„Să ne aducem aminte că de-a lungul întregii istorii, calea adevărului și iubirii întotdeauna a învins în cele din urmă. Au existat oameni răi și tirani, ce păreau a fi pe moment invincibili, dar în final toți aceștia au căzut. Gândiți-vă că nu numai o singură dată s-a întâmplat acest lucru, ci întotdeauna acest gen de persoane au căzut.” — Mahatma Gandhi
Vom explora mai departe alte afirmații cu privire la lupta dintre bine și rău ce se dă în interiorul și exteriorul nostru. Desigur, în cele din urmă adevărul și iubirea lui Dumnezeu vor învinge.
Este adevărat că la scara istoriei „calea adevărului și iubirii întotdeauna a învins în cele din urmă”? S-a verificat acest principiu de-a lungul veacurilor?
Dacă vom studia istoria umanității, vom constata cu ușurință faptul că toate culturile sau civilizațiile care s-au degradat moral au încetat să mai existe la un anumit moment. Uneori, chiar și la atingerea apogeului dezvoltării, dacă degradarea morală depășea o anumită limită, respectivele civilizații dispăreau neașteptat. Am putea spune că există o lege a istoriei și a universului ce nu permite ca omul să depășească o anumită măsură a răului. Nu trebuie să fii creștin pentru a putea vedea toate aceste lucruri. Dacă ai credință în Dumnezeu, atunci îți vei da seama cu ușurință că este vorba de intervenția Creatorului universului asupra istoriei acestui pământ. Înțelegem că Dumnezeu controlează tot ceea ce se întâmplă pe pământ, astfel încât „calea adevărului și iubirii” să învingă în cele din urmă, iar răul să fie eradicat pe deplin.
De ce există dorința de a stăpâni asupra celorlalți? De unde vine sentimentul de invincibilitate pe care oamenii caută să îl propage asupra celor peste care stăpânesc?
În natura noastră interioară există principii bune și rele ce se luptă pentru supremație, fapt pentru care trebuie să fim de fiecare dată atenți asupra alegerilor pe care le facem. Dacă principiile negative ne domină, dorința de a stăpâni peste ceilalți începe să se facă simțită, conducând la un comportament corupt și imoral. Mai mult decât atât, sentimentul superiorității aduce cu sine și o degradare a imaginii de sine, astfel încât nu te mai vezi în adevărata lumină. Ai impresia că ești invincibil, un fel de dumnezeu, ce dictezi asupra celorlalți și de fiecare dată nu faci altceva decât să încerci să îți domini semenii, zdrobind orice împotrivire. Dictatorii din sferele înalte ale puterii au fost, de regulă, despoți încă de la începutul avansării lor pe scara socială. Trebuie să fim atenți pentru a reprima astfel de tendințe când le depistăm în interiorul nostru.
Din ce cauză toți oamenii „răi și tirani” au căzut în cele din urmă? De ce un astfel de comportament este, în cele din urmă, sancționat?
Răutatea și tirania merg mână în mână, astfel că nu putem spune că una poate fi separată de cealaltă. Însă trebuie să nu uităm că Dumnezeu nu a abandonat planeta Pământ, și prin urmare, legile pe care le-a pus se împlinesc. Când cineva cedează tentației puterii în mod clar, el se va pune în afara acțiunii legilor binelui și sancționarea va deveni sigură, chiar dacă ea întârzie o vreme. Acest lucru se întâmplă fiindcă legile pe care Dumnezeu le-a pus în natură și în societate nu permit un astfel de comportament pe termen lung. Există o perioadă de „grație”, în care omului i se transmit mesaje să își rectifice atitudinea și faptele. Dacă nu se întâmplă nicio schimbare, judecata nimicitoare este sigură. Cred că nu trebuie să avem îndoială asupra faptului că Dumnezeu intervine pentru a nimici răul, acest lucru fiind vizibil și la scara istoriei. Ar fi bine să învățăm acest principiu, pentru a nu ne trezi în situația de a fi nimiciți la a doua venire a lui Hristos, ba chiar și până atunci.
Se poate spune că „întotdeauna acest gen de persoane rele au căzut”? La ce fel de cădere ne putem gândi din punctul de vedere al perioadei în care au trăit, precum și prin prisma judecății finale a lui Dumnezeu?
