Din iubire pentru umanitate, din pasiune pentru semeni și din dorința de a aduce lumina în sufletele oamenilor am început să caut, să investighez și să culeg nestemate de mare preț din tezaurul cugetării diferitelor culturi, religii și popoare. Este posibil ca motivația mea să fi fost într-un fel sau altul generată de aprofundarea revelației lui Dumnezeu în toată experiența vieții mele. La fel de posibil este ca această motivație să fi decurs din conștiința pe care progresiv am primit-o și din cunoașterea la care continuu am continuat să acced. Însă indiferent de sursa acestui imbold lăuntric, am înțeles cât de important este să ne cunoaștem unii pe alții, să comunicăm, să ne respectăm părerile și să le acceptăm. 

În gestul primordial al Evangheliei avem tocmai această acceptare supremă a lui Dumnezeu față de întreaga rasă umană și sublima identificare cu năzuințele nobile ale celor ce locuiesc pe pământ. Această revărsare a emoției și bucuriei divine se manifestă printr-o irezistibilă dorință de unire, transformare și înălțare a umanității mai presus de orice închipuire. 

De multe ori am crezut că trebuie să îi condamn pe cei care au o părere diferită de a mea, mai ales, dacă aceștia nu aparțineau religiei creștine sau orientării spirituale din care făceam nominal parte sau să îi consider „pierduți și rătăciți” pe cei care aveau o altă gândire decât cea comun acceptată. Îmi aduc cu mare părere de rău aminte de orele și zilele petrecute în discuții contradictorii cu unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodată, din cauză că aveam opinii diferite asupra divinității, universului și naturii umane. Eram prea tânăr ca vârstă, iar experiența îmi era puțină, și nu îmi dădeam seama ce mult aș fi avut de câștigat dacă aș fi știut să ascult, să înțeleg și să comunic încercând să stabilesc conexiuni utile de ambele părți. 

Acum este prea târziu să mai repar ceea ce s-a distrus atunci, fiindcă pur și simplu timpul a trecut, iar acea persoană de multă vreme nu mai există, fiind răpusă de un sfârșit violent la o vârstă la care oamenii nu ar trebui să moară. Regret de asemenea, tensiunile create în timpul când eram student, când îngustimea vederilor pe care le aveam m-au adus în pragul de a deveni martir, pierzându-mi însă prospețimea tinereții ce se cerea exprimată prin iubire, toleranță și înțelegerea celor din jur. 

De ce scriu aceste rânduri? Pentru că îmi dau seama că este atât de greșit modul în care am perceput creștinismul și persoana Domnului Hristos, că luat de valul interpretărilor făcute de oameni care nu au cunoscut vreodată iubirea lui Dumnezeu, am ajuns să-mi sărăcesc singur spectrul trăirilor deopotrivă laice și religioase. Adevărata împlinire se câștigă, dacă fiind conștient de apartenența ta în Lumea Cerului, devii capabil să te deschizi față de ceilalți, lume și univers, așa cum florile se deschid în zori de zi către lumina solară. Nu este nimic mai nociv decât închistarea în spatele zidurilor, ascunderea de realitate și înălțarea de pereți despărțitori dincolo de care să te refugiezi pentru a-ți păstra puritatea doctrinală. Dacă într-adevăr, ceea ce crezi trebuie să fie apărat prin izolare, înseamnă că experiența pe care o ai este șubredă și că undeva, nu ai ajuns să fii pe deplin fundamentat în adevăr, fiindcă în mod cert, , dacă ești zidit pe temelia eternă, nu mai trebuie să-ți mai fie teamă de experiența cunoașterii și vieții, indiferent de maniera în care aceasta îți este pusă la îndemână. 

Iisus Hristos a spus: 

― Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Lumea Cerului, ci acela care va urma dorința Tatălui Meu din Cer! (Matei 7.21) 

Prin urmare, este fundamentală cunoașterea ce se realizează prin dragostea de Dumnezeu, oameni și univers. Această triplă manifestare a iubirii devine capabilă să modeleze personalitatea umană și să înlăture orice urmă de egoism și îngustime a minții. 

În altă parte El a mai zis: 

― Lumea Cerului se aseamănă unui negustor care caută perle frumoase și prețioase!” (Matei 13.45) 

Dar eu te întreb, pe bună dreptate, cât de armonioase îți sunt motivațiile tale în raport cu universul în care trăim? Cât de atractive sunt cuvintele pe care le spui? Cât de încântătoare sunt gândurile pe care le nutrești și faptele pe care le realizezi? Unde este acea religie ce este reprezentată ca 0 perlă de mare valoare, de dorit pentru oricine pentru a dobândi adevărata înțelepciune? Ai în inima ta acea nestemată mai atractivă decât pomul cunoașterii binelui și răului din această lume? 

Aici nu mai este vorba despre superioritatea doctrinară și atașamentul orb la un crez, ci pur și simplu, despre respectul pe care îl dovedești față umanitate, prin înțelegerea diversității și stabilirea de punți de comunicare peste zidurile ce ne despart. O religie ce se închistează și se vede pe sine depozitară a adevărului unic, va provoca mereu dezbinare, ceartă și ură, dar o credință care știe să îmbrățișeze pe toți oamenii, așa cum ei sunt, și să îi conducă la ceea ce trebuie să devină prin harul divin, o astfel de spiritualitate așadar, poartă în mod sigur amprenta lui Dumnezeu. 

Iisus Hristos a mai zis: 

― Lumea Cerului se aseamănă cu o sămânță de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat pe câmpul său.” (Matei 13.31) 

Și a completat ulterior: 

― Într-adevăr, sămânța acesta este cea mai mică dintre toate celelalte, însă după ce a crescut, devine mai mare decât toate plantele și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile sale! 

Nu poți rămâne doar un practicant mut al religiei creștine, ci trebuie să înveți marea artă de a cultiva „sămânța de muștar” a iubirii divine, să investești totul în „perla prețioasă” și să urmezi intenția divină prin deschiderea inimii tale față de Dumnezeu, semeni și univers. Abia atunci vei înțelege pe ceilalți și inima ta se va umple de bucurie în recunoașterea adevărului, prin transpunerea lui dincolo orice barieră posibilă. 

Astfel, când studiez budismul Zen, regăsesc frânturi din adevărul cuvintelor lui Iisus Hristos, când admir taoismul, observ cum Mântuitorul nostru a pregătit pe oameni pentru Evanghelia Sa, și când deschid paginile hinduismului, îmi dau seama cum învățăturile Sale au mers dincolo de granițele confesiunii creștine. A sosit timpul să începem o lucrare deosebită pentru Maestrul nostru divin și pentru cei care nu au avut ocazia de a cunoaște pe deplin învățăturile Sale. Deopotrivă, am dorința de a fi la înălțimea evenimentelor ce se vor deschide înaintea noastră. De ce toate acestea? Pur și simplu din iubire pentru umanitate, din pasiune pentru semeni și din dorința de a aduce lumină în sufletele oamenilor.