Stările de îndoială și necredință cu privire la existența și intervenția lui Dumnezeu survin în cele mai neașteptate clipe ale vieții, mai precis, în momente dificile sau pur și simplu din senin. Să exemplificăm ipotetic un astfel de sentiment prin următoarele cuvinte ce exprimă o insatisfacție generalizată:  

 

„În ultimii ani am tot mai des senzația că am fost uitat de Dumnezeu sau că El nici măcar nu a existat vreodată. De fapt, ce argumente am că Dumnezeu ar interveni pentru noi sau că Biblia ar fi adevărată? Nimic în jurul meu nu se schimbă în bine. Situația în familie este dezastruoasă, trebuind să-i suport pe ceilalți, chiar dacă abuzează de răbdarea mea. La serviciu mă simt umilit în fiecare zi de ceilalți, ce mă tratează ca pe un obiect de care te folosești și după aceea îl arunci.  

 

Chiar și mersul la biserică mi se pare a fi ceva fad și fără rost, o pierdere de timp și o fățărnicie publică a celor ce iau parte la așa-zisele „servicii divine”. Iar când privesc în jurul meu, ce să mai spun? Atâtea lucruri rele se întâmplă încât te întrebi pe bună dreptate dacă mai există ceva bun pe pământ.”  

 

Vom trece acum la analiza celor relatate, încercând să fim cât mai obiectivi și fără a emite judecăți de condamnare sau de corectare. În vindecarea prin Cuvânt, sinceritatea este fundamentală și nu trebuie să ne cenzurăm pentru a ne filtra exprimarea trăirilor când le redăm verbal sau în scris.  

 

Să facem acum un inventar al situațiilor enumerate și al trăirilor asociate. Astfel, în planul relațiilor de familie vorbim despre un „abuz al răbdării”. La serviciu se reacționează cu un sentiment de „umilire” față de modul de a fi tratat asemenea unui obiect. În ce privește biserica, sentimentul este de „fad și fără rost”. La final, lumea în ansamblu, prin relele ce se comit, mărturisește că nu există Dumnezeu sau că El nu intervine să îndrepte realitățile negative pe care le întâlnim. De fapt, avem patru domenii de experiență cotidiană și un al cincilea, domeniul spiritual, în care se proiectează toate celelalte patru. Problema de fond este redată printr-un sentiment de insatisfacție trăit în viața de familie, la serviciu, în biserică și în general, în lume, care generează îndoială cu privire la existența și intervenția lui Dumnezeu în favoarea noastră.  

 

Date fiind aceste lucruri, vom ataca problema enunțată și vom încerca să remediem sindromul îndoielii tratând cauza care o generează, adică insatisfacția în viața personală, un lucru ce ne privește în cele din urmă pe fiecare dintre noi. Trebuie menționat faptul că etapa de punere a diagnosticului corect, adică de identificare a cauzelor, este fundamentală în ce privește tratarea problemelor cu care ne confruntăm. Cuvintele cheie care ne vor ajuta în situația de față sunt cele ce redau sentimentul de insatisfacție și pot fi în genul: „în zadar”, „fără rost” sau „degeaba”.  

 

„DEGEÁBA adv. 1. În zadar, fără niciun folos, zadarnic. 2. Fără plată, gratis.” — DEX 2009  

 

Să căutăm acum în Biblie după termenul „degeaba”, care mi se pare a fi cel mai la îndemână în tratarea situației enunțate. Astfel vom selecta versetele ce ni se par relevante. În urma căutării acestui cuvânt, au rezultat în jur de 45 de versete, dintre care am redat câteva în cele ce urmează:  

 

„Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori și nu știe cine le va lua.” — Psalmi 39:6  

 

„Batjocura îmi rupe inima și sunt bolnav. Aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba. Aștept mângâietori și nu găsesc nici unul.” — Psalmi 69:20  

 

„Degeaba dar mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție.” — Psalmi 73:13  

 

„Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc. Dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.” — Psalmi 127:1  

 

„Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.” — Psalmi 127:2  

 

„Și Eu Mă gândeam: Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea! Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu.” — Isaia 49:4  

 

„Evanghelie prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am predicat-o, altfel, degeaba ați crezut.” — 1 Corinteni 15:2  

 

Pentru a identifica un remediu eficient la problema enunțată am ales versetul următor: „Și Eu Mă gândeam: Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea! Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu.” — Isaia 49:4  

 

Acest verset are un caracter mesianic, dar se poate aplica la orice situație similară, când după ce ai investit tot ce ai avut mai bun, rezultatele par modeste sau chiar lipsesc, reacția emoțională fiind de insatisfacție profundă. Dacă vom privi cu atenție structura versetului, vom remarca prezența cuvântului „dar”, care marchează o schimbare a sensului cugetării sau vorbirii în cauză. Pe de o parte, avem o exprimare negativă ce începe cu un cuvânt cheie pentru o situație de insatisfacție: „degeaba”, iar pe de altă parte, avem un enunț pozitiv ce restabilește echilibrul după cuvântul „dar” și care anulează efectele generate de prima constatare. De fapt, avem două forțe ce se opun reciproc, una având un caracter descendent și demoralizator, iar cealaltă fiind prin excelență ascendentă. După ordinea în care apar, cea ascendentă urmează celei descendente, marcând triumful exprimării pozitive.  

