De ce un gest, aparent mărunt, poate avea o semnificație deosebită pentru o persoană aflată în dificultate?
Când ne gândim la ajutorarea semenilor, deseori facem referință la o lucrare mare pe care trebuie să o facem sau la furnizarea de valori materiale consistente, pe care de cele mai multe ori nici noi nu le avem. Însă acest lucru este departe de realitate, fiindcă de fapt, prin gesturi, atitudini și cuvinte noi putem să venim în ajutorul celor aflați în diferite dificultăți, mult mai eficient și mai direct decât ne imaginăm. Cauza principală a necazurilor cu care ne confruntăm în general, rezidă din faptul că ne pierdem foarte ușor speranța și credința și ajungem să abandonăm lupta vieții. De aici pleacă majoritatea problemelor cu care avem de-a face. De aceea, o încurajare spusă la momentul potrivit, valorează mai mult decât toate ajutoarele materiale pe care le putem oferi ulterior.
De ce este necesar să fim sensibili la starea sufletească a celor din jurul nostru pentru a le veni în ajutor când trec prin dificultăți și suferințe?
Lucrul cel mai extraordinar pe care îl poate realiza religia autentică, constă în creșterea capacității noastre de a distinge detaliile vieții din jurul nostru prin înțelegerea modului în care Dumnezeu lucrează în cursul evenimentelor prin care trecem. În acest sens, sensibilitatea noastră la ceea ce se întâmplă în jur este amplificată suficient pentru a percepe ceea ce se întâmplă cu semenii noștri și prin ajutorul spiritual pe care îl primim, să putem veni în ajutorul lor. Cred că dificultatea cea mai mare constă în faptul că de regulă, ne rezumăm la o religie ce se limitează la forme, ritualuri și învățătură, fără a pune accent pe partea practică, ce presupune dezvoltarea facultăților noastre spirituale și morale.
De ce dezvoltarea acestor aptitudini presupune un efort susținut din partea noastră? Mai precis, doar simpla învățare a unor principii ne va fi de folos?
Religia creștină este practică, chemându-ne să transpunem în realitatea zilnică principiile spirituale pe care le deprindem prin studiul personal al Sfintelor Scripturi. Bineînțeles, acest lucru presupune un efort susținut, o reorientare bine determinată a dorinței și o perseverență ce depășește simpla intenție. Însă motivația pentru a face acest efort decurge din modul în care percepem realitățile spirituale. Contemplarea lucrării lui Dumnezeu în viața zilnică nu reprezintă altceva decât o urmărire activă a intervenției supranaturale asupra experiențelor prin care trecem, cu scopul de a ne sincroniza interior, prin gânduri și atitudini, și exterior, prin cuvinte și fapte, cu ceea ce întreprinde Creatorul nostru.
Să citim acum din Biblie: „Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii și veți zice în ziua aceea:
— Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui, prezentați lucrările Lui printre popoare și amintiți mărimea Numelui Lui! Cântați Domnului, căci a făcut lucruri strălucite! Să fie cunoscute pe tot pământul!
Strigă de bucurie și veselie locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău, Sfântul lui Israel!” — Isaia 12: 3-6
Cum se înțelege acest verset din prisma ajutorului pe care îl oferim semenilor noștri? Cum ajungem la o religie a încrederii, optimismului și bucuriei?
Cum am mai spus și în alte ocazii, cea mai nefericită reclamă pe care o putem face creștinismului este aceea de a afișa o atitudine de nemulțumire, tristețe și apăsare, în condițiile în care am luat contactul cu învățătura eliberatoare a lui Hristos. Ceva nu este în regulă pentru cineva, care deși cunoaște adevărul mântuirii prin sacrificiul lui Iisus Hristos, totuși, rămâne în dispoziția negativă cauzată de păcat. Acest lucru nu înseamnă că orice indispoziție trebuie să fie eliminată din viața noastră. De fapt, în permanență va trebui să ne luptăm cu influențe care ne trag spre pământ, la propriu și la figurat. Când abandonăm lupta, când ne lăsăm târâți de stări negative, atunci evident, înseamnă că fie nu am înțeles, fie am pierdut sensul cuvintelor lăsate de Dumnezeu prin intermediul Bibliei. De acea, primul pas constă în reluarea într-o manieră corespunzătoare a învățăturii Evangheliei lui Hristos pentru a distinge mesajul ei autentic.
