Ai nevoie de repaus. Ai nevoie să te oprești în mijlocul acestei lumi și să lași ca orizontul de iluzii să nu te mai afecteze, să nu te mai tragă într-o parte sau alta, înainte sau înapoi. Această nevoie vine din identitatea ta ca fiu al Omului Primordial. Este o reflectare a esenței care se află în spatele tuturor lucrurilor, zămislind chipuri nesfârșite într-o manieră necontradictorie, dar care, din cauza oceanului de iluzii în care ne aflăm, apar contradictorii. 

Și astfel, te oprești acolo unde te afli, și pentru o vreme lași ca toate aceste valuri de atracții și temeri să treacă pe lângă tine. Rămânând în această identitate primordială, treptat, vei avea experiența întâlnirii cu Cel care a creat întregul joc al lumii și întregul orizont. Este un moment în care observi cum agitația exterioară s-a transpus în interiorul tău, astfel încât trupul tău se află într-un freamăt continuu care nu îți este caracteristic. Este o energie distructivă care se propagă în trupul tău, zămislind slăbiciunea, boala, îmbătrânirea și disoluția. 

Dar aceasta nu este natura ta. Tu ești copilul Celui Etern. Și acum, când te oprești în această stare binecuvântată, lași să dispară orice neliniște din tine. Lași să plece orice slăbiciune din trupul tău. Și rămâi până când Cel Primordial își face simțită prezența. Treptat, bolile încep să te părăsească. Îmbătrânirea este transformată în întinerire. Moartea este distrusă de nemurire. Și rămâi în această stare primordială în care te-a creat și te-a așezat Cel care este de la început și de la sfârșit, Cel dintotdeauna, Domnul, Cel Atotputernic. 

Acum te afli pe Insula Neprihănirii, care este și un loc al regenerării trupului tău. Și simți acea vibrație care se propagă prin ființa ta, aducându-te din nou la început, la forma unui copil. Copil al Celui Preaînalt, copil, așa cum poate ai fost cu ceva timp în urmă. Și deodată observi cum totul se schimbă în jurul tău și în tine, cum lumea devine mai frumoasă, iar orizontul mai luminos. Bucuria de a trăi se reflectă plenar în fiecare parte a ființei tale. 

Și rămâi, rămâi în această trăire profundă. Și, de-a lungul zilei, oferi ocazii similare de repaus. Și deodată, Cel Primordial, Domnul, îți va spune: „Copilul Meu, nu te lăsa robit de legăturile lumii. Nu lăsa ca iluziile să te atragă sau să te înfricoșeze. Sunt doar fantasme. Căci Eu rămân cu tine mereu. Dar tu oferă cât mai multe ocazii de a reveni în acest loc al regenerării, pe această Insulă a Neprihănirii, a rămânerii neafectate, în mijlocul unui orizont distructiv care se tot schimbă. Și fie ca viața, viața care vine de la Mine, să umple pe deplin trupul tău și întreaga ta ființă. Rămâi copilul Meu. Rămâi așa cum te-am creat. Rămâi alături de Mine.” 

Iar tu poate vei răspunde astfel: „Doamne, așa voi face. Ajută-mă, Te rog. Slavă Ție!” 

Și acum te întorci acolo unde te afli. Privești în jurul tău, dar înainte de a pleca mai departe, te rog mult să ții minte aceste lucruri și să le practici, dragul meu prieten și frate, în Hristos și în umanitate. Pace ție, da, pace ție!