 

Observăm că deși realitatea înconjurătoare este generatoare de frustrare, și aici includem familia, serviciul, biserica și lumea, totuși, rezultanta este axată pe încrederea nestrămutată în Dumnezeu ca realitate ultimă, aflată deasupra situațiilor cotidiene. Astfel, în loc să se ajungă la necredință, se produce o prindere fermă de Dumnezeu ca soluție finală și deplină a problemelor cu care ne confruntăm. Mai mult, încrederea în dreptatea lui Dumnezeu, care va judeca așa cum se cuvine ceea ce s-a întâmplat pe pământ, și în răsplata ce o vom primi din partea Sa, compensează pe deplin insatisfacția prezentă cauzată de o realitate indiferentă și ostilă.  

 

În continuare voi reda amplificat acest verset dintr-o perspectivă mesianică, lucru care se poate urmări în rândurile următoare:  

 

„Privind la realitățile de pe pământ, un sentiment de zădărnicie L-a cuprins pe Mesia, constatând lipsa de rezultate în ceea ce făcuse pentru ridicarea umanității. Totul părea să confirme acest lucru și nu se observa niciun rod în urma trudei Sale istovitoare, fapt care Îl determina să cadă într-o tristețe profundă. Dar imediat, Și-a ridicat privirile către ceruri și prin credință a văzut dreapta judecată a Tatălui ceresc și răsplata finală ce va veni prin salvarea tuturor celor credincioși, ca rod al lucrării Sale de sacrificiu dus până la capăt. Acest lucru L-a înviorat și în locul pustiului acestei lumi a văzut Edenul restaurat în mijlocul planetei Pământ și pe sfinți locuind în acea lume nevinovată creată la început de Dumnezeu.”  

 

Trecem acum la redarea aplicată a ceea ce am studiat folosind principiul personalizării învățăturii biblice:  

 

„Când privesc la lucrurile din jurul meu, un sentiment de zădărnicie mă cuprinde fiindcă văd cum cele mai bune eforturi pe care le-am depus nu au fost urmate de rezultate pe măsură. Dimpotrivă, doar de indiferență și desconsiderare am avut parte din partea familiei, colegilor, bisericii și lumii în general. Niciun rod nu observ, ci doar o amărăciune profundă. Însă, când mi-am ridicat privirile către cer, am înțeles că există o realitate a lui Dumnezeu, în care toate lucrurile au un înțeles diferit, conform cu ceea ce este drept și adevărat. El cunoaște truda mea și niciun gând nu este ascuns de El. Din perspectiva acestei realități superioare, am înțeles că El judecă tot ce este rău pe pământ, că intervine în favoarea mea, că apreciază tot ce am lucrat și dă la o parte disprețul și indiferența de care am avut parte chiar din clipa aceasta deschizându-mi larg perspectiva Împărăției Sale.  

 

Sacrificiul meu neluat în seamă de alții, este considerat de mare preț înaintea Sa. De aceea, în locul pustiului acestei lumi voi privi și voi da atenția realităților ce vor veni, când Edenul va fi restabilit pe pământ. Având aceste gânduri, mă prind cu toată puterea de speranța dreptății veșnice și nici măcar o privire nu voi mai arunca spre această realitate tristă și crudă în mijlocul căreia trăiesc în prezent pentru a mai aștepta recunoștință sau răsplată. Toată slava este a Domnului! Fie să vină cât mai curând Împărăția Sa!”  

 

Acum este momentul să întocmim o rugăciune pe baza redării aplicate a versetului studiat cu scopul de a fixa învățătura primită din Biblie:  

 

„Părintele meu atotputernic,  

 

Un sentiment de deșertăciune mă cuprinde când privesc lucrurile din jurul meu și realitatea în mijlocul căreia trăiesc. În zadar am depus eforturi pentru a face ca lucrurile să meargă așa cum trebuie în familie, la locul de muncă, în biserică și în lume. Tu, Dumnezeul meu, cunoști bine toate aceste lucruri și nimic nu Îți este ascuns din toate câte se întâmplă pe pământ. Rezultatele nu au fost pe măsura trudei depuse. În afară de nepăsare și vorbire de rău, de nimic altceva nu am avut parte. Tu știi bine toate acestea și cunoști toată amărăciunea sufletului meu.  

 

Pe de altă parte, mă gândesc la dreptatea Ta și la lumea pe care Tu o întemeiezi pe pământ. De fapt, viața de acum este doar o trecere către această realitate superioară. Sunt conștient că pentru fiecare efort pe care l-am depus și pentru care nu am primit o răsplată în această lume, Tu îmi vei dărui o parte binecuvântată de moștenire veșnică. De aceea, când îmi ridic privirile către cer, văd scaunul Tău de domnie și am percepția unei dimensiuni superioare în care Tu ne aștepți, după ce vom trece cu bine testul vieții prezente.  

