Există secrete ale unei vieți de familie armonioase și unite? Se poate vorbi despre unitate în ziua de astăzi, când oamenii caută împlinirea profesională mai presus de orice? Poate familia să mai fie un lucru de dorit când vedem atât de multe eșecuri în jurul nostru? Este unitatea un scop în sine, sau reprezintă doar un mijloc în atingerea a ceva mai bun?  

 

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le pun tot mai mulți oameni în confruntarea cu realitățile concrete și dureroase din lumea noastră, creată ca un Paradis și devenită, datorită păcatului, un loc al suferinței și morții. Biblia deține răspunsuri concrete la aceste întrebări și ne oferă soluții valabile venite de la Cel care a creat cerurile și pământul, adică de la Cel care Și-a dat viața pentru ca noi, oamenii acestui pământ, să fim luați într-o lume mai bună.  

 

Dar până la acea lume din ceruri, noi putem să avem o experiență plină de bucurie și împlinire a Împărăției cerurilor aici, pe pământ! Da, pe pământul acesta, tulburat de nenumărate probleme, noi putem să gustăm din farmecul realităților cerești! Acesta reprezintă adevărata putere a harului, acea exprimare fără de seamăn a Evangheliei!  

 

Vom examina în continuare câteva ,,secrete” ale vieții de familie pe care ni le oferă Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi. Pe scurt, este vorba despre aplicarea următoarelor principii care ne vor schimba viața în sensul dobândirii asemănării cu chipul Celui care ne-a creat și răscumpărat. Astfel, vom studia:  

 

- ce înseamnă ca Hristos să fie centrul vieții de familie;  

 

- cum putem fi preschimbați prin dragostea Sa;  

 

- ce înseamnă să dai la o parte egoismul în relațiile de familie;  

 

- cum putem să aplicăm principiul evanghelic al ,,supunerii reciproce”;  

 

- cum să fim consecvenți cu angajamentele asumate în viața de familie.  

 

Pentru fiecare dintre subiectele enunțate mai sus vom căuta un răspuns valabil din Biblie, ale cărei învățături le vom aplica asemenea frunzelor din pomul vieții, capabile să vindece orice dureri sau probleme cauzate de păcat. De aceea, vă invităm să aveți la îndemână Biblia și să o parcurgeți împreună cu acest studiu, având lângă dumneavoastră, de ce nu, și un instrument de scris cu care să însemnați ideile mai însemnate pe care le vom exprima.  

 

De ce este necesar ca Hristos să fie centrul vieții de familie?  

 

Dacă Hristos nu este acest centru, atunci altcineva va fi acest centru, bineînțeles Cel Rău, generând toate problemele de care lumea este plină prin violență, abuz, certuri și lupte nesfârșite.  

 

Ce anume Îl califică pe Hristos pentru a fi centrul vieții de familie?  

 

Să citim versetele următoare:  

 

„Fiindcă El este pacea noastră, care din doi(evreu și grec) a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea. Prin trupul Lui, El a înlăturat dușmănia dintre ei, inclusiv Legea poruncilor și ritualurilor, ca să facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou făcând astfel pace. El a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruce și prin care a distrugerea dușmăniei.” — Efeseni 2:14-16  

 

Hristos deține acea ,,taină” capabilă de a uni oamenii indiferent dacă sunt două sau mai multe persoane. Cu aplicare pentru viața de familie, Hristos face posibile următoarele:  

 

- El distruge tot ceea ce desparte pe oameni, mai precis: vicii, atitudini necorespunzătoare și egoiste sau comportamente deviate și rele;  

 

- El unește oameni diferiți ca structură și educație prin faptul că le oferă o nouă identitate și îi transformă conform profilului Său moral.  

 

Ce imagine frumoasă ne poate oferi un tată care manifestă blândețea și înțelegerea lui Hristos! Ce minunat este când o mamă manifestă spiritul de sacrificiu de sine al lui Hristos! Ce impresionant este să vedem cum copiii dovedesc ascultare de părinți în genul în care Hristos s-a supus Tatălui Său!  

 

Hristos este modelul nostru indiferent de ocazie, inclusiv pentru viața de familie. Aceasta înseamnă ca El să devină viu și prezent în relațiile noastre. Numai pe această cale, El va putea transforma în paradis și cel mai umil cămin. De fapt, aceasta este prima noastră nevoie, la fel de necesară ca bunurile materiale pe care ni le dorim. Așa cum soarele are o mulțime de planete ce își primesc lumina de la el și se rotesc în jurul său, în caz contrar s-ar desprinde de pe orbită și ar rătăci prin univers fiind distruse de meteoriți, tot astfel, când Hristos devine centrul orbitelor individuale ale membrilor unei familii pe drumul vieții, atunci armonia, bucuria și unitatea vor rezulta de la sine. A fi preschimbat prin dragostea lui Dumnezeu reprezintă un lucru necesar pentru orice om care trăiește pe pământ, fiindcă numai în felul acesta vom atinge scopul pentru care existăm și trăim în această lume.  

