Trecutul ... Ce este mai cunoscut și totuși, mai puțin înțeles? În memorie ne năvălesc deodată impresii, senzații și fragmente din evenimentele prin care am trecut, într-un amestec ce uneori ne amețește, alteori ne obsedează, pentru ca în cele din urmă nostalgia timpului ce s-a scurs să ne cuprindă cu totul. Ce a fost, s-a dus și evident, nu se va mai întoarce. Ocaziile pierdute sau oportunitățile folosite, eșecurile și realizările sau suferințele și bucuriile, toate laolaltă au fost îngropate în timpul ce s-a dus.
Dar chiar să nu mai fi rămas nimic? Să nu mai existe vreun reper sau vreo idee din tot ceea ce a fost? Ei bine, asemenea camerei de luat vederi, ce surprinde desfășurarea imaginilor către care este îndreptată, o mulțime de amintiri ne-au rămas vii în memorie și acestea revin deseori la suprafață prin simpla putere a evocării, adică a gândului ce refuză încă să moară, să se topească în oceanul amintirilor. Și astfel, când filmul trecutului se derulează din nou înaintea ochilor minții, avem ocazia să retrăim acele evenimente ce ne-au impresionat de-a lungul vieții într-un fel sau altul.
Unde doresc să ajung? Ce anume urmăresc prin exercițiul explorării amintirilor ce le purtăm în suflet, uneori ca o comoară prețioasă, iar alteori ca o povară de care am dori să fim eliberați? De ce să mai dăm atenție la toate câte au fost? La ce bun și cu ce folos? De ce? Răspunsul este intuitiv de simplu, fiindcă trecutul se află în spatele prezentului, determinând viitorul, iar pentru fiecare dintre noi, experiențele prin care am trecut reprezintă fundamentul a ceea ce suntem în clipa de față și a ceea ce vom deveni de acum înainte.
Astfel, se poate întâmpla ca, de multe ori, să ne fie teamă să înaintăm pe cărarea vieții, fiindcă într-o altă vreme, cineva ne-a descurajat în inițiativele pe care le-am avut, sau alteori ne-a repetat la nesfârșit faptul că nu suntem buni de nimic, distrugându-ne imaginea de sine. În acest moment, mă opresc și nu pot decât să constat cât de grea poate deveni povara sinelui, pe care îl purtăm fiecare dintre noi, dacă imaginea despre noi înșine a fost deformată în mod grosolan fie de persoane neîndemânatice în educația celorlalți, în genul personalului didactic sau al părinților, fie de persoane răuvoitoare, ce au dorit să ne compromită evoluția ulterioară.
Alteori avem tendința de a ne îngrijora în mod excesiv, fiindcă mulți dintre noi am avut neșansa de a ne trăi copilăria într-o familie dezorganizată, în care absența regulilor juste, a condus la inducerea unui sentiment de nesiguranță, ce genera senzația că oricând se putea întâmpla orice. Iar în alte ocazii, lăsăm să treacă prin fața noastră ocaziile vieții, fiindcă nimeni nu ne-a învățat să încercăm lucruri noi, sau eventual să riscăm înțelept, pentru a putea să ne dezvoltăm deplinul potențial pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare dintre noi. Și ar mai fi multe de spus pe această temă.
Înțelegem astfel, că amintirile nu pot fi aruncate într-un coș de gunoi, să scăpăm de ele și să le facem uitate, fiindcă ele fac parte din textura interioară a sufletului. De aceea, ele pot să ne dinamiteze liniștea interioară și să ne copleșească prin intensitatea rememorării, sau dimpotrivă, pot să ne ajute, să ne motiveze pozitiv, să ne determine să ne înțelegem mai bine, conducându-ne să ne dăm seama cine suntem cu adevărat și ce dorim de la viață. Într-o astfel de abordare, de fapt, va trebui să încorporăm trecutul în experiența prezentului, lucru ce ne va oferi viziune pentru depășirea problemelor prin care trecem.
