Vom mai analiza o obiecție frecventă despre faptul că Dumnezeu pare să nu se intereseze de viața noastră. O astfel de exprimare ar fi similară cu următoarele cuvinte:
„Nu vreau să mai știu de Dumnezeu fiindcă a permis ca lucruri rele să se întâmple în viața mea și să mă lovească cu toată puterea lor. Sunt sigur că Îi face plăcere să mă rănească, știind că oricum eu nu am cum să-i răspund înapoi. În fond, El este vinovat pentru toate acestea, fiindcă El a creat răul pe pământ.”
Ce se poate spune despre o astfel de situație, când se pare că multe lucruri rele ni se întâmplă în viață și cu toate acestea, aparent Dumnezeu nu intervine?
Dacă nu avem credință în Dumnezeu, ne va fi cu neputință să distingem intervenția Sa în favoarea noastră de-a lungul vieții. Pot spune, că prin necredință chiar vom bloca posibilitatea ca El să vină ferm în ajutorul nostru. Pe de altă parte, dacă nu avem credință, se produce o distorsionare a imaginii lui Dumnezeu, care apare drept cauză a tuturor lucrurilor rele ce se întâmplă pe pământ. Prin urmare, relatarea anterior exprimată se potrivește celor care nu au ajuns să se încreadă în Dumnezeu, relația fiind de tipul cauză-efect. Nu vom putea niciodată să vedem bunătatea lui Dumnezeu și intervenția Sa eliberatoare, dacă nu vom avea credință în El și în cuvintele Sale.
Care ar fi raționamentul ce generează astfel de afirmații negative cu privire la Dumnezeu, care, sub o formă sau alta, ne conduc la sentimente de revoltă împotriva autorității Sale?
Interesant este că astfel de situații negative nu ne conduc la ateism, în sensul să credem că Dumnezeu nu există, ci mai degrabă, la o revoltă similară cu cea a lui Cain sau a lui Lameh. Raționamentul care stă la baza acestor lucruri se exprimă astfel:
„Constat o mulțime de lucruri rele în viața mea, care mă afectează profund și îmi provoacă o durere greu de exprimat în cuvinte. Cu toate acestea, observ că Dumnezeu, deși este atotputernic, totuși, nu intervine. Dacă ar fi un Dumnezeu bun și iubitor, atunci El nu ar permite o astfel de situație, ci ar interveni pentru a schimba lucrurile. Faptul că El nu intervine nu înseamnă altceva decât că fie nu Îi pasă, fie chiar El este autorul la tot ce se întâmplă rău! De fapt, răul se manifestă tocmai fiindcă El nu îl oprește și prin urmare, este foarte probabil ca acesta să vină chiar de la El. De aceea, nu vreau să mai am de-a face cu un astfel de Dumnezeu. Chiar dacă El există, El este rău și nu vreau să mai știu de El.”
Din ce cauză se poate gândi în felul acesta? Cum este posibil ca imaginea lui Dumnezeu să fie atât de grav distorsionată?
În exemplul relatat se poate observa că persoana în cauză a fost agresată de niște realități negative ce au afectat-o direct, interpretând depresiv ceea ce i s-a întâmplat. De multe ori, când vorbim despre răul care se manifestă în lume și nu în viața noastră, ne este simplu să îl contracarăm prin cuvinte pline de credință și nădejde în Dumnezeu. Însă, dacă suntem loviți, ne este dificil să ne mai menținem vie încrederea în Dumnezeu, fiindcă percepția subiectivă ajunge să dea la o parte orice efort de a rămâne obiectivi în judecata noastră.
Și în astfel de situații ne este foarte ușor să tragem concluzii greșite inspirate de Cel Rău și să ne însușim punctul lui de vedere. Cauza profundă constă în faptul că nu putem să schimbăm o realitate defavorabilă, ne simțim neputincioși și Dumnezeu pare că nu intervine. Și atunci ce putem să facem? Într-un fel sau altul, încercăm să ne ridicăm împotriva Sa pentru a-L provoca să reacționeze, să întreprindă ceva, poate chiar să ne contrazică raționamentul răzvrătit. Deseori un copil se comportă zgomotos fiindcă simte că nu i se acordă suficientă atenție sau are o problemă pe care nu o poate rezolva. Și așa procedăm și noi! Însă astfel de exprimări decurg din disperare și neputință, care în final ne conduc la blazare și revoltă fățișă. Dacă am avea credință, situația ar apărea complet diferit.
