„Isus s-a minunat de cele auzite și a spus în auzul tuturor: „Amin, vă spun vouă, că nu am găsit o așa de mare credință în tot Israelul!” - Matei 8.10  

 

„Doamne, dă-mi credință pentru a merge înainte!” rostești aproape automat, privind orizontul plumburiu din jur.  

 

„Nu-mi dau seama ce trebuie să fac! Încotro să mă-ndrept?” continui același dialog interior, aparent fără vreun răspuns.  

 

Și încerci să-ți aduci sentimente luminoase în suflet, dar nu este simplu. O stranie opoziție se află în sufletul tău. Nu poți să te desprinzi de trăirile de plumb ale unui neant pe care-l simți că se așterne peste tot în jurul tău.  

 

„De ce, Doamne, nu-mi răspunzi? De ce nu-mi dai un semn clar al prezenței Tale?” invoci mai departe prezența Sa, dar aparent, totul rămâne tăcut.  

 

În jur este multă frică. Oamenii cedează disperării și acceptă orice pentru a scăpa de orizontul plumburiu al deznădejdii. Dar totul este doar un joc mental. Cineva îi induce în eroare ca să creadă o minciună și să decodifice greșit semnele realității.  

 

„Chiar crezi că vei scăpa?” se aude o voce sumbră de undeva, de nicăieri.  

 

„Cine ești tu? Nu vreau să am de-a face cu tine! Eu îl chem pe Dumnezeu?” continui tu într-un război mut al cuvintelor nerostite.  

 

Și simți cum opoziția devine tot mai fermă.  

 

„Nu ai nicio șansă! Niciuna! Destinul tău este distrugerea! De ce te încăpățânezi să mai lupți?” se aude un cor de voci ale întunericului.  

 

Dar nu te lași bătut. Refuzi cu încăpățânare scenariul întunecat ce ți se propune. Nu dai atenție trăirilor negative induse în tine. Cei din jur sunt magnetizați de forțe malefice, oculte. Dar pe tine nu te interesează așa ceva.  

 

„Povestea mea este frumoasă și unică! Ea a fost scrisă de Omul Primordial pe care voi nu-l știți!” răspunzi tu, alegând să crezi că lumea este frumoasă, dreaptă și bună.  

 

„Ești un nebun!” îți spun cei din jur.  

 

„Habar nu ai ce rostești!” îți spun alții.  

 

Dar tu continui să rămâi pe stânca solitară pe care se află Templul lui Dumnezeu. Da, Templul său continuă să existe. Este chiar planeta Pământ!  

 

Și deodată, realizând acest măreț adevăr ascuns, începi să distingi glasul Său cum îți vorbește prin trăiri-cuvinte, ce se materializează prin schimbarea percepției lumii împreună cu modificarea substanței realității din care este compus universului înconjurător.  

 

„Să nu-ți fie teamă! Aceasta reprezintă adevărata credință! Să mergi înainte având o trăire luminoasă, veselă și bună, ancorându-te în fericire la fiecare pas!” se aude glasul Celui Nemuritor.  

 

„Nu da atenție sugestiilor negative! Tu doar, urmează-Mă pe această cale a credinței, care te va scoate din povestea întunecată ce a fost răspândită peste pământ!” continuă El, pe măsură ce realitatea devine tot mai luminoasă, mai limpede și mai îmbietoare în a avansa pe calea ascunsă, pe care numai cel care are credință poate să meargă!