Care ar fi o cauză majoră pentru care multe persoane, presupus creștine, nu ajung să vadă religia bucuriei pe care ne-a oferit-o Dumnezeu prin Iisus Hristos?
În primul rând, dacă persoana care prezintă cuvintele adevărului veșnic, nu este ea însăși pătrunsă de spiritul lui Iisus Hristos, atunci învățătura pe care o prezintă va fi deficitară și golită de puterea transformatoare, rezultând doar o informație ce este transmisă celorlalți. Însă o învățătură, fie ea și cea mai de seamă, dacă nu este conectată cu transpunerea în practică, în mod cert, va fi inutilă. Similar, dacă puterea lui Dumnezeu nu însoțește cuvintele adevărului, atunci acesta din urmă rămâne fără o valoare reală. Prin urmare, o cauză majoră pentru transmiterea unui creștinism lipsit de impact și nepractic, rezidă din lipsa conexiunii spirituale a celor ce îl prezintă.
Ce altă cauză conduce la alterarea conținutului salvator al cuvintelor Mântuitorului?
O altă cauză majoră este constituită de neînțelegerea, iar alteori chiar alterarea, învățăturilor biblice, fapt care va conduce la un alt mesaj decât cel furnizat de Dumnezeu. Cunoașterea doar la suprafață a preceptelor creștine se constituie ca un impediment serios în aprofundarea nuanțelor profunde, dar esențiale, cu impact asupra transformări vieții. De exemplu, în zadar se tot vorbește despre necesitatea de a ne însuși valorile morale creștine, dacă în realitate noi nu L-am acceptat pe Iisus Hristos ca Mântuitor și am făcut din aceasta fundamentul întregii noastre vieți. În același timp, alterarea prin adăugare sau omisiune, constituie o cauză majoră în împiedicarea noastră de a ajunge la religia bucuriei salvării prin Iisus Hristos.
Prin urmare, cum ajungem să descoperim religia curată, plină de bucurie și încredere, pe care Iisus Hristos a venit să ne-o ofere?
Mai întâi, este necesar să reluăm fundamentele religiei creștine pentru a înțelege corect ceea ce Dumnezeu dorește să ne transmită. În acest sens, studiul biblic se constituie ca o prioritate, fapt care implică citirea zilnică a Sfintelor Scripturi, cugetarea asupra cuvintelor acesteia și studiul individual, așa cum procedam, când, elevi fiind, studiam materiile de curs. Mai departe, pentru a conecta învățăturile biblice cu viața noastră, va fi necesară exercițiul rugăciunii, aplicat la ceea ce citim din Sfintele Scripturi. În unirea dintre cele două se află o forță extraordinară.
În afară de studiul biblic zilnic și de rugăciune, ce anume să mai facem pentru a ajunge să avem încredere deplină în Dumnezeu?
De îndată ce elementele de învățătură și cele de motivație au fost bine fixate prin studiu și rugăciune, va trebui să exersăm punerea lor în practică. În acest sens, un instrument util este cel de a ne defini obiective specifice pe care să le atingem și după aceea să examinăm cum au decurs lucrurile și ce se poate îmbunătăți. Această etapă seamănă foarte mult cu modul în care ne desfășurăm activitatea profesională, încercând să fim cât mai eficienți posibil și să deprindem cele mai bune practici în ceea ce avem de făcut.
Ce exemple de obiective ar putea avea un creștin pentru a putea aduce bucurie în viața celor din jurul său?