Din acest punct de vedere, amintirile pe care le purtăm în suflet, pot deveni materia primă în zidirea vieții noastre viitoare, filtrând conotațiile negative, care altfel ne-ar împiedica să ne înălțăm la nivelul potențialului nostru deplin. Prin urmare, nimeni nu poate ignora forța trăirilor generate de evocarea interioară a trecutului bazată pe energia primară, de nestăvilit a amintirilor, ce trebuie într-un fel sau altul să fie canalizată spre zidire și nu distrugere. Și iată-ne, stând în picioare pe solul prezentului privind înainte către orizontul viitorului și având sub noi un zăcământ bogat format din amintiri brute și necizelate, gata să izbucnească cu o putere mai mare decât a petrolului ce erupe la suprafață. De aceea, avem nevoie de o sondă pentru a fora în adâncime și de un sistem de colectare, transport și prelucrare cu scopul de a obține acele produse finite, ce se vor constitui asemenea combustibilului pentru mașina cugetului, cu ajutorul căreia vom călători pe drumul vieții.
Să trecem acum la lucru și iată planul pe care îl propun. Vom încerca să sondăm, cu titlu de exemplu, o experiență semnificativă din trecut, ce a avut puterea de a ne marca într-un fel sau altul, încercând să o redăm cu cât mai multe detalii relevante. După aceea, vom analiza cu atenție respectiva experiență și vom încerca să identificăm mesajul pe care ni-l transmite, în acest sens observând anumite cuvinte și expresii cheie. În continuare, vom face apel la o altă „memorie”, „străbună” de data aceasta, mai precis la Biblie, încercând să determinăm fragmente ce se pot conecta ca înțeles cu elementele cheie ale experienței relatate. Vom încerca, după aceea, să combinăm forța amintirilor redate cu cea a evenimentelor fundamentale reliefate de Biblie.
Mai departe, vom prelua câteva dintre fragmentele identificate și le vom șlefui pentru a înțelege mai bine mesajul lor. Ulterior, vom personaliza înțelesul lor cu scopul de a le integra cu impresiile experienței noastre. Va fi astfel, un fel de studiu biblic aplicat, în urma căruia vor rezulta acele ingrediente necesare înțelegerii corecte a experiențelor pe care le-am avut de-a lungul timpului. În acest mod, vom ajunge să eliberăm energiile creative, pozitive și motivaționale din amintirile pe care le purtăm în adâncul sufletului nostru, depășind complexele trecutului și realizând potențialul viitorului.
În continuare, vom realiza o adaptare a învățăturilor pe care le-am dedus, prin exercițiul rugăciunii, care va fi redată printr-o formă scrisă, în care se vor îmbina elemente spirituale cu experiența noastră. Și astfel, vom ajunge să rescriem sub o altă perspectivă impresiile ce au rezultat, adăugând o notă spirituală deprinsă din Biblie. Este de așteptat că vom obține o descătușare a energiilor pozitive din adâncul nostru și o eliminare progresivă a aspectelor negative, ce altfel ne-ar fi compromis evoluția ulterioară. Nu în ultimul rând, vom ajunge să definim un plan de acțiuni concrete, pornind de la ceea ce am constatat prin aplicarea Cuvântului divin în înțelegerea propriului nostru trecut. Vom jalona un viitor în care forța binelui va da contur celor mai nobile aspirații și celor mai de seamă gânduri pe care le avem în inima noastră.
Într-un cuvânt, vom prelua petrol brut din zăcământul amintirilor noastre și îl vom analiza calitativ în ce privește compoziția. Vom adăuga, după aceea, elemente „catalizatoare”, obținute din studiul Sfintelor Scripturi. Ulterior vom obține produse derivate, în genul benzinei și motorinei, ce le vom folosi cu rol de carburant pentru a alimenta motorul acțiunilor pe care le vom întreprinde de acum înainte. Astfel, printr-un proces de „rafinare”, similar celui din industria petrolieră, vom folosi pe post de catalizatori cuvintele Bibliei, cu scopul de a avea putere pentru ziua de azi.
