Să citim următoarele versete din Biblie:  

 

„Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Iisus Hristos a răspuns bine Saducheilor, a venit la El și L-a întrebat:  

 

— Care este prima dintre toate poruncile?  

 

Iisus Hristos i-a răspuns:  

 

— Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn! Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima, tot sufletul, tot cugetul și toată puterea!” Iată porunca dintâi.” Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe semenul tău ca pe tine însuți!” Nu există alte porunci mai însemnate decât acestea.” — Evanghelia după Marcu 12.28-31  

 

Cum poate fi sintetizată în câteva cuvinte iubirea pe care Dumnezeu dorește să ne-o descopere?  

 

Iubirea pe care Dumnezeu ne-o oferă, face referință la principiul ce stă la baza existenței universului, fapt revelat prin întruparea și sacrificiul lui Iisus Hristos. Practic, a iubi pe Dumnezeu cu toată puterea ta, înseamnă să ai în centrul vieții tale imaginea „Celui care a creat cerul și pământul” și plecând de la această realitate, să transpui principiul viu al identificării cu ceilalți în totalitatea relațiilor tale, pentru a-i aduce pe semeni în comuniune cu Dumnezeu. Astfel, iubirea divină este revelată prin intermediul nostru.  

 

Să examinăm și următoarea afirmație: „Dacă Mă iubiți, veți respecta poruncile Mele!” din Evanghelia după Ioan 14.15. La ce se referă ea?  

 

Ascultarea dorinței lui Dumnezeu și reflectarea iubirii Sale merg mână în mână de-a lungul întregii veșnicii, îmbrățișând în totalitate prezentul. Nu vom respecta niciodată poruncile divine, dacă iubirea Sa nu va fi manifestată în noi. Reciproc, nu vom rămâne sub razele influenței divine, dacă nu vom pune în practică ceea ce suntem învățați prin Cuvântul Său. Cele două aspecte acționează solidar, prima lucrând din interior și cealaltă din afară.  

 

Să vedem acum ce este scris apostolul Ioan în prima sa epistolă:  

 

„Acesta este mesajul pe care l-ați auzit de la început:  

 

— Să ne iubim unii pe alții!  

 

Să nu urmați exemplul lui Cain, descendent al Celui Rău, care și-a ucis fratele! El a comis acest păcat fiindcă faptele sale erau rele, în timp ce ale fratelui Său erau fără vină!” — 1 Ioan 3.11-12  

 

Ce asemănare există între noi și Cain, dacă nu permitem ca Dumnezeu să ne cuprindă în brațele iubirii Sale?  

 

De fiecare dată când respingem iubirea lui Dumnezeu, vom ajunge în situația nefericită a lui Cain, care nu și-a mai stăpânit mânia și resentimentul ucigându-l pe fratele său. În sens opus, dacă acceptăm iubirea lui Dumnezeu, dispoziția de a ne susține semenii va îmbrăca întreaga paletă a exprimării, mergând, dacă acest lucru este necesar, până la sacrificiul suprem după modelul lui Iisus Hristos.  

 

În ce sens ura este similară cu uciderea? De ce o astfel de atitudine ne conduce la respingerea iubirii lui Dumnezeu?  

 

Ura și uciderea sunt unul și același lucru. Orice ucidere are la bază ura față de semeni. Orice sentiment de ură va conduce la fapte de violență împotriva oamenilor. Iubirea și ascultarea de Dumnezeu merg împreună; tot astfel, ura și uciderea sunt de nedespărțit. Și nu mă refer doar la uciderea fizică, ci există și alte forme de vătămare, care nu presupun neapărat o acțiune corporală directă. Vorbirea violentă și gândul plin de ură nu sunt cu nimic mai puțin vinovate decât lovirea directă. Aceste atitudini și obiceiuri ne conduc să respingem iubirea lui Dumnezeu, fiindcă principiul care se află la bază este opus.  

 

Să citim în continuare următoarele versete din Biblie:  

 

„Cunoaștem că am trecut din condiția morții în cea a vieții prin faptul că ne iubim semenii. Oricine nu își iubește semenii, va rămâne în condiția blestemată a morții. Oricine își urăște semenul este un criminal! Știți bine că o astfel de persoană nu va avea parte de viața veșnică! Noi înțelegem iubirea Sa prin faptul că El și-a sacrificat viața pentru noi. De aceea, noi suntem datori să ne dăm viața pentru semenii noștri!” — 1 Ioan 3.14-16  

 

Cum dobândim această experiență a trecerii de la „moarte la viață”? Ce putem face în acest sens?  

