În fiecare zi ești provocat să-ți părăsești punctul de echilibru. Este o încercare ce te determină să lupți pentru a-l redobândi, dar nu este simplu. Sau, mai bine zis, nu ai cum să revii în acel punct al regăsirii tale, dacă nu vei ști să deosebești tendințele ce te îndepărtează de adevărata ta origine. Și de fapt, întregul joc al vieții nu reprezintă altceva decât încercarea constantă de a reveni în dreptul centrului de forță care te-a zămislit, sau din care ai apărut, ca să spunem altfel.
Prin urmare, te oprești acolo unde te găsești și lași ca orizontul iluzoriu al lumii să-și urmeze pe mai departe drumul, dar pentru o vreme fără tine. Ești acum în acel spațiu imponderabil în care totul devine posibil și în care evenimentele sunt în faza lor de formare, nu și de manifestare. Și privești aceste semințe ale dezvoltării ulterioare în cuprinsul matricei universale, când la intersecția liniilor destinului cu cele ale alegerilor personale, se va zămisli cândva ceea ce se numește ca fiind „viitor”.
Potențial acum începe totul și este momentul optim pentru a reveni în punctul tău de forță, conform cu propria natură interioară. Iar calmul pune stăpânire pe tine, o pace adâncă prin care corpul tău se regenerează după chipul de la început. Anii de robie s-au dus într-o singură clipă. Apăsarea distructivă a clipelor care te împinge pe autostrada largă a lumii, nu o mai simți. Este doar o stare de reverie, când până și gravitația încetează să se manifeste.
Ești la momentul marii creații, la borna kilometrului „zero” al spațiului infinit. Și privești uimit cum cuvintele Omului Primordial prind chip în matricea de relații nesfârșite a universului. Observi mersul istoriei pe cărările întortocheate ale parcursului lumii și undeva, pe acest drum, apare și povestea vieții tale.
„Doamne, nu știam că viața mea are un sens special pentru Tine! Nu aveam știință de această minunată Carte a Destinului în care un întreg capitol este destinat doar pentru mine,” spui cu încântare și surprindere.
„De ce ești mirat? Ești esențial pentru marea poveste a lumii! Fără tine, aceasta nu are niciun sens!”
„Chiar așa, Domnul meu? Sunt atât de important?”
„Orice ființă umană poartă chipul Meu, aceasta fiind cea mai aleasă comoară. Tu doar urmează îndrumarea pe care ți-o spun zilnic și nimic mai mult!”
„Dar îmi pierd atât de ușor punctul de echilibru. În permanență există tendințe nefaste ce mă atrag spre distrugere și eu nu pot să mă opun! Vreau să fac binele, dar ceea ce este rău nu-mi dă pace. Ce să fac?”
Și deodată observi cum locul originii tale apare marcat prin intrarea în această lume. Contempli cu atenție fiecare detaliu ce se leagă de acest moment unic pentru tine. Distingi contextul și cei care te înconjoară. Notezi afecțiunea și iubirea. Ignori indiferența și răul. Și deodată, începi să faci diferența dintre cele două.
„Ce minune! Niciodată nu am cugetat sub acești termeni: să remarc tot ce este bun și să ignor orice formă de rău! Acesta este punctul de echilibru!”
„Într-adevăr, în acest punct vei putea foarte simplu să alegi binele și să respingi răul. Dacă te vei îndepărta de el, va fi mult mai dificil, ba chiar imposibil. Prin urmare, să te întorci în punctul originii tale și să rescrii mereu filele vieții tale!”
Și urmărind pe mai departe parcursul vieții tale, identifici acum acele momente în care ai luat decizii când ai fost departe de punctul de echilibru și notezi rezultatele care au urmat. Pe de altă parte, distingi clipele de aur când ai rămas în acest spațiu sacru al credinței depline și remarci cum viața ta s-a preschimbat în sens ascendent.
Iar acum că ai deprins o parte a tainei care învăluie punctul de echilibru, te întorci acolo unde te găsești, dar nu uita să practici această nobilă artă a redobândirii identității autentice, conform cu planul infailibil al destinului tău.
Iar orizontul se preschimbă după reguli ancestrale,
care coboară prin istorie către Omul Cel dintâi,
Cel Primordial, venit din cer și născut pe pământ,
prin care destinul a fost în chip miraculos rescris.
