„Să nu cădeți pradă neliniștii, ci în toate ocaziile, prin rugăciune și cerere însoțite de mulțumiri, să Îi faceți cunoscute lui Dumnezeu nevoile voastre!” — Filipeni 4:6  

 

Este posibil să nu te îngrijorezi indiferent de împrejurare? Putem atinge un astfel de standard?  

 

A te îngrijora sau nu depinde într-o foarte mare măsură de modul în care teai educat pentru a reacționa la diferitele evenimente sau circumstanțe cu care te-ai putea confrunta, astfel că pentru multe persoane este valabilă starea de îngrijorare continuă. Acest lucru se poate întâmpla cu fiecare dintre noi. Prin urmare, trebuie să ne schimbăm perspectiva vieții, astfel încât să ajungem să nu ne mai îngrijorăm indiferent de împrejurare. Acesta este un standard înalt, dar el poate fi atins dacă devenim conștienți de intervenția divină asupra vieților noastre.  

 

Pe de altă parte, în ce sens îngrijorarea ne afectează viața? Când devine ea nocivă?  

 

Îngrijorarea este nocivă indiferent de situație, fiindcă ea ne blochează reacțiile de adaptare, ajungându-se cu rapiditate la agitație și confuzie. Trebuie înțeles că prin învingerea sentimentului de îngrijorare nu încerc să promovez o atitudine pasivă de ignorare a problemelor cu care ne confruntăm, ci în primul rând, fac referire la acel sentiment nefolositor, care pune atât de ușor stăpânire de noi, determinându-ne să ne adâncim în mijlocul situațiilor dificile, în loc de a trece la o abordare rațională a problemelor care vin asupra noastră. În concluzie, îngrijorarea ne afectează profund calitatea vieții și este întotdeauna nocivă prin implicațiile ei.  

 

Ce înseamnă „să aduci cererile tale la cunoștința lui Dumnezeu”? Nu cunoaște Dumnezeu problemele cu care ne confruntăm?  

 

Desigur, Dumnezeu cunoaște toate problemele cu care ne confruntăm și din acest punct de vedere nu este necesar să I le prezentăm pentru ca astfel să aibă știință de ele. Însă așa cum am mai amintit, principala noastră dificultate constă în neputința de a percepe prezența divină și intervenția salvatoare ce ne stau mereu la dispoziție. Prin urmare, rugăciunea nu reprezintă o aducere la cunoștința lui Dumnezeu a problemelor noastre, ci mai degrabă, o modalitate de a conștientiza nevoia de intervenție a Creatorului nostru, fiind deopotrivă un mijloc de a discerne prezența Sa împreună cu noi.  

 

Totuși, dacă Domnul cunoaște problemele noastre, de ce trebuie să ne mai rugăm?  

 

Nu trebuie însă ignorat și un alt aspect important și anume, că rugăciunea reprezintă și o formă de adresare către Dumnezeu, un dialog cu Creatorul nostru, fapt care nu trebuie în vreun fel ignorat. Când ne rugăm, de fapt noi vorbim cu Dumnezeu despre problemele noastre. Când suntem în necaz sau în suferință, avem nevoie de cineva căruia să-i împărtășim dificultățile noastre, durerile pe care le simțim și să găsim o minimă înțelegere. Cât de adesea însă, nu avem cui să ne adresăm cu toate aceste lucruri! Cât de dificil este să ne facem înțeleși și să fim acceptați și întăriți! Dacă în loc să căutăm persoane disponibile să ne asculte, ne-am adresa direct lui Dumnezeu, fiind conștienți de faptul că El este alături de noi și intervine în favoarea noastră, atunci ne-am da seama că există Cineva care ne înțelege pe deplin, Căruia putem să ne adresăm cu orice fel de problemă, având convingerea fermă că vom primi ajutor și sprijin indiferent de vreme.  

 

Ce este rugăciunea și ce înseamnă „a cere”? Nu este același lucru? Sau există o diferență între „a te ruga” și doar „a cere”?  

 

Rugăciunea cuprinde cereri, dar nu se rezumă numai la atât. Deși rădăcina cuvântului derivă din verbul „a ruga”, adică „a cere”, totuși, înțelesul biblic este mult mai extins, cuprinzând orice adresare către Dumnezeu sub forma cererii, mulțumirii, laudei, meditației, sau pur și simplu, a confesiunii, adică a acelei destăinuiri sufletești înaintea Creatorului nostru. De aceea, a te ruga doar pentru a cere, deși reprezintă un lucru bun, nu este suficient, și este bine să căutăm să avansăm în adăugarea de noi valențe acestei practici, care ne va aduce multiple binecuvântări.  

 

Cum putem adăuga „mulțumiri” la cererile noastre? Există pericolul de a uita să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce El face pentru noi?  

 

Întotdeauna există pericolul de a uita să dovedim recunoștință pentru ceea ce ni se oferă clipă de clipă și ceas de ceas de Dumnezeu, începând de la lucrurile aparent mici și trecând după aceea la cele care ni se par mari. Tendințele egoiste ale naturii noastre ne determină să fim foarte „pragmatici” în relațiile pe care le avem, inclusiv când este vorba de Creatorul nostru. De aceea, nu este simplu să lărgim spectrul rugăciunii prin includerea recunoștinței și mulțumirii, dar nu înseamnă că nu trebuie să ne deprindem să facem acest lucru. Un exemplu bun în acest sens este exprimat în cartea Psalmilor, care poate deveni un model pentru noi în a-I mulțumi lui Dumnezeu și a-L lăuda pentru ceea ce este El și pentru tot ceea ce întreprinde în favoarea noastră.  