 

Iubirea și ura se exclud reciproc. Soluția pentru a scăpa de sentimentele negative constă în cultivarea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre. Printr-o deschidere progresivă față de razele blânde ale dragostei lui Iisus Hristos, noi beneficiem de o influență vindecătoare a minții și de o transformare interioară deplină a corpului. Prin acțiunea Duhului Sfânt, noi suntem astfel eliberați de sub dominația nefastă a răului și aduși într-o puternică legătură cu Dumnezeu. Prin urmare, ajungem să trecem de la „moarte la viață”.  

 

În ce fel iubirea lui Dumnezeu înlătură orice formă de violență din inimile noastre?  

 

Iubirea lui Dumnezeu adusă inimile noastre realizează eliberarea de principiul răului conectat în mod natural cu mintea noastră. Energiile divine, care au fost în mod constant reprimate în trecut, sunt aduse acum la suprafață, cizelând un corp nou și o gândire nouă. Prin acțiunea iubirii Sale, noi redobândim frumusețea modelului divin și din interior începe o curățare progresivă, ce se finalizează prin schimbarea deplină a vieții.  

 

Cum putem aplica concret și practic acest principiu la transformării prin iubirea lui Dumnezeu?  

 

Privind la iubirea lui Dumnezeu, noi o primim și o reflectăm tot mai mult, până când razele influenței divine ajung să se întrepătrundă cu fiecare aspect al vieții. În acest fel, ajungem să fim ancorați ferm în Dumnezeu prin tot ceea ce reprezintă principiile nevinovăției. „Privind suntem transformați!” Realitatea din jurul nostru va dobândi astfel un aspect diferit. Cu uimire, vom constata că lucrurile se prezintă altfel decât ceea ce știam. Acolo unde există teamă, acum se manifestă o certitudine deplină. În trecut necredința ne împingea spre comiterea unor fapte absurde, dar acum credința ne aduce o încredere de neclintit în Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru cel care primește iubirea lui Dumnezeu totul va deveni diferit și va trăi un alt gen de viață, superioară celei dobândite prin naștere.  

 

Să vedem acum un caz concret de aplicare a principiului iubirii și vom citi din următoarele versete:  

 

„Iubirea lui Dumnezeu nu rămâne în cel care, deși deține averile acestei lumi, totuși, își închide inima față de nevoile semenilor! Copiilor, să iubiți cu fapta și după modelul Adevărului! Să nu vă limitați doar la vorbire și la cuvinte alese! Prin aceasta vom ști că Adevărul este cu noi. Numai astfel, vom avea certitudinea că suntem acceptați să stăm înaintea Sa! Fiindcă Dumnezeu cunoaște toate lucrurile, inclusiv inimile noastre. El știe dacă suntem sau nu condamnați în cugetele noastre. Dragii mei, dacă nu ne condamnă inima, atunci avem încredere că suntem acceptați înaintea lui Dumnezeu. Și orice Îi cerem, El ne dă, fiindcă Îi respectăm poruncile și împlinim ce-I este plăcut.” — 1 Ioan 3.17-22  

 

De ce ne este greu să aplicăm concret principiile iubirii lui Dumnezeu?  

 

Dificultatea principală derivă din rezistența pe care o manifestăm față de planul lui Dumnezeu, deoarece există tendința de a da propria noastră definiție la ceea ce înseamnă iubire. Nepăsarea față de semeni reprezintă o regulă a tuturor timpurilor, fapt care a condus la comiterea tuturor nedreptăților pe care le vedem în jurul nostru. De aceea, în loc de a avea o adevărată prosperitate a societății în mijlocul căreia trăim, sărăcia și lipsurile își fac simțite mereu prezența. Iubirea lui Dumnezeu reface toate relațiile afectate de comportamentul păcătos al oamenilor.  