Ca răspuns la această provocare a necredinței, vom realiza o conexiune biblică și vom citi versetele:
„Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine Hristos, ci în ajutorul seminței lui Avraam. Prin urmare, Hristos a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele poporului. Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.” — Evrei 2:16-18
Ce ne spun aceste versete despre ajutorul pe care Îl primim când suntem ispitiți să gândim negativ despre Dumnezeu?
Punctul cel mai important al celor afirmate în fragmentul biblic amintit se referă la existența unui ajutor de nădejde, dacă ne confruntăm cu situații în care se pare că am fost abandonați de Dumnezeu iar răul se manifestă aparent în voie. Acest ajutor decurge din faptul că Iisus Hristos realizează o legătură continuă și nemijlocită între noi și Dumnezeu. El a trecut prin situații asemănătoare, când a fost ispitit să se îndoiască de providența divină și chiar de caracterul Tatălui ceresc, și totuși, a găsit resurse suficiente pentru a traversa cu succes orice încercare. De aceea, El ne poate furniza „secretul” menținerii ferme a credinței, indiferent de împrejurare, și astfel, să poată veni în ajutorul nostru, inspirându-ne putere, curaj și o nădejde care rezistă la vreme de nevoie.
Care este „secretul” învingerii situațiilor defavorabile pe care le întâlnim în viața noastră? Ce ne spune acest fragment biblic despre biruința asupra ispitelor Celui Rău?
Mai întâi, distingem cum Iisus Hristos vine în ajutorul celor numiți ca fiind „sămânța lui Avraam”. Înțelegerea acestor cuvinte a suscitat multe dezbateri de-a lungul timpului, însă fraza „prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” ne lămurește că este vorba despre un ajutor oferit tuturor „celor ce sunt ispitiți”, adică oricărui om. Cu alte cuvinte, ori de câte ori vom trece prin situații dificile, când vom fi tentați să gândim negativ despre Dumnezeu, Iisus Hristos se va manifesta față de noi, inspirându-ne trăiri pozitive. Așadar, secretul învingerii ispitelor rezidă din faptul că Iisus Hristos, ca mijlocitor între noi și Dumnezeu, intervine activ în favoarea noastră, susținându-ne când suntem încercați, indiferent de situație.
Dar cum este posibil acest lucru? Cum vine El în ajutorul nostru? Cum ajungem să cunoaștem acest lucru?
În acest sens avem următoarea exprimare cheie: „ca Hristos să fie un mare preot milos și vrednic de încredere.” Vrednic de încredere și milos față de cine? Normal, față de cei pentru care El este „mare preot”, adică pentru „toți cei ispitiți”, conform cu cele amintite mai devreme. Dar cum este El vrednic de încredere? Cum se manifestă îndurarea Sa față de cei pentru care mijlocește sau intermediază? Simplu, prin faptul că El „vine în ajutorul celor ce sunt ispitiți”. Dar cum vine El în ajutorul nostru? Răspunsul rezidă din faptul că „și El a fost ispitit în ceea ce a suferit”, biruind în ciuda celor mai dificile situații prin care a trecut. Adică, dând o exprimare alternativă, Iisus Hristos ne oferă șansa de a învinge în felul în care a reușit El să frângă răul, când a trăit pe pământ.
Cum putem aplica învățătura din aceste versete? Cum putem să învingem în felul în care a reușit El de-a lungul existenței Sale terestre?
În acest moment este bine să cugetăm la cele scrise în Evanghelii. Astfel, când a fost ispitit să se revolte împotriva lui Dumnezeu și să gândească lucruri negative despre Tatăl ceresc, El a reușit să rămână ferm în credința Sa cu privire la bunătatea, iubirea și providența divină. Chiar de la primele ispitiri relatate, observăm cum El a folosit cunoștințele acumulate prin studiul biblic ca o armă puternică de apărare împotriva insinuărilor de revoltă. Tot așa putem să facem și noi. Deși realitatea pare să fie alta, totuși, ceea ce afirmă Biblia are ultimul cuvânt.