Există o decădere prezentă ce se întâmplă de fiecare dată când principiile răului conduc pe un om sau chiar o națiune. Nu există o prosperitate durabilă cât timp se încalcă principiile binelui, ce sunt puse la baza existenței întregului univers. Pentru o vreme, se pare că nu contează prea mult de ce parte ești, fiindcă dacă ai putere, poți face tot ce dorești. Acesta este mirajul puterii, o înșelăciune căreia îi putem cădea pradă, dacă nu suntem sub influența Duhului Sfânt. Dar judecata divină este sigură, atât în aspectele ei prezente, prin dureri și suferințe de tot felul, cât și la final, când orice formă de rău va fi nimicită de pe pământ.
„Și am văzut cerul deschis, un cal alb și un călăreț având numele „Cel Credincios și Adevărat”, care judecă și luptă cu dreptate. Ochii Săi erau ca flacăra focului; pe cap avea mai multe coroane ce purtau un nume scris pe care numai El îl putea descifra. El era îmbrăcat cu o haină stropită cu sânge; Numele Său era Cuvântul lui Dumnezeu.
Armatele cerești Îl urmau călare pe cai albi și erau îmbrăcate în haine fine, albe și curate. Din gura Sa ieșea o sabie ascuțită cu care lovea popoarele răzvrătite ale lumii și pe care le păstorea cu un toiag de fier; El a călcat în teascul vinului pedepsei trimise de Atotputernicul Dumnezeu. Pe haină și pe partea superioară a picioarelor avea scris acest nume: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”..” — Apocalips 19:11-16
Cine este persoana descrisă ca venind pe un „cal alb” prin „cerul deschis” deasupra pământului? Când se va întâmpla acest eveniment?
Din context se poate cu ușurință constata că persoana descrisă stând pe un cal alb, nu este altcineva decât Iisus Hristos la a cea de-a doua Sa venire. Privind către viitor înțelegem că binele va învinge în cele din urmă, iar toți tiranii și oamenii răi vor fi nimiciți de pe pământ. Această lucrare de la finalul istoriei nu este altceva decât aplicarea judecății ce a fost amânată pentru a se oferi timp de întoarcere la Dumnezeu. „Calul alb” semnifică puritatea Celui care judecă, acea puritate extraordinară a Celui ce stăpânește în ceruri și pe pământ, a Celui disprețuit de toți tiranii și de toți oamenii răi de pe pământ. El nu S-a schimbat niciodată, iar faptul că oamenii credincioși au fost persecutați și aparent înfrânți, a fost doar o realitate trecătoare, care atunci va fi depășită.
De ce este numit Iisus Hristos ca fiind „Cel credincios și Cel adevărat”? Ce fel de domnie va veni El să instaureze pe pământ?
Iisus Hristos este credincios fiindcă Își împlinește promisiunile și nu lasă ca nimic din ce a zis să fie uitat. El este și adevărat, fiindcă în Persoana Sa sunt întruchipate toate principiile ce stau la temelia întregului univers. Nimic din ce există nu poate să contrazică natura Sa desăvârșită, care se constituie ca reper unic și indestructibil pentru întreaga eternitate. Domnia pe care o va instaura pe pământ va fi veșnică și va fi caracterizată de domnia deplină a binelui, răul fiind exclus cu desăvârșire. Putem spune că atunci, legea binelui ce învinge răul se va împlini pe deplin și pentru totdeauna. Pare incredibil acest lucru, dar împlinirea este sigură, fiind garantată de Dumnezeu.
Ce înseamnă că „El va judeca și va lupta cu dreptate”? Cu cine se va lupta El la a doua Sa venire? Se aplică această luptă și în prezent?
Iisus Hristos S-a luptat de-a lungul veacurilor cu orice formă de rău ce a existat pe pământ, dar la final El va distruge orice urmă a acestuia, astfel că doar cei care s-au purificat prin intermediul aplicării planului de salvare vor mai rămâne pe pământ. Lupta Sa este împotriva oricărui principiu rău ce acționează pe pământ. El este vrăjmașul de prim rang al oamenilor răi, al tiranilor, al oricărei forme de nelegiuire. În harul Său a căutat să câștige de partea Sa pe cei ce Îi erau vrăjmași. Dacă se persistă în nelegiuire, harul Său devine foc nimicitor. Să nu ne jucăm niciodată cu Dumnezeu sau cu Iisus Hristos. Judecata Sa este sigură, la fel ca salvarea Sa. Să nu uităm vreodată acest lucru. Datorită timpului de har pe care îl trăim, avem tendința de a amâna întoarcerea deplină la El, dar costul final va fi teribil, iar cei care vor constata acest lucru vor fi îngroziți.