 

Să citim acum despre porunca specială pe care Domnul ne-a dat-o, așa cum este scris în următoarele versete:  

 

„Iar poruncile sale sunt acestea:  

 

— Să credem în Numele Fiului Său, Iisus Hristos!  

 

— Să ne iubim unii pe alții, după modelul pe care ni l-a dat!  

 

Oricine respectă poruncile Sale, rămâne cu Dumnezeu; astfel, El va continua să se manifeste în viața sa. Prin prezența Duhului Sfânt, pe care ni L-a dat, noi vom cunoaște că El este alături de noi neîncetat!” — 1 Ioan 3.23-24  

 

Cât de ușor sau de greu ne este să respectăm această poruncă divină? Care este metoda de a putea să o aplicăm concret în viața noastră?  

 

Porunca iubirii este ușor de ținut, dacă trăim experiența renașterii interioare. În același timp, ea este imposibil să fie respectată, dacă nu se produce o schimbare fundamentală în noi. Soluția oferită de apostolul Ioan este simplă și eficientă. În primul rând, trebuie să manifestăm credință în Iisus Hristos într-o manieră în care aceasta să devină un principiu activ. După aceea, trebuie să exercităm dorința noastră în direcția transpunerii principiilor iubirii divine în relație cu semenii noștri și cu toată lumea înconjurătoare.  

 

Să vedem acum ce exemplu ne-a fost oferit despre ce înseamnă iubirea și vom citi următoarele versete:  

 

„Dragii mei, să vă iubiți unii pe alții, fiindcă dragostea vine de la Dumnezeu. Cine își iubește semenii, dovedește că a fost renăscut și că Îl cunoaște pe Dumnezeu. Dar cine nu își iubește semenii, demonstrează că nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este Iubire!  

 

Dragostea lui Dumnezeu ni s-a revelat prin singurul Său Fiu, pe care l-a născut ca om și L-a trimis în lume, ca noi să trăim prin El. Deși noi nu L-am iubit pe Dumnezeu, totuși, El și-a manifestat dragostea pentru noi, ne-a iubit și ne-a trimis pe Fiul Său ca să devină jertfa datorată pentru păcatele noastre. Dragii mei, fiindcă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi suntem datori, cu aceeași măsură, să ne iubim unii pe alții.” — 1 Ioan 4.7-11  

 

Cum putem prelua modelul oferit de Iisus Hristos pentru a aplica aceleași principii în viețile noastre?  

 

Modelul lui Iisus Hristos nu reprezintă doar un exercițiu didactic de înțelegere, ci el trebuie să ne conducă la o schimbare profundă și decisivă a vieții pe baza asimilării principiilor iubirii divine. Jertfa de răscumpărare pe care a oferit-o Iisus Hristos reprezintă expresia supremă a ceea ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu față de oamenii planetei Pământ. Ea ne impresionează conștiința prin puterea exemplului personal oferit de Dumnezeu și prin înțelegerea faptului că am devenit beneficiarii acestei iubiri pe care suntem chemați să o împărtășim mai departe.  

 

Să citim acum următoarele cuvinte nemuritoare:  

 

„Și noi am cunoscut și am crezut în dragostea lui Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este iubire. Cine rămâne în iubire, de fapt, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el! Dacă avem parte de condiția pe care Iisus Hristos a avut-o în lume, atunci iubirea Lui se va maturiza în noi și ne va conferi certitudinea că vom trece cu bine de Ziua Judecății. Nicio urmă de frică nu există în iubire. Dragostea deplină alungă orice temere. Dar frica este însoțită de chin și suferință. Prin urmare, cel care se teme, nu a ajuns la perfecțiunea maturității iubirii.” — 1 Ioan 4.16-18  

 

Cum avem certitudinea că la judecată vom trece cu bine? De ce nu trebuie să ne fie frică de aplicarea dreptății divine?  

 

Nu există nicio rațiune pentru un om care are încredere în Iisus Hristos, să-i mai fie teamă de judecata divină. Ar fi de fapt și o contradicție ca Dumnezeu, după ce a plătit prețul răscumpărării noastre, să ne judece și să ne condamne ulterior. Dacă iubirea Sa este manifestată în viețile noastre, atunci certitudinea este deplină și putem merge cu bucurie mai departe privind cu speranță către momentul intrării în Imperiul cerului. Așadar, să nu lăsăm cugetul nostru să fie deprimat la gândul marii Judecăți, când toate faptele și gândurile vor fi examinate de tribunalul ceresc, fiindcă la o cercetare mai atentă se va vedea iubirea divină ce s-a manifestat în viețile noastre.  

