Ziua 1. Lumina divină transformă lumea 

Lumina divină transformă lumea după reguli ce se schimbă în funcție de anotimp. Ea lasă ca strălucirea albastră să străbată prin nimbul nemuririi. Este o revenire la începuturile slavei, când universul se năștea dintr-un simplu cuvânt. Un gând rostit de către Cel fără limită, din bunătatea eternității ce nu are vreun sfârșit. 

Iar lumina Cuvântului se întrupează iarăși în chip omenesc pentru a-ți oferi în dar, puterea creației ce nu are hotare, prin spații și timpuri ce nu au vreun egal. Și tu te întorci către această splendoare în care distingi chiar chipul tău originar. Nu poate fi minune mai mare! Întreaga ta viață se înveșmântează în har! 

Și acum totul se întoarce în repaus în așteptarea Luminii ce se răspândește neștiut pe coridoarele nesfârșite ale vremii, Iar clipa se oprește. Spațiul se expandează. Infinitul devine o parte a trăirii tale prezente. Și Insula Neprihănirii din nou se arată pentru a-ți oferi chipul după care trupul tău a fost cizelat. Iar ființa ta revine la forma în care a fost întocmită. Ce poate depăși bucuria acestei înnoiri? 

Ziua 2. Atmosfera harului îmbracă pământul 

Atmosfera harului îmbracă pământul cu mantia unui început ce nu are sfârșit. Vremelnicia dispare făcând loc eternității. Răul s-a dus, iar viața a reapărut. Nimic nu te mai desparte de sfânta iubire a Celui ce a despărțit înaltul cerului de marele adânc. Ești iarăși tu, cel de la început, înveșmântat în cuvântul ce nu poate fi pătruns. 

Ești renăscut prin sfânt botez în nori și în mare. Este o revenire la ordinea de la început. Iar Cel Primordial apare iarăși peste întreaga zare în culori de curcubeu strălucind puternic peste pământ. Un nou ev acum se zămislește. Tot ce este stricat dintr-odată a dispărut. Eternitatea se naște din nou ca-ntr-o poveste, în care tot ce-a fost durere s-a dus, a trecut. 

Este un viitor ce strălucește din puterea Celui care pe toate le-a întocmit spre a fi sălaș al neprihănirii și dreptății. Este o Eră ce nu are vreun sfârșit. Și dintr-odată întreaga perspectivă se schimbă. Discerni nemurirea cum îmbracă al tău trup și tot ce te-nconjoară. Observi slava eternă în clipa prezentă. Simți adierea Duhului Slavei cum înnoiește întreaga zare cuprinsă între cer și adânc. 

Ziua 3. Rodirea miraculoasă a pământului 

În împletirea tainică dintre lumină, aer și apă se naște rodirea miraculoasă a vieții din pământ, ce răsare din adâncurile firii, spre a se avânta năvalnic către bolta înaltă. Este puterea Celui care zămislește ființe, din trupuri materiale, punând în ele Duhul Sfânt. 

Copacii falnici tăcut și ei se ridică, pentru a îmbrăca în totul munții maiestuoși. Este pădurea din care se zideste astfel, un templu al iubirii sfinte pe pământ. Iar florile se răspândesc și ele, peste câmpuri și peste văi. Parfumul lor exprimă caldul sentiment al revenirii bucuriei peste lumea proaspăt ieșită din adânc. 

Iar tu observi cum totul se preschimbă, după cuvinte rostite de către Cel Preasfânt. Gândirea-I cizelează cu migală, fire de iarbă pentru a țese cu fermitate covorul cel verde, ce înconjură întregul cuprins de pe pământ. 

Edenul apare treptat din elemente ce armonios se îmbină. Întreaga zare se cuprinde acum pe sfânta Insulă a Neprihănirii, ce acum răsare cu făgăduința vieții fără de sfârșit. Este un moment de maximă împlinire, când trăirea devine eternă, iar timpul se oprește, iar spațiul este infinit. 

Ziua 4. Frumusețea astrelor pe bolta cerească 

Astrele se perindă pe bolta cerească, drept luminoase făgăduințe pentru ce va fi. Ele separă timpul în trepte care urcă, pentru a lăsa veșnicia să coboare cu grație peste lumea născută pe pământ. 