 

Prin urmare, Te rog să-mi dăruiești putere pentru a nu mai da atenție lucrurilor rele din această lume și întărește-mă ca să privesc spre răsplătirea finală, când Tu ne vei primi în slavă. Cu toată speranța mă prind de această viziune cerească. Să vină Împărăția Ta cât mai curând!  

 

A Ta să fie slava și mărirea pentru veșnicie! Amin.”  

 

Pe baza a tot ce am menționat, voi întocmi un plan de acțiune destinat înlăturării sindromului de îndoială și necredință:  

 

„De acum înainte n-am să mai dau atenție modului în care ceilalți apreciază sau nu ceea ce realizez în această viață. Fără resentimente și păreri de rău, îmi voi împlini datoria din principiu, însă mă voi gândi de fiecare dată că Dumnezeu mă vede, apreciază efortul depus și îmi va răsplăti la judecata finală.  

 

De fiecare dată mă voi gândi că El este de față, mă întărește, mă aprobă în ceea ce fac, mă înviorează prin puterea Sa și la final mă va primi în slavă. Voi lăsa ca această cugetare să mă cuprindă de-a lungul întregii zile în cursul experiențelor prin care voi trece, până când va deveni un lucru normal să privesc cu speranță către lumea viitoare. Las deoparte orice alte așteptări de răsplătire pământească și fără murmur sau păreri de rău, mă ancorez cu nădejde în promisiunile vieții ce va veni, așteptând cu nerăbdare împlinirea deplină a cuvintelor lui Dumnezeu. Fie ca acel timp să vină cât mai repede, iar până atunci voi crește tot mai mult în a percepe lucrurile acestei lumi prin prisma venirii Împărăției slavei, când orice lucru bine făcut pe pământ, va fi răsplătit de mii de ori mai mult.”  

 

Urmează să reformulăm viziunea de la început, având la bază această perspectivă pozitivă, dătătoare de viață, vindecare și speranță:  

 

„Cu cât trece timpul, cu atât sunt tot mai conștient de existența lui Dumnezeu și de prezența Sa împreună cu mine. Am o tot mai puternică credință în faptul că Dumnezeu intervine pentru mine și că Biblia este adevărată în tot ce afirmă. Încep să observ cum lucrurile încep să evolueze într-o direcție pozitivă. Prin urmare, nu mă mai deranjează să-i suport pe ceilalți membri ai familiei. Nici la locul de muncă nu mai sunt afectat dacă nu este apreciată munca mea. Știu bine că Dumnezeu cunoaște răbdarea de care dau dovadă în familie și de calitatea activității mele profesionale.  

 

Frecventarea serviciilor divine nu mai constituie o problemă, fiindcă am învățat să discern elementul spiritual și să nu mă mai bazez pe ceea ce este exterior în materie de religie. Fiind susținut de relația personală pe care o am cu Dumnezeu, nu mai simt nevoia să condiționez închinarea mea de modul în care reacționează cei din jurul meu în raport cu idealurile sfinte. Iar când privesc în jurul meu, văd doar îndelunga răbdare a lui Dumnezeu în așteptarea întoarcerii celor ce nu înțeleg că făcând răul comit cea mai mare nedreptate chiar împotriva propriilor lor suflete, despărțindu-se de harul lui Dumnezeu și de promisiunile sigure ale intrării în Împărăția veșnică.”  

 

Să întocmim acum un exemplu de jurnalizare a experienței schimbării interioare, așa cum am prezentat-o până în clipa de față:  

 

„Mă surprind uneori că gândurile încep să-mi urmeze vechiul obicei al îndoielii. În astfel de momente, tensiunea devine maximă, mai ales când încerc să văd partea pozitivă a lucrurilor. Însă, de îndată ce realizez faptul că Iisus Hristos S-a confruntat cu astfel de situații și nu a dat înapoi, o dorință fermă începe să se manifeste în sufletul meu prin alungarea a tot ce este rău și prin aducerea în prim plan a imaginii Împărăției viitoare.”  

 

Astfel de consemnări sunt utile ori de câte ori simțim nevoia să ne evaluăm experiența pe care am parcurs-o în aplicarea planului de acțiune mai sus menționat. Aceste lucruri fiind zise, urez succes tuturor celor ce vor pune în practică schimbarea atitudinii negative pentru a putea avea percepția realităților viitoare astfel încât să fie depășit sindromul îndoielii și necredinței cu privire la ceea ce face Dumnezeu pentru noi.  

 

Ca observație finală făcută la aproape zece ani de la scrierea acestor rânduri, constat că nu s-a schimbat nimic din adevărul a tot ce am exprimat cu privire la Vindecarea prin Cuvânt. Dimpotrivă, sunt tot mai conștient de faptul că avem nevoie de o renaștere interioară prin intermediul cuvintelor nemuritoare ale Bibliei. Doresc succes tuturor celor ce vor încerca să pună în aplicare toate aceste sfaturi pe care, cu umilință și sinceritate, le-am enunțat în acest articol.