 

Totuși, cum putem fi uniți prin iubirea lui Dumnezeu?  

 

O familie fără Hristos nu poate fi decât dezbinată, cu probleme de tot felul, de nerezolvat. El este ,,lumina lumii” și în El este ,,viața”. Imaginea oilor care rătăcesc fără păstor corespunde unei astfel de realități în care o familie nu Îl are prezent pe Hristos în mijlocul ei. Fără Dumnezeu, nu există unire trainică între oameni. De fapt, când vorbim despre unitate, ne referim la acea armonie ce trebuie să existe între oameni, inclusiv între membrii aceleiași familii.  

 

În acest sens, să citim următorul verset: „Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una.” – Ioan 17:22  

 

Concret, ce înseamnă această ,,slavă” acordată de Hristos?  

 

Observăm că Iisus ne dă ,,slava Sa” pentru a putea experimenta armonia divină în sensul de a fi ,,una” așa cum El este unit cu Tatăl ceresc. Distingem următoarele aplicații în funcție de diferitele categorii cărora le aplicăm sfatul divin:  

 

- pentru părinți, înseamnă să aibă capacitatea de a-și înțelege copii și de a-i călăuzi cu dragoste, chiar și când aceștia greșesc;  

 

- pentru copii, reprezintă dispoziția lor de a-și asculta părinții și de a-i respecta necondiționat;  

 

- pentru frați, înseamnă să dovedească un spirit de întrajutorare și nu de competiție;  

 

- pentru soți, înseamnă să dovedească un spirit de colaborare, înțelegere și susținere afectivă reciprocă de-a lungul întregii vieți.  

 

Aceasta este slava lui Hristos pe care El ne-a dat-o. Acesta este modelul divin care ne aduce pace și înțelegere pentru întreaga viață. Dar lucrurile nu se opresc la cele spuse până aici, fiindcă urmează ceva mai mult și anume, o luptă continuă cu cel mai teribil vrăjmaș al omenirii. Îl cunoașteți? El este foarte aproape de fiecare dintre noi și ne afectează la fiecare pas. Numele lui? Foarte drag fiindcă se numește: Egoismul.  

 

Ce este egoismul? Cum a apărut el în viața oamenilor?  

 

Egoismul reprezintă o gândire, sau o preocupare, centrată pe sine. El reprezintă o atitudine ce derivă din dorința de întâietate manifestată prima dată de îngerul care a adus revolta în cer, conform cu următoarele versete:  

 

„Tu ziceai în inima ta: — Mă voi sui în cer! Îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi sta pe muntele adunării dumnezeilor la capătul miazănoaptei! Mă voi sui pe vârful norilor și voi fi asemenea Celui Preaînalt!” — Isaia 14:13-14  

 

Îngerul căzut despre care se vorbește, deși era o ființă onorată de Dumnezeu cu mare cinste, a dorit să ia locul Marelui Creator și să devină obiect al adorării îngerilor. El a complotat ca să dețină puterea absolută, dar a respins caracterul Marelui Maestru al universului!  

 

Care a fost răspunsul lui Dumnezeu la provocarea egoismului și înălțării de sine, pe care Cel Rău le-a adus în univers?  

 

Să citim acum versetele următoare:  

 

„Astfel, să aveți în voi modul de a fi al lui Hristos Iisus, care deși era înălțat în condiția de Dumnezeu, nu a considerat că trebuie să rămână egalul lui Dumnezeu, ci a părăsit această condiție, a preluat-o pe cea de slujitor, s-a făcut reprezentant al omului și s-a transpus deplin în natura umană.  

 

Și-a abandonat toate prerogativele și s-a dovedit un slujitor supus până la moarte, ba chiar moarte de cruce! De aceea, Dumnezeu L-a ridicat la mare cinste și I-a acordat un Nume (un titlu sau o demnitate) mai presus decât oricare altul! Încât înaintea Numelui Său să cadă în genunchi toate ființele din ceruri, de pe pământ și din lumea subpământeană! Și orice limbă să exprime faptul că Iisus Hristos este Domn în slava lui Dumnezeu Tatăl!” — Filipeni 2:5-11  

 

În opoziție cu spiritul îngerului căzut, Hristos, deși era Dumnezeu prin natura Sa, având toată puterea și toată adorația îngerilor, s-a umilit coborând la condiția de om și a slujit în favoarea umanității pentru a o salva. Acesta este ,,gândul lui Hristos”.  

