am născut în mijlocul acestei realități doar pentru a ne pregăti în vederea unei existențe superioare, în care partea spirituală se va afla pe prim plan.
De ce un om care crede în Dumnezeu, va ajunge să se comporte diferit față de cel care ignoră prezența divină?
Credința în Dumnezeu are un efect modelator extraordinar, fiindcă ținta finală a vieții este ridicată la un nivel deosebit de înalt. Așa cum ne-am propus când eram copii, să trecem cu bine prin examinările școlare, un om ce se pregătește pentru intrarea în Împărăția cerurilor va avea drept principală preocupare trecerea cu bine a marelui examen al vieții, ce ne așteaptă la finalul alergării noastre pe pământ. Astfel, un creștin autentic va fi preocupat în principal de acele lucruri ce îl vor ajuta să avanseze spiritual și să devină tot mai asemenea cu modelul oferit prin intermediul vieții lui Iisus Hristos. Chiar dacă acest lucru îl va costa nenumărate lupte și suferințe, el le va răbda cu încredere, fiindcă știe că la final va ajunge să pășească peste pragul ce separă lumea noastră de cea din ceruri.
Cum se va privi pe sine o persoană care investește susținut în lucrurile spirituale, dorind să treacă cu bine marele test al vieții?
În acest sens, o persoană care urmează planul divin, se află într-o continuă și profundă transformare interioară, avansând pas cu pas către idealul ce i-a fost pus înainte. De aceea, imaginea de sine va fi cea a unui luptător, care nu se dă bătut, indiferent cât de mare este opoziția interioară sau exterioară. De asemenea, conștient de statutul de copil al lui Dumnezeu, va ignora șoaptele păcatului și înclinațiile spre înălțare de sine. Nu în ultimul rând, complexele de inferioritate vor fi depășite progresiv, fiindcă alături de el se va afla inspirația divină, care îl va încuraja și îl va îndemna să meargă mai departe, chiar împotriva a ceea ce simte că îl va trage în jos sau i se va opune.
De ce totuși, există probleme în genul imaginii defavorabile de sine, chiar și pentru cei care se încred în Dumnezeu? Cum se poate ajunge la echilibrul interior?
Când privim la Iisus Hristos, când vedem marele Său exemplu, ajungem să înțelegem că orice obstacol, interior sau exterior, poate fi depășit, că nu există o cădere prea mare, din care să nu putem fi ridicați. Problemele pe care le au mulți creștini, cu privire la imaginea de sine, derivă și din faptul că nu se raportează la viitor, la ceea ce vom deveni la capătul unei vieți în care am luptat hotărât pentru Domnul nostru. Dacă am avea imaginea a ceea ce vom fi, dacă ne-am identifica cu cei care vor cânta imnuri de slavă Creatorului întregului univers, atunci nimic nu ar mai fi în stare să ne doboare. Chiar și neputința interioară ar fi dată uitării, uimiți de statutul pe care îl vom avea.
Ce imagine se poate oferi cu privire la lucrurile viitoare pe care ni le-a pregătit Dumnezeu?
Aș cita cuvintele apostolului Ioan că „vom fi ca Iisus Hristos, fiindcă Îl vom vedea așa cum este”. Acest lucru înseamnă că în cele din urmă vom fi aduși la un nivel de existență superior, astfel încât să Îl putem vedea direct și nemijlocit pe Domnul nostru. Aceasta înseamnă, că în condiția noastră va fi realizată o modificare extraordinară, astfel încât deopotrivă, trupul și mintea noastră vor fi capabile să privească direct la Mântuitorul nostru glorificat. Știm bine, când Iisus Hristos S-a „schimbat la față”, ucenicii nu au fost în stare să privească acea imagine. Atât mintea, cât și trupul, se dădeau la o parte din calea luminii ce strălucea din ființa ce urma să fie glorificată a Domnului nostru. Când vom fi în ceruri, vom putea privi cu bucurie la Răscumpărătorul nostru, ceea ce înseamnă că trupul nostru va fi asemănător cu al Său, adică nemuritor și plin de slavă, iar mintea noastră va fi curată și fără pată.
Ce impact au aceste lucruri asupra a ceea ce suntem în prezent și a modului în care ne raportăm la noi înșine?
Dacă un astfel de destin ne este pregătit, atunci înseamnă că toate încercările și dificultățile din prezent nu merită prea multă atenție. Un singur lucru contează cu adevărat în viața aceasta și anume, cât de mult am investit în pregătirea intrării în acea lume mai bună. Măsura acestei investiții va da valoare asupra a tot ceea ce suntem și tot ceea ce am realizat. În zadar cineva ar strânge o mulțime de bunuri și de valori, sau ar ajunge în cea mai înaltă poziție. Dacă nu a investit pentru cer, este cel mai de plâns dintre oameni, iar valoarea sa nu reprezintă mare lucru din perspectiva timpului ce va veni. Pe de altă parte, dacă în această lume nedreaptă, cineva a trebuit să îndure greutăți și privațiuni extreme, însă și-a menținut credința în Dumnezeu și s-a pregătit pentru ceea ce va fi, atunci această persoană este de invidiat, fiindcă la capătul acestei vieți va intra în Împărăția cerurilor. Un astfel de om va ajunge să se bucure, chiar și în mijlocul zilelor cele mai întunecate, fiindcă prezența divină va fi împreună cu el, oferindu-i suport și întărire, chiar și înaintea morții.
De ce este paradoxală această viziune, așa cum ne este oferită prin intermediul Sfintelor Scripturi?
Trebuie înțeles că Biblia nu este o carte moralizatoare, un fel de colecție cu povești bune să fie citite, dar greu să fie crezute. Dimpotrivă, Biblia este oglinda viitorului, oferindu-ne imaginea asupra cine suntem și ceea ce putem deveni. Crezând că sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind încredințați cu privire la destinul de excepție ce îi așteaptă în viitor, cei ce se încred în Iisus Hristos vor avansa spre concepții tot mai înalte, în sensul bun al cuvântului, atât cu privire la Dumnezeu, cât și despre sine. Ei nu se vor considera ca fiind superiori celor din jur, însă nici inferiori, ci cu răbdare vor avansa treaptă cu treaptă urmând calea marelui Model. Ei vor investi înțelept resursele de care dispun în cursul acestei vieți și vor fructifica orice ocazie pentru a investi în lucrurile spirituale, ce au o răsplată veșnică. Astfel de persoane vor dori ca ocazia vieții viitoare să nu fie ratată de niciun om care trăiește pe fața acestui pământ, fapt pentru care vor vorbi cu claritate despre speranța lor. Imaginea de sine va fi cea a unui luptător, ba chiar a unui biruitor prin harul divin.