Nu este vorba despre fanatism, ci pur și simplu de nevoia de a crede pe în ceea ce afirmă Dumnezeu prin Cuvântul Său. În alte ocazii vedem cum datorită spiritului de veghere format prin meditație, repaus și rugăciune, Iisus Hristos a primit putere pentru a da un răspuns bun celor care căutau să Îl prindă cu vorba și să Îl conducă la nelegiuire. Iar la final, în Ghetsimani, când totul părea pierdut, printr-o perseverență dusă până la capăt a reușit să învingă imaginea negativă inspirată de Satana și să urmeze raționamentul pozitiv ce stă la baza planului de salvare.
Ce acțiuni putem întreprinde pentru a contracara influența demoralizatoare pe care Cel Rău o exercită asupra noastră, în special când trecem prin situații dificile?
Luând în considerare ceea ce am studiat din Sfintele Scripturi, este necesar să contracarăm influențele negative ce se manifestă asupra noastră urmând modelul oferit de Iisus Hristos. Astfel, când suntem ispitiți să gândim negativ, va trebui să ne aducem aminte de afirmațiile pozitive ale Scripturii și să credem în valabilitatea lor. Când persoane din jurul nostru ne vor induce o gândire depresivă, va trebui să veghem și să rezistăm în baza experienței de rugăciune pe care am dezvoltat-o în timp. Iar când totul pare pierdut, când aparent nu mai există soluție, va trebui să perseverăm în convingerea că Dumnezeu este bun și intervine în favoarea noastră. Astfel, iubirea noastră pentru El va trebui să se exercite cu și mai mare putere, până când tot interiorul nostru se va umple de lumina imaginii pline de îndurare a Dumnezeului Cel Atotputernic!
Ce putem să facem pentru a ne pregăti din timp, astfel încât situațiile dificile să nu ne surprindă descoperiți? Cum se poate evita efectul „surpriză”, când Cel Rău vine asupra noastră cu putere și nu știm cum să reacționăm?
Marile bătălii se câștigă printr-o bună pregătire, lucru ce presupune chibzuință, efort și timp investit pentru cultivarea deprinderilor de care vom avea nevoie în mijlocul luptei. Este necesar să fructificăm orice ocazie pentru a aduna putere în interiorul nostru, o energie care să ne alimenteze când trecem prin situații dificile. Dacă ne vom defini un timp și un spațiu pentru rugăciune, atunci ne vom întări în ce privește vegherea. Dacă vom aloca atenție studiului biblic, atunci vom avea acele instrumente de luptă concretizate printr-o gândire pozitivă articulată pe cuvintele Bibliei.
Dacă vom cultiva deprinderea de a fi perseverenți în relația cu Dumnezeu și de a ne preda cu totul Lui, atunci imaginea iubirii lui Dumnezeu va rămâne asemenea unui nor luminos asupra noastră, iar interiorul nostru se va transfigura, reflectând slava Creatorului nostru, chiar și în mijlocul celei mai teribile încercări. Într-o astfel de situație extremă, iubirea noastră față de El va crește în intensitate, până când vom ajunge să fim cuprinși cu totul de viziunea slavei viitoare, când vom fi luați în Împărăția veșnică. Practic, niciun fel de încercare nu ne-ar mai distruge relația plină de încredere cu Creatorul nostru, dacă am proceda în felul acesta.
Am ajuns la momentul în care ar fi bine să reformulăm raționamentul greșit pe care l-am citit la început. Cum s-ar putea face acest lucru?
O rescriere a gândurilor pline de amărăciune și tristețe de la început ar putea fi următoarea:
„Doresc să Îl cunosc mai mult pe Dumnezeu, fiindcă am înțeles că El mă iubește, chiar dacă anumite lucruri rele s-au întâmplat în viața mea și m-au lovit cu toată puterea. Sunt sigur că Lui nu-I face plăcere să mă rănească, ci dimpotrivă, El intervine activ în ajutorul meu pentru a face față situațiilor defavorabile prin care trec. Am ajuns la convingerea că Dumnezeu nu este vinovat pentru toate aceste lucruri rele, fiindcă nu El a adus păcatul pe pământ. De aceea, am convingerea că El va rămâne mereu alături de mine și aleg să Îl iubesc cu toată ființa mea și cu toată puterea mea!”
