Ne naștem într-un univers al cărui sens îl distingem cu greutate și taina existenței ne rămâne cel mai adesea ascunsă fără a ne putea preciza niciodată un punct de vedere definitiv. Și cu toate acestea, de îndată ce suntem în stare să articulăm primele cuvinte, deja începem să punem întrebări de tot felul. În anii de început ai vieții nu avem cum să știm că multe dintre nedumeririle noastre vor rămâne fără răspuns. De fapt, existența noastră se încheie când încetăm să mai punem întrebări fie din cauză că avem convingerea că știm totul, fie din cauză că abandonăm orice speranță pentru viitor. Dar cu siguranță, cât timp suntem încă în putere, întrebările noastre nu vor avea sfârșit. 

Mă întorc în timp, și îmi aduc aminte de începutul drumul credinței mele în Dumnezeu și îmi dau seama că noțiunea Ființei supreme s-a țesut în jurul întrebărilor la care nu găseam răspuns, fiindcă într-un fel sau altul doar Cel Atotcunoscător putea să știe ceea ce eu doream să aflu. De aceea, cred că primul atribut al divinității pe care l-am avut în vedere de la început, a fost cel al omniscienței. De fapt, întrebările ne descoperă dorința noastră de a cunoaște, de a ști, de a afla și spune mai departe ceea ce am ajuns să înțelegem. Nu întâmplător, ca dovadă a faptului că existăm, cineva spunea că dacă avem încă puterea de a gândi, înseamnă că de fapt continuăm să existăm sau „cogito ego sum”. Însă nu orice fel de cunoaștere este de folos și multe sunt căile care duc spre drumuri nefericite ce se sfârșesc într-o direcție greșită. Tocmai de aceea, dorința mea după răspuns la întrebările fără răspuns m-a condus către Biblie. 

La început am fost surprins de limbajul oarecum străin de experiența mea de zi cu zi, plin de termeni ce, de multe ori, m-au pus în dificultate. În plus, multitudinea de interpretări m-a năucit, fiindcă aceleași fragmente de text erau interpretate diferit în funcție de comentator. Dar în cele din urmă, după mult efort de studiere individuală, am înțeles că totuși, Biblia se poate înțelege în măsura în care ești dispus să îți deschizi inima față de Dumnezeu și să primești puterea Sa înviorătoare prin intermediului Cuvântului Sfânt. De aceea, pentru a începe să înțelegem cunoașterea acestui univers, am folosit ca referință chiar Scripturile Sfinte, cu dorința de a ajunge să dobândesc acea putere interioară ce îmi va oferi sprijin pentru a trăi o viață cu folos și plină de bucurie. 

Voi începe prima lecție în ce privește cunoașterea cu următoarele versete: „Iosua a zis: Prin aceasta veți cunoaște că Dumnezeul cel Viu este în mijlocul vostru și că va izgoni dinaintea voastră pe canaaniți, pe hetiți, pe heviți, pe fereziți, pe ghirgasiți, pe amoriți și pe iebusiți: Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ va trece înaintea voastră în Iordan.” — Iosua 3.10-11. 

Cel mai important dintre toate lucrurile este de a cunoaște că alături de tine se află Cineva care stăpânește peste toate circumstanțele vieții și îți deschide calea la fiecare pas. Cine sunt acești canaaniți pentru noi? Desigur, nu este vorba neapărat despre persoane și popoare, ci în primul rând, despre orice lucru ce ne împiedică înaintarea. 

Pot veni dificultăți financiare, probleme de sănătate, nemulțumiri interioare sau orice alt lucru. Însă, important este să trecem mai departe de acești „vrăjmași” interiori sau exteriori și să menținem o legătură vie cu Cel care ne poate deschide calea. În față, de multe ori, se află un „Iordan”, o barieră naturală ce nu ne permite să vedem ce este dincolo de zare, oprindu-ne înaintarea pe cărarea vieții. Dacă împreună cu noi se află Cel Atotputernic, toate aceste opreliști vor fi date la o parte, fiindcă înaintea noastră va merge chiar El, iar legământul Său, simbolizat prin acel chivot de lemn purtat de leviți în vechime, va fi o mărturie în fața căreia nimic nu va putea să stea. 

Așadar, primul pas în cunoașterea universului constă în a intra într-o legătură puternică și vie cu Dumnezeu pe baza legământului Său. Înaintea noastră se află un drum care duce în Canaanul unui viitor fără de seamăn, într-o lume în care toate aspirațiile nobile se vor împlini. De aceea, dacă vom menține imaginea Celui care ne deschide calea la fiecare pas, nu vom ajunge nici să murmurăm și nici să cădem, indiferent cât de greu ni se va părea drumul pe care suntem conduși. Vă invit prin urmare, să pășim pe calea cunoașterii desăvârșite, având drept temei Cuvântul Sfintelor Scripturi!