 

Să citim acum ultimele versete din acest capitol:  

 

„Ca răspuns la dragostea lui Dumnezeu, noi am ajuns să iubim! În consecință, mincinos este acela care spune că Îl iubește pe Dumnezeu, dar își urăște și ignoră semenul! Fiindcă este imposibil să ai dragoste pentru Domnul, pe care nu Îl vezi, și să nu dovedești iubire față de semenul tău, care se află lângă tine! Și porunca lui Iisus Hristos este ca iubindu-L pe Dumnezeu, să avem dragoste și pentru semenii noștri!” — 1 Ioan 4.19-21  

 

Cum poate fi testată credința pe care o avem și faptul că suntem părtași iubirii divine?  

 

Testul credinței noastre este cel al faptelor zilnice. Primirea iubirii divine se manifestă prin afecțiunea pe care o avem pentru cei din jurul nostru. De aceea, putem să avem o estimare obiectivă a calității religiei noastre, acest lucru trecând dincolo de vorbe și intenții. Mai mult decât oricând, avem nevoie de o religie matură, activă și puternică, ce se va manifesta prin fapte și acțiuni care vor da o mărturie puternică despre existența unui principiu divin în noi. Astfel, întreaga lume va cunoaște că religia lui Dumnezeu este autentică și multe persoane vor fi conduse să primească putere sa răscumpărătoare.  

 

Și acum vom mai examina câteva versete scrise tot de apostolul Ioan:  

 

„Cel renăscut din Dumnezeu crede că Iisus este Hristos și Îl iubește pe Acesta. În plus, cel care-L iubește pe Cel născut ca om, adică pe Hristos, va avea o dragoste specială față de oricine este renăscut din Dumnezeu. Prin urmare, dacă Îl iubim pe Dumnezeu și respectăm poruncile Sale, atunci vom ajunge să îi cunoaștem și să îi iubim pe copiii Săi. Fiindcă dragostea de Dumnezeu se manifestă prin ascultarea de poruncile Sale, care de altfel, nu sunt grele. Cel renăscut din Dumnezeu învinge lumea! Și victoria asupra lumii constă în a avea credință în Iisus Hristos!” — 1 Ioan 5.1-4  

 

Cum se manifestă concret iubirea de Dumnezeu? De ce nu poate să rămână ascunsă?  

 

Iubirea de Dumnezeu se va reflecta printr-o ascultare deplină a dorinței Sale, lucru vizibil prin respectarea poruncilor divine. Astfel, calitatea de copiii ai lui Dumnezeu ajunge să fie pusă în evidență, fiind cunoscută de toți oamenii din mijlocul lumii în care trăim. De aceea, credința autentică ne va conduce către iubirea de Dumnezeu și respectarea poruncilor Sale. Cele două nu pot fi separate, fiind legate prin armonia dintre dreptatea și iubirea lui Dumnezeu.  

 

În final, în ce constă victoria pe care putem să o avem în mijlocul lumii? La ce se referă ea în cele din urmă?  

 

Victoria, pe care putem să o avem în mijlocul realităților în care trăim, se referă la menținerea unei credințe vii și active, care să conducă la manifestarea iubirii lui Dumnezeu în viețile noastre și în transpunerea practică a respectării poruncilor divine, printr-o afecțiune sinceră față de semeni. Niciodată nu vom epuiza marea taină a salvării, dar un lucru va fi sigur pentru orice om care trăiește experiența transformării interioare și anume că mai devreme sau mai târziu va ajunge să-și dea seama că respectarea poruncilor divine este lucrul cel mai ușor de făcut atât în cer, cât și pe pământ. Dacă interiorul nostru este adus în armonie cu intenția divină, respectarea dorinței lui Dumnezeu devine un lucru simplu și ușor de făcut, aducând o fericire interioară ce valorează mai mult decât toate comorile pe care le-am putea avea în cer sau pe pământ! Nu este greu să respectăm poruncile divine, dacă în sufletul nostru se află Iisus Hristos!