 

La modul practic, gândirea Celui Rău o putem înțelege prin:  

 

- părinți care se comportă violent, abuzând de copiii lor după principiul ,,eu te-am făcut, eu te omor”;  

 

- copii care profită de pe urma părinților, după care îi neglijează sau chiar caută să scape de ei;  

 

- frați ce se trădează unii pe alții și care se află în competiție încercând să scape sau să se nedreptățească unul pe altul;  

 

- soți care se luptă pentru supremație, bărbatul folosind forța și femeia țesând intrigi.  

 

Oare nu acesta este portretul vieții de familie pentru mulți? Cum se anihilează acest distrugător al armoniei și unității dintre oameni, cel care face ca viața de familie să devină un loc al distrugerii?  

 

Anihilarea demonului interior se realizează prin însușirea ,,gândului lui Hristos”, adică a acelui comportament și a acelei atitudini de a sluji celorlalți cu scopul de a-i aduce pe oameni înapoi la Dumnezeu. Prin urmare, în opoziție cu gândul îngerilor căzuți avem abordarea lui Hristos care ne conduce la toleranță, înțelegere, iertare, răbdare, respect, ajutor reciproc și cooperare. Depinde doar de noi pe care dintre aceste ,,gânduri” le vom alege.  

 

Dar lucrurile nu se opresc aici, fiindcă există un principiu pe care Biblia îl avansează ca soluție pentru problemele de relație. Care este acesta?  

 

Să citim acum versetul: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.” — Efeseni 5:21  

 

Conceptul avansat de apostolul Pavel este cel al ,,supunerii reciproce” fiind în opoziție cu dorința de supremație manifestată curent în societate. În general, toți oamenii vor să fie primii. Toți vor să fie șefi, să dicteze și să conducă. Cei care nu ajung la aceasta, invidiază și îi subminează pe cei care dețin astfel de poziții.  

 

Totuși, dacă nu ești primul pe schemă, reprezintă o tragedie? Dacă nu deții controlul absolut asupra unui lucru, constituie un lucru rău? Ce înseamnă să aplici principiul supunerii reciproce în viața de familie?  

 

La modul practic, principiul supunerii reciproce îl înțelegem astfel:  

 

- pentru părinți, înseamnă să țină cont de părerea copiilor când decid în privința lor. Astfel, copii vor deveni conștienți de iubirea părinților fără să aibă impresia că autoritatea lor este un jug de care trebuie scăpat la prima ocazie;  

 

- pentru copii, înseamnă să caute singuri sfatul părinților și să înțeleagă că le doresc binele, chiar dacă uneori mai greșesc în manifestarea iubirii;  

 

- pentru frați, înseamnă să se susțină reciproc și să țină cont de opiniile, uneori diferite, ale celui mai mic;  

 

- pentru soți, înseamnă să se trateze ca parteneri egali, care comunică deschis unul cu altul și fiecare ține cont de părerea celuilalt.  

 

Acest principiu adus de Evanghelia lui Hristos deschide calea armoniei în viața de familie și în societate per ansamblul ei.  

 

Un ultim secret al armoniei în viața de familie: „să fii om de cuvânt”. Câți dintre noi nu am avut de suferit de pe urma lipsei de consecvență a celorlalți? De câte ori nu ne-am lovit de persoane care ne-au mințit spunând că își preiau anumite angajamente, după care au uitat de ele?  

 

De aceea, asumarea angajamentelor reprezintă o adevărată piatră de temelie pentru o viață de familie armonioasă. Să citim acum versetul:  

 

„Felul vostru de vorbire să fie: Da-ul, da și nu-ul, nu! Ceea ce trece dincolo aceste cuvinte, vine de la cel rău!” — Matei 5:37  

 

Aici descoperim un model desăvârșit oferit de Hristos prin care ne învață că trebuie să fim oameni de cuvânt în toate aspectele vieții noastre. Dacă ești părinte, fii un exemplu autentic de consecvență cu principiile divine! Dacă ești copil, învață să-ți asumi consecințele a tot ceea ce faci! Dacă ești frate, dovedește că ești o persoană de încredere și caracter! Dacă ești soț, fii un exemplu în ce privește împlinirea datoriei față de celălalt!  

 

Care este deci marele secret al armoniei familiale?  

 

Nimic altul decât să urmezi pilda Marelui Maestru, adică al Tatălui ceresc ,,care atât de mult a iubit lumea încât a dat pe singurul Său Fiu încât oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. De ce să murim dacă viața lui Dumnezeu stă înaintea noastră. De ce să se piardă cei mai slabi dintre noi, când harul divin este cea mai abundentă ,,resursă a planetei”? Depinde doar de noi realizarea acestui lucru! Depinde doar de tine pe ce cale alegi să mergi!