Ordinea și echilibrul par nenaturale în mijlocul haosului, dar aceasta este calea consacrată pentru a-i face față. Fiindcă ființa umană tânjește după armonia de la începuturile Marii Creații, când Omul Primordial a făurit întreaga lume. Iar a învinge dezordinea și dezechilibrul la fiecare pas, constituie arta sublimă a ceea ce înseamnă să trăiești cu adevărat pe pământ. Însă, de unde să înveți tu aceasta? Cine să îți fie călăuză pe un astfel de drum? Însă, drept răspuns, este suficient să cultivi repausul bolții albastre, până când Edenul răsare din nou schimbând tot ce-i trecător în nemuritor.
Edenul se află acum printre noi,
dar trebuie să-i asculți chemarea,
ce vine din adâncul ființei tale,
cu ecourile unei lumi vechi și noi.
Ordinea răsare asemenea lunii pline,
pe cerul înstelat din cuprinsul nopții,
iar echilibrul se naște aprins și feeric,
din strălucirea ei blândă cu o lumină de argint.
Iar ziua când apare frenetic la orizont,
te regăsește gata ca anume să înfrunți,
talazurile iluziei născute din haos,
ce freamătă amăgind și distrugând.
Dar tu îți urmezi ferm chemarea,
de a fi tu însuți în sensul său deplin,
prin revărsarea iubirii născute din cer,
ce vine spre tine prin Cel ce rămâne Etern.