În primul rând, un creștin trebuie să se deprindă să aibă o atitudine de bucurie în tot ceea ce primește de la Dumnezeu, fiindcă altfel el nu va avea ce oferi celorlalți. Așadar, un obiectiv permanent va fi cel de a dovedi o atitudine pozitivă continuă și indiferent de împrejurări, fapt care îl va conduce să primească o putere spirituală pe care să o împărtășească și celorlalți. Cred că o aplicare directă a principiului „dați și vi se va da”, se referă la puterea de viață, incluzând bucuria de a trăi, pe care o primim de la Dumnezeu în măsura în care vom fi dispuși să o împărtășim. Dacă în lucrurile materiale suntem restricționați de realitatea nedreaptă din jurul nostru, în latura spirituală putem avea o abundență de resurse care să ne facă suficient de bogați pentru a o împărtăși cu semenii noștri.
Să înțelegem că de fapt, partea spirituală este deosebit de importantă în a ne aduce bucurie și împlinire în viața noastră zilnică?
Partea spirituală este mult mai importantă decât ne putem imagina. Orbiți de strălucirea și impactul pe care îl au lucrurile materiale asupra simțurilor noastre, uităm că am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Așadar, nimic nu ne va conferi o bucurie durabilă decât ceea ce ține de manifestarea acestui „chip interior” al dimensiunii spirituale. Prin folosirea cuvintelor „dimensiune spirituală” nu mam referit la un aspect mistic sau ascuns și nici la o anumită ideologie creștină, ci în primul rând, la capacitatea de a percepe realitatea și de a acționa asupra ei având conștiința că Dumnezeu există, că este mereu alături de noi, că intervine în favoarea noastră și nu în ultimul rând, că fiecare lucru ce ni se întâmplă în viață are legătură directă cu relația pe care o avem sau nu cu Creatorul nostru.
Cu alte cuvinte, care este legătura dintre partea spirituală și religia practică pe care trebuie să o manifestăm în viața de zi cu zi?
Când distingem faptul că lumea nu se compune doar din lucruri materiale, ci ea reflectă intervenția activă a lui Dumnezeu, totul își schimbă culoarea, iar imposibilul devine posibil prin puterea Sa transformatoare. Când începem să distingem chipul Său în realitatea înconjurătoare, prin faptul că vedem minunile pe care El le face în viața noastră, iar aici prin minune mă refer la orice lucru mare sau mic pe care Domnul îl face pentru noi, atunci începem să ne sprijinim tot mai mult cu o încredere fermă pe promisiunile Sale. De fapt, nu putem avea încredere în cineva pe care nu îl cunoaștem și nu știm că există cu adevărat. Dovezile pot fi abundente în jurul nostru. Însă, dacă nu le dăm atenție, atunci nimic nu se va schimba cu adevărat. Ei bine, doar printr-o astfel de abordare vom ajunge să avem o religie autentică, ce nu poate fi decât una a bucuriei și speranței.
În concluzie, cum putem veni în ajutorul celor ce nu au cunoscut bucuria închinării la Dumnezeu prin Iisus Hristos?
Când viața noastră va începe să oglindească valorile spirituale autentice, ce se exprimă prin intermediul unor atitudini de încredere, bucurie și optimism, atunci vom ajunge să oferim ajutor celor prinși în dificultăți, inspirându-le capacitatea de a duce lupta vieții mai departe, de a nu abandona și de a se prinde ferm de puterea lui Dumnezeu. Atunci, vom putea să oferim sfat și încurajare, iar cuvintele noastre nu vor mai rămâne doar niște vorbe goale, ce nu se sprijină pe nimic, ci vor avea forța extraordinară de a transforma persoane învinse și copleșite de o realitate crudă, în oameni dispuși să lupte, să se ridice și să învingă. Cred că beneficiul cel mai mare pe care îl are un creștin, se află în capacitatea pe care o are de a nu se da bătut când este vorba de a duce până la capăt alergarea în cursa vieții. A aduce lumină în sufletele oamenilor, este cea mai nobilă lucrare ce se poate realiza pe pământ.