De ce se menționează că Iisus Hristos este „Domnul domnilor și Împăratul împăraților”? Se aplică acest titlu și în timpul de față? Ce consecințe derivă din acest aspect?
Titlul de „Domn al domnilor și Împărat al împăraților” se aplică și în clipa de față, dar din nefericire conducătorii din lumea noastră nu realizează obligațiile pe care le au față de Dumnezeu. De aceea, nelegiuirea abundă, iar corupția se află în locurile înalte. Consecințele acestei ignorări și nerecunoașteri a suveranității lui Dumnezeu vor fi teribile, fiindcă judecata divină va fi nimicitoare și fără milă. Insist asupra acestui aspect, de îndată ce harul divin se va retrage, dreptatea se va manifesta fără niciun fel de îngăduință. Atunci va fi prea târziu pentru a mai face schimbări în viața ta.
„Și am auzit o voce puternică de la scaunul de domnie ce a spus: „Iată cortul lui Dumnezeu este împreună cu oamenii; El va locui împreună cu ei; ei vor fi poporul Său, iar Dumnezeu Însuși va fi împreună cu ei! El va șterge toate lacrimile din ochii lor; moartea nu va mai exista; nici supărare, nici plâns și nici tristețe nu vor mai fi din cauză că lucrurile dintâi au trecut!” Cel ce stătea pe scaunul de domnie a spus: „Iată, fac totul din nou!” Și mi s-a spus: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt sigure și adevărate!” — Apocalips 21:3-5
Pe ce bază putem afirma că în cele din urmă calea adevărului și iubirii va învinge pentru totdeauna? Cum ne ajută aceste cuvinte din cuprinsul Sfintelor Scripturi?
Garanția că în cele din urmă calea adevărului și iubirii va învinge este dată de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vom da crezare acestui Cuvânt, atunci vom înțelege că de fiecare dată această cale a învins. Acum există o biruință spirituală de excepție, pe care toți cei care au credință în Dumnezeu o văd cu prisosință. Iar atunci va fi o manifestare cosmică a biruinței binelui asupra răului. Biblia ne ajută să privim cu nădejde și dor către acea vreme când Dumnezeu va reinstaura Împărăția Sa pe pământ.
Cum vor fi făcute toate lucrurile „noi”? La ce se referă această noutate, în raport cu lumea plină de violență în mijlocul căreia trăim? Ce anume va aduce nou pe pământ faptul că Dumnezeu va locui împreună cu toți cei care L-au primit în decursul acestei vieți? Ce înseamnă ca Dumnezeu să rămână pentru totdeauna cu noi?
Noutatea esențială a ceea ce va fi în lumea viitorului, va consta în eradicarea oricărui principiu rău, iar în mod special a violenței. Nu vor mai exista tirani și nici oameni nedrepți. Corupția nu va mai fi. Iar în locul întocmirilor nelegiuite din această lume, va domni binele, adevărul și dreptatea. Toate acestea vor fi realizate prin acțiunea puterii creatoare a lui Dumnezeu, care va recrea întreaga planetă și ne va acorda putere de a trăi într-un univers curat și binecuvântat. Iar un element central al acestei descoperiri va fi faptul că vom locui în prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna. El va fi Marele centru în jurul căruia vor gravita toate lucrurile.
Cum putem vedea biruința adevărului, iubirii și binelui în perioada pe care o traversăm? Cum putem să ne încredem în faptul că Dumnezeu este alături de noi și ne va ajuta să învingem orice formă de rău?
În perioada prin care trecem putem vedea prin credință acest viitor plin de slavă. Dar pe de altă parte, dacă vom da atenție vieții pe care o trăim, vom sesiza urmele pașilor providenței divine în tot ce ne înconjoară. Conștiința prezenței divine care acționează deja asupra lumii în care trăim, ne va aduce bucurie și pace, indiferent de experiențele prin care vom fi chemați să trecem. Dumnezeu controlează toate lucrurile, iar aici există o siguranță deplină, că El nu ne va lăsa să ne pierdem dacă ne-am pus credința în El.
