Regăsirea de sine într-o lume în mișcare presupune dobândirea supremei arte de a rămâne în repausul de la începutul creației, când Domnul se pregătea să zămislească universul după chipul ascuns al Fiului Său pentru a aduce la existență armonia supremă a ordinii fără de egal a nemuririi. Și deodată privești cu uimire chipul tău cum revine la forma sa originară, înveșmântat în slava Omului Primordial, care în iubirea Sa te-a născut pentru a trăi experiența vieții la nesfârșit. Tot ce-a fost rău dispare, deopotrivă cu tot ce a provocat durere, suferință și supărare pe pământ pentru a face loc binelui nemărginit, ce anihilează orice urmă a veacului întunecat.
Te regăsești acum în starea originară,
când Domnul se pregătea să rostească,
acele cuvinte miraculoase prin care lumea,
urma să apară din cuprinsul nemuririi.
Ești iarăși copilul de odinioară,
râzând de bucurie sub soarele iubirii,
ce-ți ocrotea cu blândețe pașii,
pe tărâmul minunat al nemărginirii.
Tot ce-a fost rău dispare deodată,
izgonit de venirea Sfântului din veșnicii,
domnia binelui începând într-o clipă,
prin apariția unui Eden binecuvântat.
Iar firea ta acum renaște dintr-odată,
sub forma chipului menit de la început,
al destinului minunat ce te așteaptă,
pentru a păși prin viață la nesfârșit.