Saltul de la o gândire negativă la o exprimare pozitivă a încrederii în Dumnezeu reprezintă de fapt un pas prin credință făcut în direcția cea bună. Chiar dacă pe moment lucrurile din jurul nostru par a nu se schimba, ceva în interiorul ființei noastre se va transforma pentru a putea trece cu succes indiferent de împrejurare. Însă convingerea mea este că și în lumea exterioară se vor produce profunde mutații ca urmare a credinței pe care o manifestăm necondiționat în Dumnezeu și iubirii depline pe care o nutrim față de El.
Se poate spune că vom deveni martori ai lucrării lui Dumnezeu? Că va exista o providență specială de îndată ce vom manifesta o credință deplină în El?
Dacă vom citi cu atenție Sfintele Scripturi, vom observa că întotdeauna când a existat o credință deplină în Dumnezeu, obstacole ce păreau de netrecut au fost date la o parte. Este de ajuns să citim din epistola către Evrei, capitolul 11, pentru a remarca lucrurile deosebite ce s-au întâmplat de îndată ce au existat persoane care să Îl iubească fără rezerve pe Dumnezeu, manifestând o încredere deplină în El. Realitatea este că manifestarea credinței schimbă situațiile și împrejurările vieții până acolo încât chiar și munții pot fi aruncați în mare. Când credem în Dumnezeu și Îl iubim cu toată ființa noastră, se creează premisele pentru a ieși din situațiile defavorabile cu care ne confruntăm. De aceea, prelungirea unei circumstanțe nefericite se datorează deseori lipsei noastre de credință și nutririi unor gânduri negative ce ne îndepărtează de Izvorul Binelui, adică de Dumnezeu.
Dar este posibil ca vechile resentimente față de Dumnezeu să revină în mintea noastră sau oricum să caute să se manifeste din nou. Cum putem evita să mai cădem pradă acestor gânduri negative și false? Cum putem scăpa de influența lor?
Tăria unei cetăți nu stă doar în numărul ostașilor pe care îi are, ci deopotrivă, în existența santinelelor ce stau pe ziduri, la porți și în toate locurile vulnerabile pe unde vrăjmașul poate să se strecoare neașteptat. Prin urmare, nu este suficient să studiem Biblia, să ne rugăm și să lucrăm la remedierea obiceiurilor greșite, dacă ignorăm să veghem, să fim atenți la locurile sensibile ale caracterului nostru, la ce se întâmplă cu noi și în interiorul nostru. Vechea gândire va încerca să revină în situațiile cele mai neașteptate. Dacă vom fi atenți, recunoscând apropierea vrăjmașului, atunci vom putea să luăm măsuri de apărare prin repetarea cuvintelor Scripturii și rememorarea experienței pozitive pe care am avut-o cu Dumnezeu pe vremea când exercitam o gândire pozitivă, bazată pe afirmațiile Bibliei. Nu în ultimul rând, în astfel de situații prin rugăciune vom primi putere să învingem răul ce încearcă să se strecoare în interiorul nostru.
Ce putem face dacă o astfel de gândire negativă ne este transmisă din afara noastră, de o anumită persoană sau prin alt mijloc, de exemplu prin vizionarea unui program de televiziune, citirea unei cărți sau chiar a Internetului?
În astfel de situații, „a lepăda ochiul drept” sau „a tăia mâna dreaptă” se va aplica în modul cel mai direct, întrerupând discuția defavorabilă cu respectiva persoană, vizionarea unei astfel de prezentări, citirea unei astfel de cărți sau parcurgerea unei astfel de pagini de Internet. Sunt convins că dacă vom proceda astfel, de fiecare dată vom ajunge să obținem în mod constant experiența biruinței depline asupra păcatului și răului, iar viața lui Hristos se va revărsa nestăvilit în interiorul nostru și către lumea în mijlocul căreia trăim. Practic, vom ajunge să trăim experiența sfințirii vieții prin credința în Dumnezeu!