Soarele răsare ca să deschidă ziua și totul dintr-odată devine plin de har. Luna străbate întunecimea nopții, ca să anunțe că totul va fi iarăși, la fel ca la începutul tainic, al unui univers născut din misteriosul adânc. 

Și stelele se-mbină în forme limpezi, clare, strălucind de dincolo de orizont, marcând perioade ce se perindă, într-un ritm continuu, necontenit. Sunt constelații ce rămân în taină și galaxii ce se-nvârtesc prin infinit. Este slava luminii care populează, întregul spațiu mergând treptat spre necuprins. 

Și peste toate acestea se-așterne, puterea Celui ce toate le-a creat, drept sanctuar al puterii care nu piere, ci ține laolaltă toate acestea, în jocul vieții sfânt și în totul imaculat. 

Ziua 5. Puterea vieții se ridică din adâncul mării 

Viața se naște în abis de ape prin Duhul Sfânt care zămislește forme neașteptate drept expresie a orizontului ceresc răsfrânt peste această lume. Și între aceste depărtări albastre, te regăsești în clipa de față observând cum totul se mișcă de puterea care modelează materia prin plăsmuiri care plutesc acvatic ridicându-se înaripat către bolta înaltă, care înconjură cu fermitate și grație pământul. 

Și trăirea se țese tainic în adâncul ființei, din care izvorăște puterea de a exista pe acest tărâm la nesfârșit. Este un botez prin care apa și pământul se unesc drept sfere ale prezenței Celui Primordial în templul ridicat la scară planetară pentru a ridica un nou orizont clădit după cel de sus. 

Și acest mister al apei care naște viață, printr-o unire sfântă dintre cer și pământ, aduce acum în propria ta viață bucuria de trăi ce decurge din făgăduința nemuririi înscrisă ferm în Cartea Vieții. Este o înnoire a firii ce se întâmplă când regnuri felurite se reunesc, care prin suprapunerea lor fermecătoare, zămislesc prin minunea creației tot ce întâlnești. 

Ziua 6. Când lumea devine o scenă 

Lumea devine o scenă deschisă la scară planetară, când oamenii se îndepărtează de modelul ce le-a fost arătat. Este Chipul divin ce strălucește edenic, trimițând raze până la mari depărtări. Este chemarea ce vine acum către tine pentru a o urma și a trăi pe deplin supremul dar al vieții. 

Și distingi cum întregul pământ renaște, prin slava Celui care l-a creat. Este o renaștere ce te aduce iarăși în vremea când totul era curat și nepătat. 

Iar tot orizontul devine albastru, fără nicio urmă de întuneric, ci doar lumina diafană ce vine din prezența Celui ce sfințește totul în iubirea Sa. Și totul revine la forma originară, răul dispare și binele a sosit. Întreaga lume este plină de slavă. Noua Eră a început urcând spre infinit. 

Ziua 7. Dorința de a fi vindecat pe deplin 

În ziua sfințeniei depline, vindecarea se întâmplă de la sine, prin revărsarea harului divin, care aduce refacerea trupului tău după marele Chip originar. Este o întoarcere la început de fire, când lumea se țesea peste adânc de ape, sub lumina diafană venind din înaltul cerului albastru, din lumea miraculoasă de dincolo de zare. 

Și deodată întregul orizont terestru se preschimbă sub călăuzirea Celui Primordial, iar viața ta acum renaște, conform cu tot ce a fost spus prin Cuvântul sfânt. Lumea revine la Edenul ce i-a fost hărăzit drept chip și manifestare a tot ce este mai bun în cer și pe pământ. 

Fiindcă odihna autentică izvorăște numai din actul învierii, prin care tot ce a dispărut revine astăzi la lumina ființei, spre a se întrupa în corpuri care nu decad și nici nu se distrug. Și această dăruire de trupuri venite din cer pe pământ, îți aduce vindecarea deplină după care tânjește întreaga ta ființă, cu dorul și pasiunea renașterii conform cu ordinea stabilită chiar de la început.