 

Oare chiar pentru „orice lucru” trebuie să ne rugăm? La ce se referă acest „orice lucru”? Cum să ne alegem subiectele pentru rugăciune?  

 

Subiectele de rugăciune trebuie alese cu grijă, pentru a cuprinde în mod sintetic paleta de situații și probleme cu care ne confruntăm sau le-am putea avea pe cărarea vieții. În acest sens, cred că nu ar fi lipsit de importanță să ne dezvoltăm mai multe modele personalizate de rugăciune și chiar, de multe ori, un „plan de rugăciune” ar fi util. Pe de altă parte, nu ne vom putea ruga, la modul practic mă refer, pentru „toate lucrurile”. Prin urmare, va fi necesar să identificăm acele elemente fundamentale din care decurg de regulă, problemele noastre, în genul: lipsei de stăpânire de sine, egoismului, neputinței sau altora de felul acesta.  

 

Așadar, este bine să avem un „plan de rugăciune” sau, cel puțin, „o listă de subiecte” pentru care să ne rugăm?  

 

Dacă nu vom avea o listă de subiecte, sau chiar un plan, atunci rugăciunile vor deveni repetitive, lipsite de conținut, greu de rostit și obositoare pentru noi înșine în primul rând. Dacă dorim să avem o prospețime a rugăciunii, o bucurie care să ne însoțească mereu când ne adresăm Creatorului, atunci vom căuta să avem subiecte diferite exprimate în mod felurit, așa cum procedăm când vorbim cu prietenii noștri, situație în care nu ne permitem de regulă, să repetăm iarăși și iarăși aceleași lucruri sub aceeași formă. Dialogul presupune diversitate în exprimare și în conținut, fapt pentru care și rugăciunea, ca formă de dialog cu Dumnezeu, trebuie să fie vie, plină de substanță, plăcută atât nouă, cât și Celui care ne ascultă indiferent de vreme.  

 

Cum putem să întocmim o astfel de listă, ținând cont de îngrijorările pe care le avem?  

 

Un prim pas ar fi cel de a întocmi o listă a principalelor îngrijorări cu care ne confruntăm, oferind o referință sintetică, într-o propoziție să spun așa, a acestora, sub forma unui fel de „inventar” al lor. Chiar și simpla enumerare a îngrijorărilor, va constitui un act de detașare de puterea distrugătoare a acestora, fiindcă ne va permite pentru prima dată să le numim, și poate chiar să le privim, într-un fel din afara situației în care ne găsim. Lista nu trebuie să fie închisă, ci ea va fi actualizată cu diferitele îngrijorări care apar și din listă se va șterge ceea ce a fost rezolvat. La modul practic, această listă este bine să rămână la îndemâna noastră, fără a fi neapărat văzută și interpretată de altcineva. Să nu uităm că numai Dumnezeu ne poate înțelege pe deplin, în schimb semenii noștri vor avea întotdeauna ceva de obiectat sau de completat, de multe ori, fără să fie cazul.  

 

O dată întocmită această listă, ce trebuie să facem mai departe?  

 

Cel mai simplu lucru este ca după ce am întocmit o astfel de listă, să începem să o prezentăm în mod sincer și direct înaintea lui Dumnezeu, adăugând în rugăciune, acele elemente de detaliu, care descriu problema pe care am denumit-o în respectiva listă, fără a ne grăbi, rugându-ne pentru cel mult câteva subiecte o dată, cu scopul de a exprima înaintea Creatorului nostru cât mai complet situațiile enunțate. Un astfel de exercițiu ne va ajuta să conștientizăm puternic prezența Creatorului nostru, având convingerea că El va interveni în favoarea noastră așa cum știe El că este mai bine. Un lucru însă se va întâmpla cu siguranță în urma unei astfel de rugăciuni, și anume, că predând Lui îngrijorările noastre, ne vom descărca de o povară interioară, care în cele din urmă ne-ar fi sfărâmat sub greutatea ei.  

 

În concluzie, poate rugăciunea să fie un mijloc de contracarare a îngrijorării, destinat depășirii oricărei temeri?  

 

Evident, rugăciunea trebuie să devină principalul instrument de contracarare a îngrijorărilor ce vin asupra noastră, o metodă eficientă de a-i preda lui Dumnezeu toată povara ce ne apasă și de a ne descărca de truda, neputința și neliniștea în fața problemelor vieții. Nu înseamnă că rugăciunea va rămâne singură în învingerea îngrijorărilor, fiindcă este necesar să ne definim și anumite „planuri concrete de acțiune”, însă acesta va reprezenta primul pas în a învinge handicapurile interioare pe care le-am moștenit într-un mod nefericit sau le-am cultivat de-a lungul vieții. Schimbarea este posibilă și depinde doar de noi să ne deschidem sufletul înaintea Creatorului întregului Univers, a Dumnezeului nostru „milos și plin de îndurare”.