Cu mult curaj am început să acționez asupra obiceiurilor distructive în această dimineață, încercând să depășesc disconfortul luptei cu tendințe nefericite, îndelung cultivate de-a lungul timpului. Și nu era plăcut să întreprind o astfel de acțiune, aparent împotriva naturii mele interioare, modelată distorsionat prin practici greșite și neconforme cu adevărata mea natură.
Și eram conștient că toți ceilalți nu erau interesați de așa ceva. Prin urmare, în chip tainic am început contemplarea transformatoare asupra lumilor interioare și exterioare ființei mele. Mai întâi am observat ce era nou în îmbinarea dintre realitate fizică și cea imaginară. Cu această ocazie am remarcat feluritele tensiuni interioare cum se activau prin proiecția unei gânduri anxioase și cum un anumit disconfort se contura, cu siguranță produs de distorsiunile emoționale.
Însă, privind la ceea ce se întâmpla în afară, am distins sunete, imagini, mirosuri și texturi care mă înconjurau cu o complexitate uluitoare, ce îmi transmiteau mesajul unui destin care mă aștepta pentru marea aventură a vieții. Părea un spectacol haotic, dar o ordine profundă se reliefa în fiecare fragment al realității pe care îl distingeam. Dezordinea era aparentă, regulile erau bine scrise în continuumul existenței, iar legile erau pe deplin ascultate, în ciuda zgomotului produs de gânduri ce se suprapuneau nedefinit.
Și trăirea mea tresălta de bucurie observând imensitatea cerului, necuprinsul pământului și lumina ce strălucea de dincolo de orizont, întruchipând cele mai sublime idealuri, așa cum se proiectau nemijlocit din Chipul Originar, pe care îl descopeream rescris în fiecare cuantă de existență.
Și am privit lumea imaginației pentru a identifica acele simboluri și semne care să se potrivească experienței mele prezente. Am căutat ceva care să fie semnificativ și atrăgător prin dimensiunile perceptibile și imperceptibile ale materiei, energiei și informației.
Și mi-am imaginat că mă aflu în prezența unei frumoase flori, aflate în centrul universului, ce își etala corola de petale în toate direcțiile printr-un colorit felurit în care se regăseau toate nuanțele curcubeului. Și i-am privit înfățișarea grațioasă până când realitatea din jurul meu a început să se transfigureze după chipul ei. Ce experiență sublimă! Cerul prindea chip pe pământ, nu numai în mine, ci pretutindeni în jurul meu. Pe acest tărâm cenușiu, culoarea prindea chip, transformând în paradis întregul cuprins!
Și totul a început să se schimbe. Iar obiceiurile defectuoase au început să iasă la iveală și să dispară unul câte unul, pe măsură ce floarea nemuritoare se proiecta în adâncul ființei mele sub forma trăirilor autentice venind de la Omul Primordial. Fiindcă într-adevăr, într-o singură clipă această plantă mi-a evocat întreaga istorie a lumii, ascunsă în jungla iluziilor fără rost.
Iar perenitatea izvorâtă din această imagine, însoțită de simboluri grandioase, m-a condus la o ancorare deplină în puterea care susține ferm universul. Era o realitate eternă, menită să rămână vie la nesfârșit prin imprimarea în structura trupului meu a nemuririi. Era o revenire la începuturile Marii Creații, când Omul din Cer zămislea întreaga zare, prin cuvinte ce se rostogoleau prin spațiu și timp pentru a crea o ordine indestructibilă pe pământ.
